Arcul de Triumf și Catedrala Mitropolitană din Chișinău.
În secolul al VI-lea î.Hr., coloniștii greci întemeiază, la gurile râului Tyras (Nistru), orașul Tyras (azi Cetatea Albă), într-o zonă locuită de geți. Între 60-55 î. Hr., orașul Tyras, precum și zona de la nordul Mării Negre locuită de daco-geți sunt incluse în regatul dacic al lui Burebista.

Imperiul Roman își instituie dominația în sudul Basarabiei de azi, secolele I-IV d. Hr. Orașul Tyras este integrat provinciei romane Moesia Inferior. În 1241 are loc marea invazie tătară, când regiunea trece sub controlul politic al Hanului Hoardei de Aur. În 1359 se întemeiază statul medieval Moldova care se întinde de la Carpații Orientali până la Nistru și Marea Neagră.

La 28 mai 1812 se semnează Pacea de la București, care a pus capăt războiului ruso-turc (1806-1812), din principatul Moldovei fiind rupt teritoriul cuprins între Prut și Nistru, denumit Basarabia, și anexat Imperiului Țarist. Prin Pacea de la Paris (28 mai 1856), Rusia, învinsă în Războiul Crimeii, este obligată să retrocedeze Principatului Moldovei sudul Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad și Ismail).

Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău.


La 3 iulie 1878, prin Congresul de la Berlin, Rusia țaristă impune României cedarea sudului Basarabiei. În 1917, după prăbușirea regimului țarist, în Basarabia ia ființă Partidul Național Moldovenesc, partid ce milita pentru unirea cu România.

Congresul ostășesc de la Chișinău din 23-27 octombrie 1917, proclamă autonomia teritorială și politică a Basarabiei, hotărându-se crearea unui parlament propriu, Sfatul Țării. La 2 decembrie 1917, Sfatul Țării proclamă Republica Democratică Moldovenească, condusă de Ion Inculeț. Parlamentul de la Chișinău proclamă, la 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu România, recunoscută prin Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920.

În 23 august 1939 se încheie, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov, care, într-un protocol adițional secret, prevedea acordul Germaniei ca Basarabia și Nordul Bucovinei să fie ocupate de URSS. În urma notelor ultimative ale URSS din 26-28 iunie 1940, România este silită să cedeze Basarabia și Nordul Bucovinei. Cu acest prilej, armata sovietică ocupă, fără niciun acord, și ținutul Herța.

La 2 august 1940 este proclamată, prin hotărârea Sovietului Suprem al URSS, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, republică unională în cadrul Uniunii sovietice. Nordul Bucovinei, Ținutul Herței și județele Hotin, Ismail și Cetatea Albă sunt trecute în componența Ucrainei.

Arcul de Triumf și Catedrala Mitropolitană din Chișinău.


La 22 iunie 1941, România intră în cel de-al Doilea Război Mondial, luptând alături de Germania împotriva URSS. În 25 iulie 1941 se încheie Campania militară de eliberare a Basarabiei și Nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică; aceste teritorii sunt integrate statului român.

Trupele sovietice reocupă Basarabia, în august 1944, care este încorporată în URSS sub denumirea de RSS Moldovenească. Tratatul de la Paris din 10 februarie 1947 consfințește frontierele de stat de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

La 31 august 1989, sub presiunea demonstrațiilor de stradă, autoritățile de Chișinău hotărăsc adoptarea limbii române ca limbă de stat în RSS Moldovenească și trecerea la grafia latină.

La 23 iunie 1991 are loc adoptarea noii denumiri a statului — Republica Moldova, iar la 27 august are loc Proclamarea independenței de stat a Republicii Moldova. În aceeași zi, România a recunoscut independența noului stat.

Palatul Republicii, sala de congrese.

Limba oficială este limba română, care se utilizează în toate sferele vieții politice, economice, sociale și culturale, inclusiv în instituțiile de stat și ale administrației publice centrale și locale. La 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională de la Chișinău a stabilit că limba oficială a Republicii Moldova este “limba română, nu limba moldovenească în baza grafiei latine”, conferind statut de normă constituțională Declarației de Independență a țării, adoptată în august 1991.

Capitala Republicii Moldova este Chișinău cu 674.000 locuitori, care conform datelor disponibile la 1 ianuarie 2014, se precizează pe site-ul mae.ro, reprezintă populația orașului Chișinău. Populația municipiului Chișinău, menționează același site, cuprinde atât orașul, cât și localitățile urbane și rurale din suburbie, și este de 804.500 locuitori.

Catedrala Mitropolitană din Chișinău, Republica Moldova.

Chișinăul este atestat documentar prima dată la 1436 ca localitate așezată pe malurile râului Bâc, conform site-ului oficialwww.chisinau.md. A doua mențiune documentară despre Chișinău datează din 1466 și este reprezentată de un document de proprietate ieșit din cancelaria domnească a lui Ștefan cel Mare. Voievodul îi dădea unchiului său Vlaicu o seliște la Chișinău, la Fântâna Albișoarei, moșie cumpărată de la Toader feciorul lui Fedor, cu 120 de arginți tătărăști. Mai bine de 100 de ani, moșia a fost stăpânită de urmașii lui Vlaicu Pârcălab.

În 1641, Chișinăul devine moșie mănăstirească, când Vasile Lupu, domnul Țării Moldovei, trece moșia Chișinău în stăpânirea Mănăstirii Sfânta Vineri din Iași, menționează același site. Chișinăul a rămas în proprietatea acestei mănăstiri până în secolul XIX.

Chișinăul a traversat perioade extrem de grele, fiind devastat de mai multe ori de turci și tătari, iar războaiele turco-ruse din secolele XVIII-XIX au provocat multe daune și au ruinat orașul.

Prima școală organizată și susținută de stat și de Mitropolia Moldovei începe să funcționeze în secolul al XVIII-lea. În 1830-1836 este înălțată Catedrala cu clopotnița și pusă baza unei grădini publice. Chișinăul și-a schimbat mult aspectul general în anii 50-70 ai secolului al XIX-lea, când l-a avut ca arhitect pe Alexandr Bernardazzi. El a proiectat unele străzi și cartiere, a participat la proiectarea și construirea apeductului din Chișinău, precum și a celor mai importante clădiri.

După proclamarea Unirii Basarabiei cu România în 1918, în Chișinău sunt deschise mai multe școli, tipografii, biblioteci, teatre. Încep să funcționeze un șir de întreprinderi ale industriei alimentare și sunt organizate expoziții de mărfuri industriale și mașini agricole. Chișinăul se integrează în rețeaua de drumuri a României. În anii 20-30 la Chișinău activează mai multe bănci: Moldova, Unirea României, Dacia, Iași. Sunt editate un șir de reviste și ziare.

Se dezvoltă învățământul. În 1934, Pantelimon Halippa a fondat prima instituție de științe academice din Basarabia — Institutul Social Român. La Chișinău activau Teatrul Național, Muzeul Național de Istorie a Naturii, Cinematografele Odeon, Orfeum, Colosseum, Expres, Clubul Polonez. În perioada interbelică au activat trei școli superioare muzicale: Conservatorul național, Conservatorul Municipal și Conservatorul Unirea.

Printre cele mai importante atracții turistice ale Chișinăului se află: Statuia lui Ștefan cel Mare; Catedrala Nașterii Domnului, construită în 1836; Biserica din lemn “Adormirea Maicii Domnului” care datează din 1642; Muzeul Național de Arheologie și Etnografie din Chișinău; Muzeul de Arte Plastice fondat în 1939 de către sculptorul și pictorul Alexandru Plămădeală și alți artiști plastici basarabeni; Parcul Ștefan cel Mare; Parcul ”Valea Morilor”; Parcul Valea Trandafirilor; Teatrul de Operă și Balet; Palatul de Sticlă, unde se află Președinția Republicii Moldova; Piața Marii Adunări Naționale și Muzeul de Istorie; Monumentul poetului Vasile Alecsandri din Chișinău (1821-1890) amplasat în fața Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)