În prezent, când omenirea se confruntă cu cea mai gravă criză a refugiaților de la cel de-Al Doilea Război Mondial, rolul organizațiilor de caritate devine vital, menționează în mesajul său pentru 2015 secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, subliniind necesitatea implicării unui număr cât mai mare de oameni de pretutindeni în acțiunile de voluntariat și de caritate pentru a face față suferinței umane.

Acțiunile caritabile completează serviciile publice din sănătate, din educație și pe cele pentru protecția copilului, contribuind la dezvoltarea culturii, științei, sportului, contribuind astfel la protejarea patrimoniului cultural și natural. De asemenea, acțiunile caritabile promovează drepturile populațiilor marginalizate și defavorizate, contribuind la promovarea dialogului, a solidarității și a înțelegerii reciproce între oameni. Sărăcia persistă și în prezent în toate țările din lume, indiferent de situația lor economică, socială și culturală, dar în special în țările în curs de dezvoltare.

Plecând de la aceste realități, Națiunile Unite invită toate statele membre, organizațiile internaționale și regionale, precum și societatea civilă, inclusiv organizațiile și persoanele non-guvernamentale, să marcheze Ziua Internațională a Carității în mod adecvat, prin încurajarea generozității, inclusiv prin educație și prin acțiuni de sensibilizare a opiniei publice, după cum menționează site-ulwww.un.org.

În decembrie 2012, la inițiativa Ungariei, Adunarea Generală a ONU a hotărât, prin adoptarea Rezoluției 67/105, ca Ziua Internațională a Carității să fie celebrată la 5 septembrie, semn al recunoașterii rolului carității în atenuarea crizelor umanitare și al eforturilor depuse de organizațiile caritabile și persoanele fizice.

Ziua de 5 septembrie a fost aleasă și pentru a aduce un omagiu celei care a fost Maica Tereza de Calcutta (5 septembrie fiind ziua în care a trecut la cele veșnice), laureată a Premiului Nobel pentru Pace, în 1979, “pentru activitatea întreprinsă în lupta pentru a depăși starea de sărăcie și suferință, care constituie, de asemenea, o amenințare la adresa păcii”.

Născută Agnes Gonxha Bojaxhiu, în 1910, optsprezece ani mai târziu a plecat la Rathfamham, lângă Dublin, la călugărițele irlandeze de Loretho, unde a învățat limba engleză. A fost trimisă apoi la Calcutta, în India, unde s-a dedicat ajutorării celor nevoiași. În 1948, a devenit cetățean indian. În 1950, a fondat Misionarele Carității, o nouă congregație religioasă în Arhidioceza Calcuttei, care a devenit cunoscută pentru activitatea sa în rândul celor săraci și suferinzi în acel oraș.

Peste 45 de ani, Maica Tereza s-a dedicat în întregime semenilor săi, îngrijind copii sau alinând suferințe, a deschis o școală în aer liber și o casă pentru cei fără adăpost și a convins autoritățile locale să facă donații pentru această cauză. Prin eforturile Maicii Tereza, milioane de bolnavi și muribunzi au primit adăpost și au fost tratați în dispensare mobile sau în clinici specializate și sute de mii de copii abandonați au fost îngrijiți și dați spre adopție. Munca sa a fost recunoscută și aclamată în întreaga lume. Maica Tereza a murit pe 5 septembrie 1997, la 87 de ani.

Organisme ONU, precum Programul de voluntari ONU și UNICEF, oferă posibilități pentru oamenii din întreaga lume care doresc să se implice în acte de caritate.

Agențiile umanitare ale ONU se bazează pe donații de caritate din partea populației și a instituțiilor guvernamentale pentru a-și desfășura activitatea de salvare a vieții, în situații de dezastre naturale, conflicte armate ori alte situații de urgență.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)