ROMANIA

de Cosmin Navadaru HotNews.ro

Joi, 8 decembrie 2011, 17:20 Actualitate | Cultură

Nicolae Iorga

Foto: Agerpres

Personalitate prodigioasa, ajuns profesor universitar la doar 23 de ani, Nicolae Iorga a scris 1250 de carti si peste 25.000 de articole. A intrat in viata parlamentara in 1907, iar peste 12 ani a devenit Presedintele Parlamentului. A propovaduit idealul national, propunand de multe ori solutii nerealiste pentru tara. “A fost considerat un instigator. Daca n-ar fi fost asasinat, ar fi murit in puscarie”, spune istoricul George G. Potra, caci Iorga “se ia de piept cu toata clasa politica. Pentru el nu exista nici liberali, nici conservatori, nu exista nici dreapta, nici stanga. El cere dreptate pentru taranul roman”. Vezi ce au declarat mai multi istorici saptamana aceasta, cu ocazia lansarii volumului “Discursuri parlamentare 1907-1917” de Nicolae Iorga.

• Iorga, comparat de Caragiale cu Iliuta, “activul” de la casa de nebuni, care aducea apa cu o caldare gaurita
• “Demolat” de Zaharia Stancu, dar elogiat de George Calinescu
• Ionel Bratianu, huiduit la Ateneul Roman – o replica inteligenta
• Apetitul oamenilor politici pentru valorile istoriei noastre – o poveste despre autosuficienta si despre cum reinventam mereu apa calda

Nicolae Iorga (1871-1940), istoric si om politic. Profesor la Universitatea din Bucuresti (1894). Membru al Academiei Romane (1910). In 2010 s-au implinit 70 de ani de la asasinarea lui, iar in 2011 s-au sarbatorit 140 de ani de la nasterea lui.

Iorga – prin ochii altor oameni de cultura

• A fost “demolat” de Zaharia Stancu: “Cititi Istoria literaturii moderne a lui N. Iorga. Va veti apuca cu mainile de par de atata nepricepere, de atata lipsa de bun gust”. Numirea lui in fruntea guvernului a parut “de necrezut, mai curand o gluma fara haz, scria = Stancu in 1945, in articolul “Iorga intim”.
• “Cred ca la 100 de ani de la nasterea sa am citit o “tableta” a lui George Calinescu, care a spus cam asa: “Iorga mi-a lasat o trista mostenire. A scris: despre armata, despre istoria literaturii romane si universale, despre pompieri, despre comert, despre invatamantul sanitar, despre Biserica… despre tot. Ne-a lasat doar sarcina de-ai corecta uneori greseli de trimitere la unele pagini, sau de litera. A scris tot. Noi nu mai avem practic de facut nimic. Ne-a dat tot.” El are modul lui caracteristic de a face un elogiu absolut. Si o facea un Calinescu, care se considera un spirit critic si care nu admitea ca cineva sa se ridice in Panteonul civilizatiei romanesti”. (George G. Potra, istoric)
• “Caragiale nu l-a crutat deloc pe Iorga. Il pretuia mult, dar spunea ca “baiatul asta creste stramb. Mai lasati-ma cu activismul lui! Cunosc pe unul si mai activ.” Asta era Iliuta, “activul” de la casa de nebuni, care aducea apa cu caldarea gaurita tot timpul si care se agita mereu. Fiindca Iorga, in tot ce a spus, a scris, umbla cu stenografa dupa el. In absolut tot ce facea, se innopta. Si la Universitate, si la Valenii de Munte, peste tot. Era un fenomen”. (Nicolae-Serban Tanasoca, istoric)
• Mihail Polihroniade despre Iorga: o personalitatea “navalnica, dar confuza, haotica, stearpa”

Vezi aici cum au reactionat intelectualii la uciderea lui Nicolae Iorga.

Iorga impotriva tuturor

Nicolae Iorga intra in viata parlamentara in 1907 (anul unor mari tulburari), la varsta de 36 de ani. Ca om politic, avea sa detina functiile de:

• Consilier regal
• Deputat in Parlament
• Presedintele Adunarii Deputatilor
• Presedintele Consiliului de Ministri
• Presedintele Partidului Nationalist-Democrat
• Presedintele Senatului
• Senator
• Ministru de Interne
• Ministru de stat
• Ministrul instructiunii publice, cultelor si artelor

Iorga a fost considerat un instigator. Daca n-ar fi fost asasinat, ar fi murit in puscarie.

George G. Potra, istoric

George G. Potra (istoric), despre intrarea lui Nicolae Iorga in Parlament in 1907, anul celebrei Rascoale Taranesti: “Aveti aici o interventie fabuloasa a lui Iorga. A fost considerat un instigator. Mare lucru ca n-a fost bagat in puscarie inca de atunci. Daca n-ar fi fost asasinat, ar fi murit in puscarie. Iorga condamna intreaga clasa politica. El spune ca s-a ajuns la asta datorita ei, datorita nemerniciei, dezinteresului, hotararilor aiurea, faptului ca pamantul n-a mai fost lucrat, pamantul n-a mai fost asumat de catre cei ce trebuiau s-o faca, a fost incredintat unor egoisti, unor speculanti, unor oameni pentru care taranul roman n-a contat deloc – nici pentru boieri, nici pentru alogeni”.

Un savant expert in toate

George G. Potra: “Iorga este un om care se pronunta in toate, cu acuitatea unui Argus, cu atitudinea unui cenzor. Un om care se informeaza extraordinar in ceea ce se pronunta, un om care poate exagereaza uneori in demonstratii, prin chestiuni de amanunt sau prin patetismul interventiilor sale, dar un om care comunica intotdeauna un punct de vedere de interes national. El ne vorbeste despre tara, despre viata ei politica, despre momente importante ale vietii politice, fie ca este vorba de rascoale, de razboaie, fie de decizii importante prin varii spatii ale vietii sociale, economice si militare”.

Iorga este un om care isi asuma totul, care se ia de piept cu toata clasa politica. Pentru el nu exista nici liberali, nici conservatori, nu exista nici dreapta, nici stanga. El cere dreptate pentru taranul roman.

George G. Potra, istoric

Volumul “Discursuri parlamentare 1907-1917” cuprinde 69 de subiecte, temele a 69 de interventii ale lui Iorga, caci el “s-a simtit dator sa ia atitudine atunci cand s-a discutat despre tarani, meseriasi, pamant, carciumi, profesori, avocati, corpul preotesc, restaurarea monumentelor. Putem spune ca s-a referit la tot.

Iorga avanseaza solutii, dar nu ca un om de stiinta in toate acele specialitati – in pedologie, in distributia hartiei. Nu. Dar el intuieste unde este miezul problemei, intuieste solutia. El spune: aceasta este solutia, tehnic gasiti-i voi datele!

Iorga ca parlamentar

• A fost dominat de idealul Romaniei Mari
• A propovaduit interesul national, libertatile individuale si a pus accentul pe apartenenta noastra la lumea civilizata a Occidentului
• A sustinut necesitatea reformelor – Iorga vorbeste despre greutatea intampinata din cauza structurilor oligarhice din societatea romaneasca
• Problema boierimii – “Iorga este foarte dur si foarte critic cu boierimea. El spune ca nu mai exista boierimea adevarata, care a fost candva. Asta e o boierime care s-a declasat, intr-un fel. E vorba apoi de politicianism si de politicianizarea tuturor institutiilor. In esenta, marea plaga e politicianismul. Si acest politicianism vine din faptul ca Statul avea la noi rolul de a infaptui o rapida evolutie si o incadrare in sistemul european a unei tari ce fusese desprinsa din unitatea organica a Europei, careia ii apartinea prin vocatie si prin istorie. Statul devenea un fel de parinte al unei burghezii. Nu intotdeauna lumea aceasta se comporta corespunzator celor mai inalte exigente morale”. (Nicolae-Serban Tanasoca)
• “El critica mereu, destul de tare, alianta cu Austro-Ungaria. Si arata ca nationalismul unguresc va duce de rapa Imperiul Austro-Ungar, lucru care s-a si intamplat”. (Nicolae-Serban Tanasoca)
• Iorga NU a fost un mare partizan al partidelor, desi a condus el insusi o astfel de organizatie (Partidul Nationalist-Democrat): “amurgul se lasa asupra vietii de partid”. Dimpotriva, Iorga a fost fericit cand a venit Carol al II-lea inapoi in tara, in 1930 (el il sustinuse tot timpul si ii spusese “profesor”; era – cum s-a spus – “Aristotelul acestui Alexandru, profesorul lui”; se facusera multe ironii pe seama lui). “Argetoianu si Iorga erau sustinatori ai unei formule autoritare de conducere a statului de catre monarh, deci adepti ai intaririi monarhiei. Se uita adesea ca Romania a fost ultima tara care a recurs la aceasta forma si numai ca sa puna frau extremei drepte” (Nicolae-Serban Tanasoca).

Parlamentarul huiduit de parlamentari

George G. Potra: “Nicolae Iorga n-a fost iubit in Parlament. Sau nu intotdeauna, sau nu de toata lumea. A fost urat in Parlament, a fost huiduit in Parlament, n-a mai fost ales in Parlament (dupa ce fusese Presedinte). Ganditi-va ce coalizare a fost impotriva lui Iorga. Nu era nici strain, nici bogat, dar deranja pentru ca spunea adevarul. Se ia in piept cu Regele, se cearta cu Primul Ministru, cu sefii de partid, se cearta cu alti membri de la Academie. El o tine pe a lui!”

Eu am fost in situatia sa ar hectare intregi. Voi cultivati o viata intreaga un pogon si va laudati cu treaba asta.

Iorga catre cei care il criticau

“Uneori nu se gaseste in linie cu ceilalti exponenti ai partidelor politice – nu-l deranjeaza. El este convins ca trebuie sa-si exprime propria gandire, propriul adevar” (George G. Potra).

Nicolae-Serban Tanasoca: “S-a spus ca Iorga a fost hulit, huiduit in Parlament. Toti au fost huiduiti! A fost un mare discurs, de o mare frumuseste, discursul lui Ionel Bratianu, in primul Parlament al Romaniei Mari, la Ateneul Roman, in care explica de ce si cum s-a facut razboi. La un moment dat, parlamentarii striga (mai ales doua categorii: ardelenii si basarabenii): “De ce ai azvarlit tara in razboi?”, caci se facusera anumite aliante. “Nenorocitule! Ti-ai batut joc!” La inceput, Bratianu a incercat sa explice, pe urma a avut o replica extraordinara: “N-are rost sa va spun de ce. Prezenta dumneavoastra in aceasta sala explica de ce am intrat eu in razboi”. Adica “daca nu intram, nu erati voi aici”.”

Georgeta Filitti, istoric: Iorga a fost teribil de criticat si sigur ca au fost destui “marunti” care au spus “acolo a gresit, dincolo a gresit”. Iorga avea o replica la care nu mai poti sa spui nimic: “Eu am fost in situatia sa ar hectare intregi. Voi cultivati o viata intreaga un pogon si va laudati cu treaba asta”.

Iorga, cea mai prodigioasa personalitate a Romaniei

George G. Potra: “Unul dintre profesorii nostri universitari a fost certat cand l-a evocat intr-o reuniune publica pe Iorga. A fost pus la punct: “Dar ce, tovarasul Lenin a scris mai mult! Tovarasul Stalin a scris mai mult!” Nu! Nici tovarasul Lenin, nici tovarasul Stalin, impreuna, nu au scris mai mult.

Iorga nu se citeste usor. Fraza lui este inconfundabila, o fraza de o mare complexitate, dar de o arhitectura perfecta. Specialistii in analiza frazelor pot arata ca pot sparge fraza perfect, ca subordonatele sunt la locul lor, ca virgulele si punctele sunt la locul lor”.

Georgeta Filitti: “Nu e de republicat tot ce a scris el. Foarte multe lucruri nu-si mai au locul in viata contemporana, insa atitudinea lui in spatiul acesta, atitudinea lui civica este oricand binevenita. Iorga nu-si alege vorbele. Ganditi-va ca este un tanar profesor, e un universitar iesean, este in emergenta in 1907. Iar peste 12 ani este Presedintele Parlamentului. Cam acesta este parcursului public al lui Iorga.

Pe langa stralucirea verbului, omul acesta se informeaza. Niciodata nu ia cuvantul in legatura cu o tema numai ca sa se auda vorbind. Este o persoana care vrea sa curete moravurile.

Trebuie sa-l privim totusi cu foarte multa atentie. Putem astazi sa nu fim de acord cu tot ce spune, putem sa-l gasim nerealist in multe solutii. Suportul de la care porneste si in care isi dezvolta cuvantul pe aproape toate temele este suportul nationalist. Sigur, e absolut necesar, dar refuzul lui de a accepta capitalul strain, aceasta insistenta de a dezvolta o industrie nationala cu forte proprii, de a rezolva o sumedenie de lucruri “prin noi insine” (chiar daca aceasta sintagma n-avea sa fie a partidului lui Iorga, ci a liberalilor, pe care Iorga nu de putine ori i-a criticat) – nu sunt totdeauna lucruri foarte realiste. Trebuie sa-l privim cu circumspectie”.

Un exemplu pentru politicienii de astazi

Georgeta Filitti: “Ce cred eu ca ramane de la Iorga, dincolo de stralucirea verbului, de cunostintele fantastice, este acest indemn, aceasta aproape obligatie pe care o avem de a reflecta la niste lucruri. Simpla lectura a discursurilor te sileste sa te gandesti. Veti vedea ca in istoria noastra sunt niste permanente. Legenda mesterului Manole nu este proprie numai spatiului romanesc, ci spatiului balcanic. Cu alte cuvinte: creatie si demolare, realizare si pradaciune, disparitie.

Unul dintre profesorii nostri universitari a fost certat cand l-a evocat intr-o reuniune publica pe Iorga. A fost pus la punct: “Dar ce, tovarasul Lenin a scris mai mult! Tovarasul Stalin a scris mai mult!” Nu! Nici tovarasul Lenin, nici tovarasul Stalin, impreuna, nu au scris mai mult.

George G. Potra, istoric

Sunt optimisti cei care spun ca ar trebui totusi ca parlamentarii de astazi sa citeasca, sa se gandeasca… Nu. Fiecare generatie din Romania este obligata (sau daca nu fiecare generatie, atunci o data la trei generatii) sa repete, catastrofal, niste lucruri care sunt la indemana. Citeste-l pe Kogalniceanu si ai niste solutii! Citeste-l pe Iorga si ai niste solutii. Tu, astazi, omul din 2011-2012. Dar intervine o autosuficienta – ma refer la omul politic, caci omul de pe strada nu e un factor de decizie. Clasa politica simte nevoia sa-si traiasca propria experienta. De multe ori e o experienta stupida, pentru ca de fiecare data inventeaza apa calda. Da – suntem sortiti mereu sa inventam aceasta apa calda.

In momentul cand am scos penultimele volume ale oratoriei lui Kogalniceanu, in ajunul Revolutiei (nu era vorba de tiraje suprarealiste, noi ne gandeam atunci la 1000 de exemplare), m-am dus la Adunarea Nationala si le-am explicat cine a fost Kogalniceanu, ce a facut el, indemnandu-i sa cumpere. Si dupa ce am rostit un discurs izvorat din dragostea mea pentru Kogalniceanu, dupa un discurs pe care eu l-am considerat elocvent, s-au cumparat doua exemplare… Deci cam asta este apetitul oamenilor politici pentru valorile istoriei noastre: si al celor de pana la Revolutie, caci sunt cam tot aia, si al celor de astazi”.

Comments are closed.