Frunzele legumicole se obțin numai în primul an, prin cultivarea rădăcinilor în mușuroaie, la întuneric, de obicei din toamnă până în primăvară. Tehnica de cultivare a andivelor a fost descoperită accidental în anii 1830 în Schaerbeek, Belgia. Andivele sunt cultivate prin tăierea frunzelor plantei și păstrarea rădăcinii și tulpinii într-un loc întunecat. Datorită metodei de cultură, frunzele se numesc etiolate. Procedeul se practică pentru ca organele vegetale să își piardă gustul amar. Frunzele etiolate ale andivelor sunt deschise la culoare (alb — gălbui — verzui), deoarece în lipsa luminii și-au pierdut o bună parte din clorofilă.

Andiva are până la 95% apă în compoziție și este bogată în multe vitamine (A, C și cele din complexul B) în special în acid folic și vitaminele E și K. Conține și minerale (fier, potasiu, calciu, zinc, magneziu), dar este și foarte bogată în fibre. Andiva face parte dintre legumele de frunze cu cel mai mic aport de calorii, potrivitwww.nutrition-and-you.com.

Andivele pot fi gătite sau folosite crude în salate. Se combină foarte bine cu brânza. Sunt ideale în tarte și tocănițe, indiferent de dietă.

Proprietățile terapeutice ale andivelor se datorează îndeosebi gustului lor amărui, tonic, prin care sunt stimulate pofta de mâncare și secrețiile gastrice. Este deosebit de important conținutul mare de potasiu, necesar echilibrului funcțional al organismului.

Unul dintre rolurile principale ale andivei este acela de a fi un bun vitaminizant și remineralizant în alimentația copiilor, a convalescenților, a gravidelor sau a persoanelor în vârstă, potrivitwww.dietetik.ro. Manganul conținut de andive previne întârzierea creșterii la copii, scăderea rezistentei osoase la adulți și bătrâni, apariția malformațiilor scheletice și deteriorarea sistemului de reproducere.

Este recomandată în caz de convulsie, paralizie, dar și în modificarea metabolismului glucidic și lipidic. Este depurativă, stimulează secreția biliară precum și eliminarea ei în duoden. Reprezintă un bun adjuvant în cazul obezității, arterosclerozei, dar și în alimentația cardiacilor și a celor bolnavi de rinichi.

Stimulează pofta de mâncare, prezintă efecte diuretice și ușor laxative, ușurează digestia și ajută la combaterea paraziților intestinali.

Deoarece conține principii reunite generic sub denumirea de lactucarium (lactucina, lactupicrina), substanțe existente și în salata verde, andiva calmează ușor sistemul nervos, alină durerile și prezintă efecte favorabile în caz de stres.

Prin prezența intibinei, care este o substanță antioxidantă naturală, andiva diminuează efectele nocive ale radicalilor liberi, întârziind îmbătrânirea și instalarea unor boli generative, inclusiv a cancerului.

Andiva este mai puțin recomandată în stare crudă persoanelor cu ulcer gastroduodenal sau celor cu gastrite hiperacide. În cazul în care andiva este ținută la lumină, aceasta se usucă, se înverzește și devine și mai amară.

AGERPRES/ (Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)