ROMANIA

Tezaurul de la Peretu a fost descoperit întâmplător de un localnic în 1971. Lama tractorului cu care săteanul lucra pe pământul CAP-ului din localitate s-a împiedicat în obiectele metalice vechi de mii de ani. Spre uimirea localnicilor care cunoaşeau de ani de zile movila din curtea CAP-ului şi n-au bănuit niciodată ce s-ar putea ascunde sub ea, locul s-a dovedit a fi un mormânt traco-getic vechi de aproximativ 2500 de ani.

După ce ţăranul Alexandru Trână a făcut descoperirea în locul cunoscut de săteni ” La izvoare”, arheologilor le-a revenit sarcina de a data obiectele şi de a dezlega misterul. ”Tezaurul a fost recuperat de un inginer agronom şi predat profesorului Petre Voievozeanu.

În acelaşi an, Emil Moscalu, arheolog în cadrul Institutului de Arheologie „VasilePârvan” din Bucureşti, a realizat o săpătură de salvare în ceea ce mai rămăsese din mormânt. Pentru completarea informaţiei despre contextul îngropării tezaurului, în 1971 s-au mai efectuat cercetări în jurul tumulului”, amintesc specialiştii de la Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman.

 Mormântul traco-getic descoperit la Peretu este vechi de aproximativ 2500 de ani şi a fost catalogat ca aparţinând unei civilizaţii precreştine, au concluzionat arheologii. S-a presupus că mormântul a aparţinut unui reprezentant de seamă al aristocraţiei locale.

Arheologii au descoperit două camere funerare. În prima se afla un schelet înconjurat de diverse obiecte din ceramică, de la cuţite din fier sau vârfuri de săgeţi până la obiecte de argint aurit, vase de bronz. Războinicul aristocrat de la Peretu nu fusese înmormântat singur. În a doua cameră mortuară s-au găsit scheletele a doi cai, doi câini de vânătoare, o vacă, un car cu patru roţi de fier. Au fost descoperite în mormântul de la Peretu 50 de obiecte de argint placate cu aur, printre care şi un coif de argint aurit de aproximativ 750 de grame. Coiful a tras atenţia arheologilor şi a deschis seria multor ipoteze şi teorii, unele dintre ele în contradictoriu cu ceea ce admit manualele de istorie.

Coiful misterios

Coiful, expus în prezent la Muzeul de Istorie din Bucureşti, este împodobit cu reprezentari animaliere în relief, având în frunte doi ochi cu sprâncene mari. Pe cele doua obrăzare ale coifului apa însemne diferite. Pe obrazul stâng al coifului este reprezentat un ţap sau un cerb, iar pe cel drept un vultur care tine un peşte în cioc si un animal în gheare.

Pe toata portiunea coifului ce protejeaza ceafa sunt trei cerbi. Arheologii şi istoricii au găsit asemănări între misteriosul coif descoperit la Peretu şi alte coifuri aurite descoperite în colţuri îndepărtate ale ţării, cum ar Porţile de Fier, Aghighiol, Cucuteni, Coţofeneşti.

Coiful aminteşte de poemele lui Homer Potrivit specialiştilor de la Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman, motivul ochilor figuraţi pe partea frontală a coifurilor de la Peretu, Agighiol, Porţile de Fier, ca şi pe cele de la Poiana Coţofeneşti şi Cucuteni Băiceni are un stil şi o formă unică:”

Aceştia aveau un rol deosebit, ţinând cont că materialul din care erau confecţionate coifurile, chiar dacă era valoros, nu putea asigura protecţia necesară în război, iar datorită lui, purtătorul devenea o ţintă principală. Foarte probabil, coifurile de acest gen erau purtate numai cu ocazia unor scene de cult şi de investitură, căsătorie, turnee regale, ospeţe şi, eventual, la vânătoare.

Prezenţa unor coifuri din metale preţioase în cadrul tezaurelor getice din sec. IV. î. Chr. se încadrează în lunga serie a existenţei acestor tipuri de artefacte. Coifuri de paradă sau care asigură creşterea prestigiului purtătorului datează încă din epoca bronzului. În lumea minoică şi cea miceniană existau astfel de artefacte făcute din defense de mistreţ”.

Coifurile amintesc de eroii descrişi de Homer în Iliada şi Odissea: „Neteda-i piele ferind, căci ea e păzită de coiful cel cu plăci de metal şi cu ochi, dăruit de Apolon…”; „Pune şi coiful de aur crestat şi cu patru gurguie, care-ar putea ocroti pedestrime-a o sută de-oraşe…”.

Legenda Frăţiei regilor traci

Legenda spune că, la începuturile istoriei, regii traci, despre care Homer a scris ca erau stăpânitorii Lânii de aur, erau uniţi între ei printr-un jurământ tainic. Legenda mai spune că , pe teritoriul României, triburile tracice erau unite înainte de Burebista. Unii istorici admit existenţa unei Frăţii regale a tracilor.

Cei aleşi erau iniţiaţi în ” Taina Jurământului”, un jurământ care garanta tăcerea în faţa duşmanilor. Ei purtau coifuri de aur sau de argint aurit cu însemne anume , care aveau o anumită semnificaţie. Legenda vorbeşte despre o Frăţie a coifurilor.

Cinci coifuri tracice precum cel de la Peretu au fost descoperite pe teritoriul României. Toate conţin aceleaşi motive încrustrate. Coifurile misterioase care seamănă între ele au fost descoperite la sute de kilometri distanţă în locuri diferite. După cel de la Peretu a urmat cel de la Coţofăneşti, un altul la Cucuteni, lângă Iaşi, altul la Aghighiol şi ultimul lângă Porţile de Fier.

Cât este legendă şi cât adevăr în povestea legată de Frăţia tracilor? A existat pe meleagurile actuale româneşti o civilizaţie cu mult timp înainte de Hristos despre care nu se ştie mai nimic? Să fie cele cinci coifuri o dovadă a existenţei primei regalităţi în zonă? Acestea sunt întrebări pe care şi le-au pus istoricii care au studiat problema coifurilor aurite.

sursa: romania misterioasa