Sursa foto: Captură YouTube

Descoperite de navigatori portughezi în 1469 și 1471, devenite posesiuni lusitane, insulele Fernando Po (Insula Bioko) și Annobon (Insula Pagalu) sunt cedate Spaniei în 1778 (Tratatul de la El Pardo), ca furnizoare de sclavi, ce erau trimiși, ulterior, în America de Sud. Spaniolii nu au rezistat prea mult pe insula Fernando Po fiind decimați de febra galbenă, retrăgându-se în 1781.

După abolirea de către britanici a comerțului cu sclavi în 1807, Marina Regală a cerut spaniolilor ca în insulele din această regiune să fie organizate baze în vederea suprimării în totalitate a comerțului cu sclavi practicat de-a lungul coastei africane.

În acest context, începând cu 1827, britanicii au înființat baza Port Clarence (mai târziu Santa Isabel, acum capitala Malabo), un port de adâncime pe coasta de nord, dar au pus bazele alteia și în golful San Carlos (în prezent, golful Luba) de pe coasta de vest, se menționează pewww.britannica.com.

La mijlocul secolului al XIX-lea, spaniolii ocupă și teritoriul african din dreptul celor două insule (Rio Muni, azi Mbini), locuit de triburi bantu, posesiunile fiind reunite sub numele de Guineea Spaniolă. Teritoriile au devenit independente la 12 octombrie 1968, sub numele de Guineea Ecuatorială.

Guineea Ecuatorială este singura țară de pe continentul african a cărei limbă oficială este spaniola, se arată pe site-ulwww.veintemundos.com, chiar dacă nu este prima limbă vorbită de locuitorii săi (deși se estimează că 89% dintre locuitori vorbesc spaniola ca prima limbă).

Majoritatea populației locuiește în regiunea de coastă a țării, în orașe precum Malabo, capitala, Bata, Kombis, Bengas sau Balengues.

Țara este împărțită în șapte regiuni administrative, economia sa bazându-se, în principal, pe producția de cacao și extracția de petrol și gaze, fiind al treilea mare producător de petrol din Africa sub-sahariană.

Guineea Ecuatorială dispune de un relief format din coline și munți cu înălțimi relativ reduse (1.525 m), traversate de râuri care se varsă în Oceanul Atlantic. În zona insulară, însă, se găsesc munți vulcanici înalți (Pico Basile, 3.008 m).

Insula Bioko este de o frumusețe aparte, cu panorame spectaculoase ale munților vulcanici, păduri tropicale și colonii impresionante de țestoase.

Parcul Național Monte Alen oferă vizitatorilor pe lângă multitudinea de plante tropicale și exemplare ale vieții sălbatice, precum elefanți, gorile, cimpanzei ș.a., în timp ce în îndepărtata insulă Corisco există cele mai frumoase plaje cu nisip alb și cultură tradițională, se arată pewww.veintemundos.com.

Cel mai important oraș al țării este capitala Malabo, cu o populație de 145.000 de locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov). Situat pe coasta de nord a insulei Bioko, Malabo este considerat prima destinație turistică a țării, capitala având un aer exotic, la care contribuie arhitectura de inspirație spaniolă, dar și vegetația luxuriantă.

Catedrala Malabo, construită în stil gotic și situată în Piața Mare, este cel mai frumos edificiu al capitalei. Tot aici, se află o altă construcție impresionantă, Palatul Prezidențial, care împreună, cu grădinile sale acoperă aproape în întregime partea de est a orașului, potrivitwww.infotour.ro. Un alt punct de interes este Universitatea Națională a Guineei Ecuatoriale, o clădire în stil colonial spaniol, ce dispune de un campus impresionant. În apropiere de Malabo, în Moka, se află Centrul de Protecție a Biodiversității, unde turiștii pot afla informații despre modul de protejare a zonelor naturale.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)