ROMANIA

Doi români, Dumitru Văsescu și Aurel Perșu au realizat la vremea lor ceva incredibil dar despre care, din  păcate azi nu se prea povestește nimic.

Despre Dumitru Vasescu nu veți găsi prea multe informații. Însă, și acesta a fost în anul 1880, primul român care a realizat o mașină, cu care s-a plimbat pe străzile din Paris, cu mult înainte ca Ford și Daimler să cocheteze cu lumea auto…

Primul autoturism aerodinamic cu roțile încastrate în caroserie, așa cum sunt toate mașinile din ziua de azi, a fost inventat de Aurel Persu. Această singură moștenire a acestui  mare inginer a făcut istorie și se află în muzeul Dimitrie Leonida din București – autoturismul său din aluminiu și cadru de lemn.

Paris 1880! Un român, Dumitru Văsescu iese cu mașina construită de el, pe stradă și îi lasă pe locuitori cu gura cascată

Dumitru Vasescu în anul 1880, a fost primul român care a realizat o mașină, cu care s-a plimbat pe străzile din Paris, cu mult înainte ca Ford și Daimler să cocheteze cu lumea auto. S-a născut la Iași în anul 1859 și a urmat școala primară și cursurile Liceului Internat Iași, însă pentru că dorea să studieze ingineria, a plecat în Paris, în capitala Franței, unde a început cursurile tehnice la „Ecole Centrale.” Vasescu, mai târziu, reușeste să se angajeze și să câștige primii bani, iar începând cu anul 1875 pune bazele unui atelier pe strada Michelet. Aici el își propune să construiască un automobil, care să-l poată deplasa pe pământ sau cale ferată prin propriile mijloace. Pe atunci tramvaiele și locomotivele cu aburi existau deja. Dar nu existau automobilele care să poată circula pe șosele. Chiar dacă primul automobil a fost realizat în 1770 de Cugnot, acesta era doar un prototip care nu a circulat pe drumurile publice, ci doar în cadru restrâns pe drumuri rurale. Dar pe măsură ce se dezvolta implementarea locomotivelor pe aburi și liniile de cale ferată, pe la sfârșitul secolului al XIX- lea, tot mai mulți ingineri vedeau în motoarele cu aburi un viitor pentru deplasările pe asfalt.

Cel care a fost printre primii care a transpus schița în realitate a fost Dumitru Văsescu.

Automobil – Dumitru Văsescu /recontituire grafică cu titlu de prezentare

În anul 1880 acesta reușeste să finanțeze un automobil propulsat cu aburi. El iese pe străzile din Paris pentru probele de circulație și reușeste să capteze privirile tuturor trecătorilor, presa momentului fiind în extaz datorită acestei invenții care a trecut de la stadiul de utilaj agricol, așa cum mai văzuseră ei, la stadiul de mașină pentru oraș. Spre deosebire de alte vehicule asemănatoare care mergeau pe bază de apă sub presiune, iar ca și carburant, cărbuni, automobilul lui Vasescu avea câteva trăsături pe care le întâlnim și în zilele de azi. Mai exact, jantele metalice cu anvelopele de cauciuc. Atunci la acea dată, în anii 1800, roțile erau din lemn, iar noțiunea de anvelopă nu se cunoștea deloc. Și cu toate acestea, el reușeste să își doteze agregatul pe puntea din spate cu jante care aveau spițe din oțel și muchia din metal ceva mai moale, pe care stătea anvelopa rigidă de cauciuc. Sistemul de frânare era compus din două piese mecanice independente, care acționau roțile din spate, iar roțile din față erau și ele metalice. Aranjamentul autoturismului era însă unul foarte modern, așa cum urmau să fie fabricate după 1900, cu toate componentele în interiorul șasiului. Volanul de direcție se afla în partea dreaptă a mașinii, țevile și manometrele erau ascunse, pentru un aspect mai curat, iar rezervorul de apă era localizat sub scaunul conducătorului.

Încă nu există date despre viteza pe care o atingea primul automobil realizat de către un român, însă într-un univers în care toată lumea mergea cu bicicletele și cu căruțele, cu siguranță era o prezență spectaculoasă. Din păcate nu există poze despre care se poate spune cu certitudine că arată exact mașina lui Vasescu. Automobilul acestuia a putut fi admirat și în București, loc în care s-a întors după terminarea studiilor. În anul 1906 el revine în România și ia cu el automobilul despre care a scris toată Europa. După ce face mai multe plimbări demonstrative, expune automobilul pe aburi la Școala de Poduri și Șosele din capitală, unde domnia sa era și profesor.

După eforturi deosebite, reușește să realizeze în 1880 un automobil cu abur, care după efectuarea probelor de circulație devine una dintre curiozitățile Parisului. Mașina cu abur construită de Dumitru Văsescu era compusă dintr‑o căldare multitubulară cu țevile de legătură, robineții și manometrele de presiune astfel dispuse, încît să poată fi manevrate cu ușurință. Drept combustibil erau folosiți cărbunii. Foarte caracteristică la acest automobil era construcția clasică a roților din spate, confecționate din jante metalice cu spițe de oțel. Ca anvelopă a folosit cauciuc plin. Roțile din față aveau anvelope cu dimensiuni mai mici și erau confecționate din metal. Automobilul lui Dumitru Văsescu era prevăzut cu două sisteme de frînare independente. Rezervorul de apă era situat sub scaunul conducătorului, iar volanul de direcție se afla în partea dreaptă a mașinii.

După 3 ani de zile, pe data de 29 octombrie anul 1909, moare la București, la o vârstă destul de timpurie, lăsând în urmă numai amintirea unui inventator pasionat și a unui inginer desăvârșit. Și la fel cum automobilul său a dispărut în neant, fără să se știe nimic în prezent de soarta sa, la fel și numele său este din ce în ce mai rar pe buzele pasionaților de viteză și autoturisme. Aceștia nu își pot da seama că pot aprecia cu desăvârșire ce au acum numai privind în trecut și cunoscând istoria românescă în domeniu.

Primul autoturism aerodinamic din lume cu roțile încastrate în caroserie, așa cum le știm azi, inventat de un român – Aurel Perșu

Aerodinamica mașinilor este un domeniu în care marii producători investesc sume imense. Dar primul care a construit o mașină cu adevărat aerodinamică nu a fost nici neamț, nici american, nici rus. A fost român: inginerul Aurel Perșu.

Născut în 1890, Aurel Perșu descoperind înclinația spre inginerie în adolescență,  urmează cursurileȘcolii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg. A terminat șef de promoție în 1913. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu avangardist deosebit în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic.

La începutul anilor ’20 a început o muncă asiduă pentru studierea aplicării formei aerodinamice a corpurilor în mișcare la automobile. După multe calcule și experimente de laborator, Perșu a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și azi sînt greu de atins. Brevetează în Germania, invenția care l-a făcut celebru, primul automobil cu formă corectă aerodinamic – „Automobil de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice”, ulterior și alte țări brevetându-i invenția. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922, iar construcția propriuzisă a făcut-o cu bani personali tot în Germania.

Deși atât pentru standardele de atunci, dar și pentru cele de azi, forma acestui automobil pare hilară, vorbim, de fapt, de o idee inspirată de… picăturile de apă – de unde și denumirea uzuală a acestui automobil: ”Raindrop car” (mașina cu formă de picătură de apă).

Automobile cu profil aerodinamic au existat și anterior celui imaginat și construit de inginerul român, vezi de ex. modelul A.L.F.A 40-60 HP Aerodinamica „Siluro Ricotti” din 1914 sau automobilul inginerului de aviație austriac Edmund Rumpler, numit „Rumpler Tropfenwagen” („mașina – picătură” in limba germană) prezentat la Viena în 1921 (!). Toate acestea aveau însă roțile în afara caroseriei și, cu excepția automobilului Rumpler, nu atingeau gradul de aerodinamicitate al creației lui Persu.

Prototipul original poate fi văzut și astăzi la Muzeul Național Tehnic Dimitrie Leonida din București.

Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frâne pe saboți, care acționează doar pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențial în transmisie. Motorul tip A-G f Automobilbau Berlin, este cu ardere internă și cu aprindere prin scânteie; are 4 cilindri în linie, o putere 6/20 P.S., alezajul 64 mm, cursa 110 mm și cilindreea 1400 cm.c. Cutia de viteze este de aceeași fabricație ca și motorul, iar demaratorul este produs de firma Eisemann, tipul MKI-12, nr.14328. Magnetoul are aceeași fabricație, iar carburatorul este produs de firma Arthur Haendler Co. Berlin.

Aurel Persu a adus automobilul în România, parcurgând cu el peste 120.000 km, cu o viteză maximă de circa 80 km pe oră. Datorită lipsei diferențialului putea lua viraje foarte strânse cu 60 km pe oră în deplină siguranță. Persu a donat automobilul, in stare de functionare, Muzeului Național Tehnic „Dimitrie Leonida” in anul 1969. In prezent, el nu mai functioneaza, iar caroseria este deteriorata. Deși automobilul nu a fost realizat în serie, uzinele Ford și General Motors au solicitat cumpărarea brevetului, fără a garanta însă și construirea acestuia. Acest fapt l-a determinat pe inventator să refuze propunerea.

Ar trebui să faceți o scurtă documentare de căutare pe Google-images și să vedeți cum arătau mașinile anilor `20 pentru a vă da cu adevărat seama cât de revoutionar a fost autovehiculul românului Aurel Perșu.

Principala caracteristică cu care se diferenția fiind roțile integrate în caroseria mașinii. Pare o ideea de-a dreptul juvenilă în zilele noastre, dar în același timp trebuie să ținem cont că la vremea respectivă era ceva cu adevărat nemaiîntâlnit. Toți producători auto din ziua de azi îi datorează un „multumesc” lui Aurel Perșu pentru această revoluție a design-ului.

În industria auto, divizia de aerodiniamică este printre cele mai importante. Aerodinamica unei mașini influențând foarte multe capitole, de la ținută de drum până la consumul de carburant. Aici tronează Aurel Perșu. La aproape 100 de ani de la invenția mașinii sale, producătorii auto se luptă pentru a atinge coeficientul aerodinamic de 0,22, atins de Aurel Perșu în 1922. Pentru a vă putea face o idee despre cât de extraordinară este realizarea domnului Perșu, un Ferrari 458 Italia din zilele noastre are un coeficient aerodinamic de 0,33. Am stabilit, deci, că în 2015 Ferrari este întradevăr aproare de coeficientul atins de Aurel Perșu în urmă cu un secol.

Reluăm comparația cu zilele noastre în care și un scuter atinge acesta viteză, și punem accentul pe aia 100 de ani trecuți de atunci. Autovehiculul avea un motor de 1.400 de centimetri cubi și în jur de 10 cai putere. Deși nu putea depăși 80 de km/h mașina s-a dovedit extrem de stabilă, fiind capabilă să abordeze curbele și cu 60 de km/h.

Un lucru demn de menționat este refuzul lui Aurel Perșu de a-și vinde brevetul concernelor americane General Motors și Ford, deoarece acești giganți din industria auto nu și-au luat angajamentul de a produce în serie acest automobil. Asta deși Perșu a realizat prototipul din bani proprii, iar rezultatele testelor făceau acest automobil perfect viabil pentru o construcție în serie mare.

Surse de documentare:

mnt-leonida.ro/site/08Domenii/Auto/Auto-Persu

https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Persu

ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Văsescu

worldwideromania.com/romani-ce-nu-trebuie-uitati-dumitru-vasescu-primul-roman-constructor-de-masini

playtech.ro/2015/romanul-a-carui-masina-de-acum-un-secol-inca-le-bate-pe-cele-ferrari

4tuning.ro/old-school-cars/romani-ce-nu-trebuie-uitati-dumitru-vasescu-primul-roman-constructor-de-masini

promotor.ro/masini-noi/news/romanul-aurel-persu-si-prima-masina-aerodinamica-din-lume

Autor : Dorian Theodor –

Sursa:  romaniabreakingnews.ro

Comments are closed.