Jurnalul Iuliei Moldovan, o învățătoare din satul Boziaș, localitate care acum aparține de municipiul Târnăveni, fiica unuia dintre cei cincisprezece prefecți ale legiunilor conduse de Avram Iancu, continuă să stârnească emoții celor care îi află povestea, deși a trecut mai bine de un secol și jumătate de la scrierea acestuia.

‘Unul dintre cele mai semnificative exponate ale Muzeului Municipal Târnăveni este jurnalul olograf al Iuliei Moldovan, învățătoare în satul Boziaș, fiica lui Vasile Moldovan, prefectul Legiunii a III-a, Legiunea de Câmpie în armata lui Avram Iancu. Aspectul jurnalului Iuliei Moldovan este deosebit, este îmbrăcat în catifea neagră, brodat de mâna ei și conține însemnări aproape zilnice ale acesteia, din tinerețe și până aproape de moarte, precum și poezii scrise de ea, amintiri despre gloriosul ei părinte. A fost o persoană care a idealizat totul.

Foto (C): Dorina MATIȘ / AGERPRES

Și-a idealizat tatăl, și-a idealizat iubitul, pe profesorul Ioan Paul, care, trecând prin Boziaș și având o întrevedere cu tatăl ei, zăbovește câteva zile în casa lui Vasile Moldovan. Iulia se îndrăgostește, Ioan Paul se îndrăgostește și în acest jurnal, așa cum biserica comemorează în fiecare an anumite evenimente, în fiecare an ea comemorează întâmplările celor 3 zile petrecute cu acesta: jurămintele de lângă masa de piatră, din curte, schimbul de șuvițe. Întreaga viață îl va iubi, îl va aștepta și se va plânge jurnalului că este nefericită’, a declarat pentru AGERPRES, muzeograful Lucia Petru.

Din jurnalul Iuliei aflăm că iubitul ei, profesorul Ioan Paul, emigrează în Regat, apoi activează mulți ani ca profesor universitar la Iași, iar în tot acest răstimp ea îl așteaptă și îl iubește ca în prima zi.

‘Bătrâni amândoi se vor reîntâlni la un concert în București, la Atheneul Român, Iulia iubindu-l cu aceeași prospețime, cu aceeași patimă, ca și atunci când au stat amândoi în grădina lui Vasile Moldovan, pe banca de piatră. Acesta este jurnalul Iuliei, o dragoste dusă la extreme, știind că acel bărbat este însurat, știind că acel bărbat este tată’, a arătat Lucia Petru.

Din jurnal mai reiese că, dincolo de dragostea pătimașă pentru Ioan Paul, tatăl ei, Vasile Moldovan, ‘era punctul central al vieții ei’.

‘L-a îngrijit, împreună cu sora ei, Leontina, până la moarte. L-a stimat extraordinar de mult, fusese implicat în 1848-1849 în întreaga revoluție, se retrăsese la Târnăveni, a fost președintele Sedriei Orfanale, a fost o personalitate acest Vasile Vasiliu Moldovan. Iulia l-a iubit ca pe un tată dar, în același timp, l-a tratat ca pe un erou. A avut conștiința faptului că tatăl ei este într-adevăr un erou. Jurnalul descrie un mod de viață ieșit din tipar, ieșit din obișnuit, dar un mod de viață’, a precizat muzeograful.

Lucia Petru a precizat că jurnalul Iuliei a ajuns în Muzeul din Târnăveni grație donației făcute de Ioan Hora Pop din Brașov, care a întocmit și un arbore genealogic olograf a pașoptistului Vasile Moldovan.

‘Donația a fost făcută Muzeului din Târnăveni pentru că aici a trăit și a murit Vasile Moldovan, pentru că fetele lui, cele care nu s-au măritat, au rămas la Boziaș, au fost învățătoare în Boziaș și apoi tot aici și-au sfârșit viața, sunt îngropate alături de tată în cimitirul din Boziaș. Acolo a fost casa lor, școala din Boziaș se numește Vasile Moldovan’, a mai arătat Lucia Petru.

Foto (C): Dorina MATIȘ / AGERPRES

Alături de însemnările fiicei sale, Vasile Moldovan (1824-1895) se bucură de un loc de cinste în Muzeul din Târnăveni, de unde aflăm că a condus Legiunea de câmpie, care își avea centrul la Cetatea de Baltă. În 1848 era student în anul III la Teologie și a participat de la început la Revoluție alături de Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Samoil Poruțiu și Florian Micaș.

A participat la Marea Adunare Națională din 15 mai 1848 de pe Câmpia Libertății din Blaj și la constituirea rezistenței militare formată din cele 15 legiuni ale lui Avram Iancu, după ce s-a hotărât nerecunoașterea unirii Transilvaniei cu Ungaria.

Revoluționarul a luat parte la luptele dintre armatele maghiare și forțele militare ale moților, care nu au putut fi înfrânte, iar după înfrângerea revoluției maghiare cu ajutorul armatei ruse, Vasile Moldovan se reîntoarce în Cetatea de Baltă, iar după câțiva ani, în 1861, se stabilește la Boziaș.

Moldovan a devenit vicecomite al orașului Târnăveni, fiind unul din puținii români care a deținut o funcție de conducere în acele vremuri. El a murit în data de 1 ianuarie 1895 în satul Boziaș.

Muzeul Municipal Târnăveni care funcționează în conacul Beldi, o construcție din secolul al XIX-lea, adăpostește 4.000 de exponate, majoritatea repere importante ale memoriei colective locale.

AGERPRES/(A — autor: Dorina Matiș, editor: Diana Dumitru)