Radu Cosașu primește ‘Premiul pentru literatură’, în cadrul Galei Premiilor Flacăra (25 octombrie 2010).

A fost reporter la ”Revista elevilor” (1948-1949), unde a și debutat, în 1948, apoi redactor la ”Scânteia tineretului” (1949-1950, 1953-1956), de unde a fost concediat, din cauza lansării teoriei ”adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori (1956), după cum se menționează în ”Dicționarul scriitorilor români” (1995). De asemenea, între anii 1968-1987 a fost redactor la revista ”Cinema”.

Radu Cosașu este considerat de Eugen Simion ”expresia cea mai pregnantă a mobilității spiritului contemporan”, el fiind atras de toate domeniile posibile: literatură, publicistică, politică, cinematografie, teatru, muzică, sport, aceasta fiind caracteristica scriitorului contemporan. Stilul său farmecă cititorii printr-o efervescență și o vervă rar întâlnită, acesta oglindindu-se în tot ce a scris: articole, eseuri, reportaje, proză.

Radu Cosașu, invitatul evenimentului ‘Povestitorii de la Șosea’, moderator Paul Cernat, la Clubul Țăranului. (14 octombrie 2009)

A debutat editorial în 1952, sub pseudonimul Radu Costin, cu un volum de proză patriotică. Afirmarea sa s-a produs cu volumul de proză satirică ”Maimuțele personale” (1968) și cu un gen eseistico-publicistic original, insolit în volumele care au adunat articolele și eseurile sale reportericești scrise săptămânal în diferite publicații: ”Un august pe un bloc de gheață” (1971), ”Viața în filmele de cinema” (1972), ”Ocolul pământului în 100 de știri” (1974), ”Cinci ani cu Belphegor” (1975), ”O viețuire cu Stan și Bran” (1981), ”Sonatine” (1987).

Volumele care au urmat au confirmat aprecierile criticii privind originalitatea și pluralitatea scrierilor sale, dintre acestea evidențiindu-se ciclul autobiografic de nuvele ”Supraviețuiri” (I-VI, 1973-1989): I-II (1973-1977), III (1980) — ”Meseria de nuvelist”, IV (1983) — ”Ficționarii”, V (1985) — ”Logica”, VI (1989) — ”Cap limpede”; ”Mătușile din Tel Aviv” (1992), ”O supraviețuire cu Oscar” (1997), ”InSISIFicarea la noi, pe Boteanu” (1998), ”Autodenunțuri și precizări” (2001) ș.a.

În 2002, prin rearanjarea cronologică a nuvelelor din seria ”Supraviețuiri”, îi apare un prim volum dintr-un nou ciclu intitulat ”Supraviețuirile” — ”Rădăcinile mic-burgheze”, urmat, în 2003, de un al doilea volum intitulat ”Armata mea de cavalerie”.

Scriitorul Radu Cosașu la dezbaterea aniversară ‘Dilema veche la majorat: cum ne-am petrecut tranziția’, organizată de Clubul Dilema veche. (19 ianuarie 2011)


A deținut temporar rubrici fixe la reviste ca ”România literară”, ”Tribuna”, ”Flacăra”, ”Cinema” și la ziarele ”Sportul” și ”Informația Bucureștiului”, semnând uneori cu pseudonimul Belphegor, potrivit sursei amintite. Este co-fondator, alături de Andrei Pleșu, Tita Chiper și Zigu Ornea, în anul 1993, al revistei săptămânale de cultură ”Dilema”, care din 2004 apare sub noua denumire ”Dilema veche”. În prezent continuă să colaboreze la diverse publicații, între care ”Dilema Veche” și ”Gazeta Sporturilor”.

Radu Cosașu este și autorul unor piese de teatru (”Mi se pare romantic”, 1961; ”Scurt program cu bossanove”, 1966) și al volumului de poeme ”Povești pentru a-mi îmblânzi iubita” (1978).

Președintele Ion Iliescu l-a decorat pe scriitorul Radu Cosașu cu Ordinul ”Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer (30 martie 2004)

La 30 martie 2004 a fost distins cu Ordinul ”Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, conferit de Președinția României.

I-au fost decernate numeroase premii: Premiul ”Ion Creangă” al Academiei (1973), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1971, 1981), Premiul ”Felix Aderca” (1999), Premiul Național pentru Literatură al Uniunii Scriitorilor (2007), Premiul pentru literatură la Gala Premiilor ”Flacăra” (2010), Premiul ”Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, din partea revistei Observator cultural (2010). De asemenea, la Gala Premiilor ”Ioan Chirilă”, rezervate gazetarilor sportivi, din 22 noiembrie 2010, Radu Cosașu a primit Premiul de excelență.

AGERPRES (Documentare — Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu)