Avem placerea si onoarea sa-ti prezentam cateva povesti fascinante despre curaj, disciplina si motivatie de a face realitate din vise. *Andrei Rosu alearga. Alearga in unele din cele mai interesante locuri de pe glob. A făcut primul pas de maratonist la Polul Nord si nu s-a mai oprit pana nu a demostrat ca poate mai mult. A luat decizia de a parcurge 7 maratoane pe 7 continente!

Primul episod din seria de povesti cu Andrei este despre Australia. Te invitam sa descoperi temerile, fricile, dar si motivatia unui om care demonstreaza ca schimbarea este la indemana noastra.

Australian Outback Marathon

6 dintre cele mai veninoase 10 specii de serpi se gasesc in outback-ul australian. Inclusiv Sarpele Vajnic, a carui muscatura contine suficient venin pentru a ucide 100 de oameni. Din fericire, am aflat acest lucru de abia dupa ce platisem deja biletul de avion si taxa de inscriere la prima editie a Australian Outback Marathon…

Povestea lui Andrei Rosu, maratonul din Australia

Cu inima ‚cat un purice’ dar animat de dorinta de a ajunge in tara cangurilor, a operei din Sydney, a didgeridoo-ului aborigen, a desertului rosiatic si a muntelui Uluru, am depasit teama de serpi si am numarat zilele care ma desparteau de primul maraton din seria celor 7 alergari pe 7 continente…

Daca in aventura Polului Nord am schimbat 5 avioane si 1 elicopter, nici drumul catre desertul australian nu a fost mai prejos. Chiar daca am schimbat ‘doar’ 4 avioane, am petrecut in ele un timp aproape dublu decat in experienta anterioara. Frica de avion nu m-a lasat sa dorm, iar in Airbus-ul A380 (fantastic!) cu care am calatorit de la Dubai la Sydney timp de 14 ore, eram singurul care nu dormea. Pentru prima data in viata, am vazut 7 filme unul dupa altul…

Organizatorii maratonului ne-au intampinat la aeroportul din Ayers Rock (undeva, in mijlocul pustiului australian…) si ne-au dus la locurile de cazare. Pe drum, am fost pusi in garda in privinta temperaturii, care la ora pranzului este foarte ok – in jur de 22 de grade, dar care scade seara si dimineata pana aproape de 0, deci trebuie sa avem haine groase cu noi daca ne indepartam de hotel.

Am facut o cursa foarte buna in primii 7-8 km, conducand plutonul. Problemele au inceput odata cu cresterea temperaturii (pe la 8.30 erau deja vreo 15 grade), eu fiind imbracat destul de gros. In plus, am optat pentru trail shoes (mai grei si mai rigizi) in detrimentul pantofilor ‘clasici’ de alergat, imaginandu-mi ca sunt mai potriviti pentru desert (dar m-am inselat…).

La jumatatea cursei (kilometrul 21) aveam un timp de 1 ora si 50 de minute, ceea ce ma mentinea ‘in grafic’. Terenul era o combinatie intre poteci batatorite si portiuni nisipoase cu ceva tufisuri. Diferenta de nivel decenta – doar 3 dealuri de urcat & coborat.

Oboseala a aparut pe la kilometrul 28 si m-a incetinit pana pe la km 36, cand am aflat ca mai am doar vreo 25 de minute pana baremul autoimpus de 4 ore. Evident, pe masura ce ma apropiam de km 42, fiecare kilometru devenea mai lung, terenul mai inclinat, temperatura mai ridicata (la pranz au fost 25 de grade), setea mai mare, durerile musculare mai acute… In plus, imi temperam orice dorinta de a goli vezica, pentru ca orice abatere de la traseu ar fi insemnat posibilitatea intalnirii cu un sarpe…

“Cand am vazut indicatorul cu ‘km 42’, am crezut ca visez frumos…”.  (Andrei Rosu)

Cand am vazut indicatorul cu ‘km 42’, am crezut ca visez frumos… Ultimii 200 de metri i-am facut cu tricolorul nostru in brate, ca sa invete si australienii drapelul nostru…

Asadar, 3h 59. Am aflat, totusi, ca maratonul a fost castigat cu 3h 07, ceea ce ma face sa fiu si mai multumit de timpul meu.

Fac parte din categoria celor care cred ca experientele noi te imbogatesc spiritual si iti stimuleaza creativitatea…

In afara locurilor vazute si a oamenilor intalniti in Australia, am avut sansa de a degusta friptura de cangur, frigarui de crocodil si mezeluri din emu. Dincolo de groaza pe care o produc celor cu un stomac sensibil si iubitorilor de animale povestind acest lucru si trecand peste faptul ca habar n-aveam ca aceste 3 animale pot ajunge subiect de gratar, pot sa spun ca sunt acceptabile la gust, mai ales dupa regimul prepoderent vegetarian (carbohidrati din legume, fructe, paste etc.) pe care l-am tinut in ultimele luni si pe parcursul caruia am simtit nevoia de ceva proteine.

Privind noaptea pe cer, am descoperit un lucru interesant: nu am recunoscut nicio stea sau constelatie! Nu ca as fi vreun specialist in astronomie, dar totul arata altfel decat in emisfera nordica. Ma bucur si de acest element de noutate pe care l-as fi ratat daca nu ma trezeam cu noaptea in cap…

———————————————————————————————————————————————

 *Andrei Rosu

Andrei Rosu, dupa cele 8 ore de lucru intr-o multinationala, ne arata cum putem sa ne construim viata asa cum ne dorim.  El a luat decizia de a se reinventa si de a deveni un model pentru copiii sai. A făcut primul pas de maratonist la Polul Nord si nu s-a mai oprit pana nu a demostrat ca poate mai mult. A luat decizia de a parcurge 7 maratoane pe 7 continente. Si pentru ca provocarea nu era destul de mare pentru el, Andrei a hotarat sa duca acest concept mai departe, alegand sa participe si la 7 ultra-maratoane pe tot atatea continente, devenind astfel unul dintre mandrii ambasadori ai Romaniei in lume. Andrei mai are 2 ultra-maratoane pana sa devina primul om din lume care a alergat 7 maratoane si 7 ultra-maratoane pe 7 continente.

Cititi mai multe despre aventurile lui Andrei Rosu pe andreirosu.wordpress.com

Sursa: http://www.romaniapozitiva.ro