ROMANIA

O protejează, o iubeşte, o alintă, se joacă cu ea şi, atunci când nouă ne este dor, ne-o oferă ca pe un dar divin! Când am cunoscut-o pe Angela, mi-am dat seama că mi s-a făcut un dar! Ce făcusem eu să merit s-o cunosc pe ea, diva mondială? A venit firesc, cu un staff minim, do­rindu-şi doar o stilistă care să-i aranjeze părul. Ne-am îmbrăţişat, ne-am complimentat şi ne-am plăcut! Angela are lipici, e naturală, caldă, vor­băreaţă şi foarte pretenţioasă cu propria imagine.

A ales pentru interviu să poarte culoarea roşie. Nu era însă sigură ce rochie să aleagă dintre cele trei ţinute, aşa că m-a chemat şi m-a pus să aleg. Hmmm… am ales-o pe cea mai scurtă. I-am spus că oamenii au rar ocazia să-i vadă picioarele pe scenă, aşa că măcar la interviu să se întâmple. Angelei îi plac provocările, i-am simţit nerăbdarea. Voia să dăm drumul la interviu, avea chef să vorbească şi să ne cânte „Sanie cu zurgalăi”, o piesă pe care a învăţat-o de la soprana Leontina Ciobanu Văduva. S-a bucurat să-mi fredoneze câteva versuri şi s-a emoţionat cu gândul la săniuţa pe care se urca cu sora sa în copilărie.

Tata era cel care trăgea săniuţa cu fetele sale dragi, dar, din păcate, asta n-o să se mai întâmple oricât şi-ar mai dori tata. De dorul Elenei, sora mai mică a Angelei, care s-a stins din viaţă la 29 de ani, tata s-a retras la o mănăstire la Muntele Athos. E o dorinţă pe care Angela o respectă, deşi ea, fiica, are nevoie de tata. Destinele mari au şi încercări pe măsură… În tot acest timp, Angela adună, atrage, ade­meneşte, obţine atenţia, lumina, sunetul… captează până şi respiraţia celor din jur, pentru că toţi respiră după ritmul impus de ea. Angela are sânge fierbinte de moldoveancă, n-o să uite niciodată cum la internat plângea de foame, n-o să uite că aici în România a trăit prima dragoste şi n-o să uite niciodată să încheie fiecare recital pe care îl are cu o piesă românească. Indiferent pe ce meridian al globului ar cânta!

Sursa: jurnalul http://www.jurnalul.ro ,