SINGURA MEA AVERE
January 29th, 2012 |
Iertaţi-mă, dar n-aţi văzut o ţară ? Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare dar n-o găsesc, şi-n suflet rău mă doare !
O caut peste tot, am fost şi-n sate, ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate m-au rătăcit într-un pustiu de cioate !
Acasă poarta nu e zăvorâtă, căci mama tot mai iese şi se uită ;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume : feciorii să-i mai strige iar pe nume .
Iar tata-i iese-n cale şi o-ntreabă : „vine ? la anul, cred, acu-i la treabă.
La noi în ţară-i multă sărăcie, ei ştiu şi de-or veni, la ce să vie ?”
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă ? Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.
Acolo nu era, de bună seamă, că prea o înjurau români de mamă ;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună, erau culese parcă de pe lună !
Voi chiar nu aţi văzut pe jos o ţară călcată în picioare şi murdară ?!
Ce-aveţi cu ea ?! Nimica nu vă cere ; eu o declar singura mea avere !!!
Autor : necunoscut
Multumim dlui Adrian Boţocan pentru sugestie
Posted in Poezie