ROMANIA

Bruno Mazzoni, preşedintele Asociaţiei italiene de românistică, unul dintre cei mai cunoscuţi profesori de limba şi literatura română din Italia, decan al Facultăţii de Limbi Străine din cadrul Universităţii din Pisa, consideră, în consonanţă cu unii lingvişti din secolul trecut, că limba română constituie un al patrulea picior al unei mese care este Romanica.

Mazzoni, traducătorul lui Mircea Cărtărescu şi al Anei Blandiana în limba italiană vorbeşte despre originalitatea literaturii celor doi scriitori, ca şi despre circulaţia literaturii române în Italia, subliniind că, în ultimul timp, graţie programelor de traducere iniţiate de ICR, tot mai mulţi traducători italieni sunt interesaţi de acest aspect.

AGERPRES: Stimate domnule profesor Bruno Mazzoni cum v-aţi apropiat de limba şi literatura română?

Bruno Mazzoni: Într-o altă viaţă, atunci când eram student, profesorul meu de filologie romanică m-a împins ca să mă ocup şi de română fiindcă, pe gustul lui, care făcuse studiile în Germania, o greşeală în Academia Italiană era că aproape nimeni nu se ocupa de limba şi de literatura română. El era de părere, după cum spuneau lingviştii din secolul trecut, că limba română este un al patrulea picior al unei mese care este Romanica, deci limbile romanice. Ori, obligatoriu, o masă nu poate sta în picioare cu doar trei picioare.

AGERPRES: Sunteţi cunoscut, cel puţin pentru noi românii, ca traducătorul lui Mircea Cărtărescu şi al Anei Blandiana în limba italiană. De ce v-aţi oprit tocmai la ei?

Bruno Mazzoni: Eu nu m-am ocupat de traducere, dar când, la un moment dat, mi-am dat seama că şi asta este o sarcină care îmi revine din punct de vedere universitar, atunci m-am gândit la autori care să aibă o bibliografie bogată în timp şi după genuri literare. Ei erau din generaţii diferite, dar care au însemnat fiecare o modificare faţă de şabloanele literare din timpul lui. Bineînţeles, Blandiana faţă de anii ’60 şi cu tot ce se întâmpla în realismul socialist şi, cu aproape 20 de ani mai târziu, optzeciştii care au însemnat o ruptură faţă de o literatură oficială, deja clasicizată şi care ţinea de o dimensiune justificată.

AGERPRES: V-aş întreba dle profesor prin ce se distinge scriitura celor doi scriitori?

Bruno Mazzoni: Bineînţeles că fiecare are stilul lui. Dacă Blandiana, mai ales ca poetă, tinde spre poezia lirică, blagiană, Mircea are o componentă jucăuşă pe undeva…

AGERPRES: Pentru că aţi pomenit de Blaga, românii consideră că autorul ‘Poemelor luminii!’ şi al ‘Eonului dogmatic’ ar fi trebuit să ia premiul Nobel. Poate Cărtărescu?

Bruno Mazzoni: Mi-e teamă că trebuie să mai aşteptaţi după ce l-a luat Herta Muller, care, chiar dacă nu este de limba română, vine din spaţiul românesc. Deci, mai trebuie să aşteptaţi un pic.

AGERPRES: Cum se vede literatura română din Italia? Sunt interesate editurile italiene de scriitorii români?

Bruno Mazzoni: În ultimul timp, datorită programelor de finanţare ale Institutului Cultural Român sunt foarte multe edituri care s-au apropiat de literatura română şi sunt interesate de valorile autentice ale ei. Eu sper să fie edituri interesate de valorile autentice din literatura pe care o promovează şi important este să ajungă pe piaţă, în librării, printr-o promovare mai bună, faţă de ceea ce se poate obţine de editurile mai mici care nu au, probabil, încă atâta penetrare în mediul librarilor. Dar sunt oricum edituri serioase care au introdus, de cel puţin zece ani, o serie de scriitori care au fost recunoscuţi ca valori adevărate.

AGERPRES: Puteţi să ne daţi câteva nume?

Bruno Manzzoni: Bineînţeles, Ana Blandiana şi Mircea Cărtărescu şi autorul de limbă română cel mai cunoscut acum la noi este Norman Manea, foarte bine promovat de Editura Il Stagiatore. Eu tocmai acum am tipărit Max Blecher, care merita de mult să fie tradus şi mai sunt încă cel puţin zece edituri care îşi fac serios treaba.

AGERPRES: N-aţi pomenit nimic de public. Să înţeleg că până la cititorul italian care cumpără o carte de pe raftul librăriilor mai e ceva drum?

Bruno Mazzoni: Aşa este. Din păcate mai trebuie să aşteptăm. De clasicii voştri Cioran, Ionescu şi Eliade nu s-a auzit, dar, repet, trebuie să mai aşteptăm puţin, pentru că lucrurile se mişcă.

AGERPRES: Mircea Cărtărescu nu a vrut să deconspire subiectul cărţii la care scrie acum. Dumneavoastră la ce lucraţi?

Bruno Manzzoni: Eu am două proiecte culturale, nu ştiu dacă merită să le spun: o poetă de limba română, bineînţeles, şi un scriitor care a scris o carte despre Carravaggio.

Sursa : Financiarul

Comments are closed.