Havila din textul biblic idem Valahia noastra !!!
January 13th, 2013 |
Părintele Arsenie Papacioc: Pentru adevăr trebuie să ştii să mori
Capitolul 2, versetul 11 de la Facere
In capitolul 2, versetul 11 de la Facere se spune ca Dumnezeu a facut raiul. Iar din Eden iesea un rau care uda gradina raiului si se impartea in patru brate (Tigru, Eufratul, Gosen şi Phison). Numele unuia dintre ele era Phison. Acesta inconjura toata tara Havila in care se afla..Arheologii sustin sus si tare ca raul acesta este Dunarea si ca tara asta, Havila, este Valahia noastra. Asta inseamna ca avem de-a face cu prima mentiune a unei tari, a unui tinut in Sf. Scriptura. Exista studii intregi despre textul acesta, versetul 11 cap.2 Facere. Asta ca sa vorbim mai adânc e mai complicat. Pentru ca daca este asa, e greu de Europa, de Uniunea asta Europeana Pentru ca atunci nu mai trebuie sa intram noi la ei si trebuie sa vina ei la noi Ca vechimea noastra inseamna ca este 7500 si un pic de ani. Dar mai multe lucruri sunt asa si nu se iau in seama. Spre exemplu Sarmisegetuza are 3000 de ani vechime, î.H., iar Roma are 749.Va sa zica Sarmsegetuza e mai veche decat Roma cu 2300 de ani. 
Asta inseamna ca noi de la romani nu am avut ce lua. Pentru ca ei nici n-au avut o civilizatie. Ei au fost niste barbari care au impus si-atat. Daca-i asa suntem foarte obligati .
Spre exemplu invatam la scoala ca cea mai veche scriere, este scrierea sumeriana. Tablitele de la Tartaria langa Sibiu sunt mult mai vechi decat scrierea sumeriana, asta vorbesc de ce afirma oamenii de stiinta. Foarte putini stiu asta. Sfantului Apostol Andrei i s-a spus in limba romaneasca Nemiest. Adica, de aici incolo nu mai este populatie la care sa predice evanghelia. Unde i s-a spus asta? …langa Campulung. La Manastirea de astazi Namaieşti (Nemaiest). Sfantul Apostol Andrei care a venit cu corabia, dupa Inaltarea Domnului la cer, la Tomis, la Constanta de astazi. Asta este foarte important. Pentru ca am fost crestinati acum 2000 de ani. Iar vechimea limbii si a poporului nostru nu este de 2000 de ani. Nici de 1000 de ani. Vechimea este pierduta in negura vremii.
Din pacate aceste lucruri nu ne scuza. Nu ne inalta decat in masura in care ne prezentam la inaltime. Noi spunem: Suntem botezati de 2000 de ani, suntem crestini de 2000 de ani. Pe cand ungurii sunt de 1000 de ani si rusii tot de 1000 de ani. Sa fim seriosi, suntem crestini fiecare de la botezul nostru propriu si putem sa facem caz de asta in masura in care ne insiram si noi in sirul acesta de ctitori si voievozi, de oameni seriosi in Romania. Părintele Nicolae Tănase
ROMÂNII ÎN CĂRŢILE SACRE ALE OMENIRII
Pentru a circumscrie domeniul slujirilor ce ne-au fost încredinţate, de la începutul lumii şi ca atare până la sfârşitul ei, se cuvine să rememorăm felul în care Cărţile Sacre se referă la neamul valahic al cărui nume îl mai purtăm:Ţara Havilah (Fac. 2.11) consemnată şi de Scrierile Vedice cu numele de Havila este Valahia în care trăim şi astăzi. Numai steagul vlahilor negri, românii de astăzi, este asemănător curcubeului, semnul legământului lui Dumnezeu cu oamenii de după potop (Fac. 9.8-17). Foarte important este faptul că în şirul neamurilor de la Sem la Avram este înscris neamul valahic al lui Peleg ca întemeietor al lumii civilizate (Fac 10.25). Reiterarea aceluiaşi arbore genealogic în I Cronici (1,24-27), dar şi în Evanghelia Apostolului Luca (3,34-36) prin dublarea numelui de Peleg cu cel de Falec (a se citi Valac), şi prezenţa vârfului Peleaga în munţii Retezat fac indubitabilă identificarea. Sintagma teonimică arhetipală Vilah-Vilah, regăsită şi în mitonimul vedic Valak-Hilya atribuit unui mare grup de iluminaţi, a fost codificată de înţelepciunea ebraică sub forma tetragramei sacre YHWH. Pe seama cuvântului „Dlac” al sintagmei teonimice Volco-Dlac a apărut etnonimul de sine stătător „trac” regăsit în antroponimul Terah, tatăl lui Avram. Tot de la cuvântul „Dlac” derivă etnonimul „dac” sacralizat prin mitonimul vedic Dakşa considerat strămoşul primordial al tuturor fiinţelor lumii şi adorat ca personificare a forţei divine de creaţie. Citit de la dreapta la stânga, acelaşi cuvânt Dlac, al sintagmei Volco-Dlac, a generat denumirea regatului „Caldeea” (Fac. 11,28-31) şi cuvântul „Caldei” cu înţelesul de teologi (Daniel 2,2-10; 4,4; 5,7; 5,30), ceea ce dovedeşte că regatul a fost întemeiat şi condus de teocraţia Vlahilor Negri.Teonimul Volco-Dlac, purtând toate sensurile sintagmei teonimice arhetipale Vilah-Vilah de la care provine, justifică atât forma cât şi înţelesul de Marele Preot al cuvântului Vlă-Dică. Cu acelaşi înţeles s-a mai format cuvântul Vesco-vo (= posco-po = episcop = bishop = évęque …) desprins direct din sintagma originară Vlosco-Vlosc. Numele de al-Ilah, astăzi Allah adorat de urmaşii lui Ismail, primul fiu al lui Avram şi fratele lui Isac, provine tot de la sintagma arhetipală Vilah-Vilah prin omiterea (afereza) literei (fonemului) V. Sintagma „Fiul Omului” prezentă atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament nu are înţeles în lume decât dacă Fiul este considerat Fiul Unicului Dumnezeu, adică Fiul Celui întruchipat pe vârful Omul din Bucegi, după cum se vede Kogaion al lumii, cuvântul Sfinx având chiar înţelesul de întruchipare. Atât prin caracteristicile sale de preot al Dumnezeului celui Prea Înalt, care l-a întâmpinat cu pâine şi vin pe Avraam, cât şi prin numele său, Melchisedec aparţine de asemenea complexului religios valahic. Tot în acest context mai trebuie menţionat că Vaç, numele vedic pentru suflul universal cu atribuţii cosmogonice derivă de la acelaşi arhetip primordial Valac-Valac, bine ilustrat nu numai de simbolurile ci şi de toponimele pământului pe care trăim ca români. Ceea ce astăzi redescoperim cu neîncredere, încă, pe baza postulatului lui Casirrer, Scrierile Vedice consacrau cu 4000 de ani în urmă prin zeificare. Cuvântul Vaç, respectiv Valah, este cifru al logosului universal, atâta doar că ei i-au spus „sufletul lumii” sau „suflul universal”. Datorită unor descifrări de ultimă oră pe care le datorăm domnului Adrian Bucurescu, limba română trebuie considerată continuatoarea directă a Limbii Curate numită ORO MANISA îndeplinind funcţia de Grai Divin utilizat de zeii geţi (a se înţelege marii preoţi geţi) cu peste 3000 de ani în urmă. Despre toate acestea la un loc, prin a căror reunire se alcătuieşte un sistem armonios cu centrul în spaţiul carpato-danubiano-balcanic, nimeni nu va mai putea spune „simple coincidenţe”, aşa încât respingerea lor, chiar şi numai prin ignorare, devine un gest culpabil căci, dacă avem de dat Cezarului ce este al Cezarului, avem de dat şi lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu. Aşadar, prezenţi, sub o formă sau alta, în Scrierile Vedice, în Vechiul Testament şi în Noul Testament, dar şi în Coran românii nu mai pot împărţii cu nimeni responsabilitatea demersurilor care se impun pentru a aşeza pe baze ontologice mişcarea pentru unitatea credinţei ca singura formă de a trăi în mod real sacrul. Avem a ne asuma la nivelul fiecărui individ rolul pentru care trăim în lume, fără de care devenim inutili, numai buni pentru a fi dispreţuiţi, ocărâţi şi hăituiţi de cei care ne sug. Ar trebui să fim „Grădina Maicii Domnului”, dar 80% din avuţia „Grădinii” am dat-o pe mâna jefuitorilor şi continuăm să dăm prosteşte în schimbul promisiunilor deşarte. De prea multă vreme ne tocăm între noi oferindu-ne pradă Înaltelor Porţi, tocmai fiindcă ne-am pierdut idealul pentru care să ne coaguleze ca naţiune respectată pentru menirea şi aportul ei în lume. Îmbuibarea, oricare ar fi ea, nu poate înlocui IDEALUL, tot aşa după cum sărăcia nu îl poate distruge. Te naşti pentru a deveni om, trăieşti ca om şi mori ca om numai crezând în IDEAL. Restul nu sunt decât mijloace pentru a-l sluji. Nu putem înlocui idealul cu mijloacele, iar IDEALUL nostru ni s-a dat de la Facerea Lumii, în sensul concret al cuvântului. Suntem singurii care mai putem restitui prezentului istoria sacră a vetrei originare ca primă condiţie pentru Schimbarea la faţă a Europei. În ceea ce ne priveşte întrebarea ni se pune tranşant: a fi sau a nu fi? Ştim să slujim pentru a deveni utili şi respectaţi pentru calitatea prestaţiei sau vom fi desconsideraţi în continuare ca nevolnici?
George Liviu Teleoacă
Valahia – prima ţară după Eden Anul acesta pe 2 iulie se vor comemora 498 de ani de la moartea Sfântului Ştefan cel Mare, corect aşa ar trebui să-l numim, şi 7.500 de când “ne numărăm” anii prin “Leat”. După cât ştiu această cronologie este cu aproape 2.000 de ani mai veche decât cea ebraică. Ei sînt prin anul 5700-5800. Comform Genezei biblice: 2.10. Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făceau patru braţe. 11.Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. 12.Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. 13.Numele rîului al doilea este Gghihon; el inconjură toată ţara Cuş. 14.Numele celui de al treilea este Hidchel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea este Eufratul.Din aceste fraze termenii Eden, Pison, Havila, şi Eufrat rămân în atenţie. În 1999 papa Ioan Paul al II-lea confirma ceea ce este scris în Biblie, prin expresia: “România este Grădina Maicii Domnului”. Eden, are rezonanţă atât romănească E(ste) DEN (sau DIN – acest loc) şi franţuzească (est dans, se pronunţă e- dan nazal), cât şi în sumeriană (ţară care importa aurul numai dintr-un anume loc, căci din subsolul asiatic era” blestemat”, iar aurului îi spuneau ZARAND, adică ZA(legătura cu) RA(soarele), cu care se aseamănă în …RÂND sau ca ţară LAND. “Eden – grădina raiului” se regăseşte în…Mioriţa: “Pe-o gură de rai.” Havila este anagrama VALAHIEI, rămasă în memoria ramurilor nordice-germanice, sub numele de Walhala, raiul eroilor căzuţi în luptă. HA-VI-LA, ne spune: HA+LA şi VI(aţă), rotacismul l-r face ca HAL să devină HAR(ul) vieţii sau izvorul vieţii. VALAHIA, “ne vorbeşte” de…VAL sau WAL, care ascunde prin rotacismul dintre b şi v BAL – ceea ce defineşte alb, în Bălai şi bălan. Cine sînt “Bal”?… Oamenii BĂLAI, îmbrăcaţi în alb, care au dus în lume LUMINA spirituală – care este tot ALBĂ. În concept indoeuropean ALBUL este simbolul castei sacerdotale. De aici şi citit invers, dreapta-stînga, rezultă AI-HAL®-A(L)- V(ieţii), sau “ai har alb”, pentru că se mai spune şi vlah-blah. Dacă lăsăm semantica la o parte, observăm că cel mai mult se vorbeşte de Havila. Pentru a sublinia confluenţa dintre continente şi diferenţa rasială a spaţiul euro-asiatic şi african se pomenesc cele mai mari fluvii, şi deşi cea mai cunoscută civilizaţie este Egipteană se precizează cea Cuş, pentru că ea este neagră, specifică izvoarelor Nilului şi Africii în general, apoi vin asirienii, dar atenţie; până la Tigru, ceilalţi din jurul Eufratului sau EU-FRATElui nu mai este cazul să fie precizaţi, căci sînt tot cei… din Havila. Cum spunea cineva: “principiul cercului”. Lucru ştiut şi de Nostradamus când se exprimă direct, fără tălmăciri, “popor român, Dacia şi Mesopotania Europei”- adică la fel de veche şi strălăcitoare ca şi cea din Asia. De ce Pison pentru Dunăre? Pentru că, pronunţat “moldoveneşte”, PI-ISON relevă apa care este în armonie (pe ison) vibraţională cu ţara pe care o însoţeşte. Există o vorbă: “Cine bea apă din Dunăre, nu mai pleacă”. Sursa: Carlakia’s Blog
Posted in Istorie