ROMANIA

Ploieşti: Într-o vreme în care administraţia locală nu însemna doar promisiuni electorale deşarte, un „ciolan“ bun de ros şi o trecere doar cu numele prin istoria oraşului, doi primari, unul de dreapta, iar un altul ţărănist, au adus Ploieştiul în rândul oraşelor bogate ale României. Primarii  au creat pentru locuitorii acestuia facilităţi demne de civilizaţia Occidentului.  Reţeaua stradală, alimentarea cu apă, energie electrică şi gaze, canalizarea, dar şi numeroase clădiri, spitale şi biserici din Ploieşti sunt operele a doi primari care „au muncit ca nimeni alţii“, în perioada 1921 – 1933.

Buzău: De numele primarului Nicu Constantinescu se leagă cea mai importantă schimbare la faţă a Buzăului. Este cel care a comandat construirea în centrul oraşului a Palatului Comunal, care este şi astăzi clădirea-simbol a municipiului Buzăului. Pe vremea lui, au fost create bulevarde dar şi sedii pentru şcoli importante.

Focşani: Dumitru Farago Căian şi Ştefan Graur au fost doi dintre edilii care şi-au pus amprenta asupra dezvoltării oraşului , prin pricepere şi respect faţă de oameni. La sfârşitul secolului XIX, Focşaniul era un orăşel de graniţă, de mărimea unei comune mai mari de astăzi, lipsit de confortul care exista în alte oraşe. Prin urmare, edilii care au fost aleşi la cârma oraşului s-au străduit şi chiar au reuşit să le facă viaţa mai bună concetăţenilor lor.

Vaslui: Generalul Ion Răşcanu a fost, fără doar şi poate, unul dintre cei mai apreciaţi primari pe care i-a avut, de-a lungul istoriei, municipiul Vaslui. Graţie spiritului său gospodăresc şi realizărilor sale ,bătrânii spun despre generalul Răşcanu că a fost cel mai exemplar primar al vasluienilor din toate timpurile.

Iaşi: În mai puţin de un deceniu, un singur om a reuşit să schimbe un oraş întreg. Multe dintre cartierele sau simbolurile Iaşiului de astăzi se datorează fostului primar comunist al Iaşului, Ioan Manciuc. Istoria îl consemnează pe Ioan Manciuc ca fiind primarul care a schimbat radical imaginea Iaşului. Acesta a fost preşedinte al Consiliului Popular al Municipiului Iaşi, sau primar, aşa cum ştim noi astăzi, între 1970-1979. Cutremurul din 1977, care a devastat România, i-a oferit edilului, şansa să schimbe cu totul faţa Iaşiului. În acea perioadă, în Iaşi erau numai străzi înguste, populate în special de tarabele comercianţilor evrei.

Bacău: O personalitate de pe vremea regimului comunist, despre care se vorbeşte şi în ziua de azi, este Alexandrina Găinuşe, fost prim secretar de partid al judeţului, femeia din ordinul căreia s-a reconstruit gara cu pasaj subteran, Sala de Atletism şi clădirea Ateneu.

Neamţ: Oraşul Roman din judeţul Neamţ a fost condus de persoane cunoscute la nivel naţional. Una dintre acestea este doctorul Mauriciu Riegler, bunicul academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici.Mauriciu Riegler s-a născut în anul 1855, în satul Grozeşti din judeţul Bacău. A urmat cursurile facultăţilor de Medicină din Berlin şi Viena. În 1888 a devenit profesor la Seminarul “Sfîntul Gheorghe” şi la Gimnaziul “Roman- Vodă” din Roman. Între 1905 şi 1907, doctoral Riegler a devenit primar al oraşului Roman.

Baia Mare: De-a lungul anilor, mai mulţi oameni au încercat să schimbe destinul municipiului Baia Mare, însă puţini sunt cei care au reuşit să facă ceva notabil. Printre primarii Băii Mari se numără şi Oliver Thurman, cel care după părerea multora reprezintă punctul de plecare a civilizaţiei în oraş. Cunoscut drept un centru minier şi nimic mai mult, Baia Mare a fost lăsat de-a lungul timpului de izbelişte. Cultura şi arta reprezentau doar marile capitale ale lumii, iar când venea vorba de Baia Mare se vorbea doar de minerit. Cu toate acestea, un om de mare caracter, cu o vastă cunoştinţă asupra frumosului a reuşit să transforme ideologia asupra municipiului Baia Mare.

Zalău: Potrivit istoricilor, în perioada interbelică Zalăul era un “oraş destul de curat şi aranjat, faţă de alte oraşe din ţară”. Acest lucru i se datorează, în mare parte, şi lui Iulian Andrei Domşa, primul primar al Zalaului dupa 1918, în timpul căruia s-a reuşit menţinerea reşedinţei judeţului Sălaj la Zalău (în ciuda multor opinii contrare) şi de numele căruia se leagă însăşi existenţa judeţului Sălaj de astăzi. Iulian Andrei Domşa a fost primul primar pe care l-a avut Zalăul după Marea Unire din 1918, reuşind, printre altele, să menţină reşedinţa judeţului Sălaj aici, în condiţiile în care multe voci susţineau mutarea “capitalei” judeţului la Şimleu Silvaniei.

Arad: Salacz Gyula a fost unul dintre primarii Aradului despre care se vorbeşte şi astăzi. De curând administraţia a sărbătorit 180 de la naşterea lui, cel mai longeviv primar al administraţiei locale. Salacz Gyula a fost timp de 26 de ani primar al Aradului. El promova în funcţii de răspundere numai pe criteriul capacităţii. Avea inrasingentă maximă faţă de subaltern şi funcţionarii din primărie, avea spirit de convingere (dezbateri furtunoase în cadrul sedinţelor de consiliu).

Timişoara: La mijlocul secolul al XIX-lea, Timişoara a început să înflorească într-un ritm ameţitor. Până la Primul Război Mondial avea să devină al treilea oraş ca importanţă al Ungariei de atunci, după Budapesta şi Presburg (Bratislava). Oraşul se poate lăuda cu patru primari de excepţiei care au reuşit să facă din Timişoara unul dintre cele mai moderne oraşe din regiune.

Hunedoara: Cele patru decenii în care George Dănilă a fost primar al Hunedoarei au coincis cu una dintre cele mai înfloritoare perioade din istoria oraşului. George Dănilă (1839 – 1912), primul primar al Hunedoarei, a fost la conducerea administrativă a oraşului între 1870 şi 1912. A fost unul dintre puţinii primarii români ai oraşelor transilvănene, într-o perioadă în care cele mai multe localităţi ale regiunii care aveau populaţie majoritar românească erau conduse de austro-ungari. George Dănilă s-a născut în Hunedoara şi a avut studii juridice şi administrative.

Cluj: Géza Szvacsina, slovac de obârşie, după unii, a condus Clujul timp de 15 ani şi jumătate, între 30 iunie 1898 şi 1 decembrie 1913. În timpul său s-a construit  enorm. Atunci, centrul oraşului a început să prindă forma pe care o are astăzi, iar în perioada sas-a pus problema construirii Teatrului Naţional, după model vienez.

Alba-Iulia: Camil Velican a fost primul primar român al oraşului Alba Iulia, după Unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918. A avut o carieră de succes, atât în administraţie, cât şi în domeniul juridic, şi a contribuit prin cunoştinţele sale la dezvoltarea oraşului. Activitatea în rolul de primar a fost una deosebită şi a contribuit la dezvoltarea oraşului, care devenise unul foarte importanta pentru ţara întreagă, având în vedere evenimentul istoric desfăşurat aici. Munza sa este prezentată foarte sugestiv într-un articol publicat de revista „DacoRomania”:

Sibiu: Un adevărat reformator, primarul de legendă al sibienilor, comite al saşilor şi jude regal, Johann Sachs von Harteneck a avut parte de un sfârşit cumplit, fiind decapitat în Piaţa Mare a Sibiului. Între 1695-1700 este primar al Sibiului , în timpul mandatului său fiind realizate primele studii topografice şi primele hărţi ale oraşului. Comite al saşilor în perioada 1691-1703 şi jude regal acesta devine în anul 1698 cavaler al Imperiului habsburgic, primind predicatul de înnobilare, Sachs von Harteneck.

Braşov: Gheorghe Baiulescu, Cornel Voicu şi Tarquiniu Priscu au pus Braşovul pe harta oraşelor occidentale ale acelor vremuri. Primul primar marcant al Braşovului a fost Gheorghe Baiulescu. Medicul a fost primul primar român şi s-a implicat în introducerea limbii române în administraţie şi şcoli.  În 1930 Braşovul era renumit pentru sporturile de iarnă şi câteva fabrici. Situaţia avea însă să se schimbe radical, iar oraşul nu a fost afectat de marea criză economică din perioada interbelică.

Turnu-Severin: Cel mai important primar al oraşului Turnu Severin înainte de primul război mondial este medicul Constantin Gruiescu. În anii 1911-1914 a fost ales primar al Severinului, perioadă în care a realizat importante lucrări edilitare în tânărul oraş: prima instalaţie de captare a apei potabile din Dunăre, lucrări de canalizare, începutul pavării cu piatră cubică pe Calea Traian, continuarea pavării străzilor până în mahalale, construirea halei din Piaţă Mică, plantarea aleilor din Parcul Rozelor, modernizarea primăriei şi a cimitirului ortodox, repararea şcolilor. A bătut drumul ministerelor pentru a obţine banii necesari acestor edilităţi.

Craiova: Nicolae Romanescu a fost una dintre cele mai emblematice figuri ale Craiovei. Acesta  a fost primarul Craiovei în 1898, 1901-1916 şi în anul 1929. Ca edil, a dezvoltat proiecte de urbanism cum ar fi: igienă publică, salubritate, canalizăre, aducere a apei potabile, iluminat public, reţele de tramvai, electricitate, parcuri şi pavaje. Romanescu este cel care a amenajat piaţa centrală şi a extins abatorul.

Alexandria: Oraşul a avut 64 de primari  până acum, dar unul a rămas în conştiinţa alexăndrenilor ca fiind cel mai bun edil-şef pe care l-a avut oraşul.  Avocatul Alexandru Colfescu, căci despre el este vorba, a adus alexăndrenilor apă curentă, reuşind astfel să scape oraşul de TBC. Alexandru Colfescu a fost primul primar care le-a adus cetăţenilor şi apa în oraş, dar şi cel care a construit trotuare. La împlinirea vârstei de 100 de ani de existenţă a Alexandriei, avocatul Colfescu s-a ocupat ca primul secolul de existenţă al oraşului să fie cuprins într-o carte al cărei coautor a fost.

Călăraşi: Personalitate emblematică a Călăraşiului pe care l-a condus cu mână de „fier” timp de trei mandate, Eugen Cialîc şi-a câştigat renumele de a fi transformat oraşul, în anii interbelici, în capitala culturală a sud-estului României. Ca şi primar, în perioada iulie 1931-iunie 1932, septembrie 1938-octombrie 1940, septembrie 1941-noiembrie 1944, a reuşit o dezvoltare uimitoare a Călăraşiului. A dat în funcţiune o piaţă publică(Piaţa Mare de astăzi), a construit o maternitate, o baie publică, a pavat multe din străzile oraşului, a extins reţeaua electrică şi cea de canalizare, a amenajat bulevardul Gării.

Tulcea:  Ştefan Borş este unul dintre cei mai vrednici primari pe care i-a avut Tulcea: a realizat cadastrul oraşului, proiectele de alimentare cu apă şi energie electrică, linia ferată Constanţa – Tulcea, pavarea străzilor cu piatră cubică. Dar construcţia oraşului modern trebuie privită pornind chiar din perioada de ocupare otomană, când Rezim Paşa a ridicat primele clădiri emblematice pentru Tulcea. Până în anul 1877, fiind coordonaţi de guvernatori turci, Tulcea avea, pe post de primar, un mutesarif, un viceguvernator de sangeac (regiunea de numea vilaet), explică profesorul tulcean Nicolae Ariton, autorul lucrării „Misterele Dunării“.

Constanţa: Primarul căruia Constanţa îi datorează dezvoltarea este Ion Bănescu. Omul revoluţionar al acestui oraş nu a fost dobrogean, ci moldovean. Ion Bănescu s-a născut la Roman – Neamţ, în anul 1851. A studiat la Iaşi, a obţinut bursă de stat la Berlin, unde a urmat Drept, Litere, Arheologie şi Istorie – Geografie. Ion Bănescu demarează lucrările de consolidare a ţărmului mării şi de realizare a unei promenade, cu bulevard şi faleză. Susţine construcţia Cazinoului, dar nu mai apucă să îl vadă ridicat. Prima uzină electrică este construită la Constanţa tot din iniţiativa lui.

Galaţi: Alexandru Moruzi, nepotul domnitorului cu acelaşi nume, a făcut din Galaţi un mare oraş- port cu legătură la Marea Neagră. Ce-a realizat edilul „cu sânge domnesc”, în doar doi ani, nici măcar n-au visat, în două decenii, cei patru primari  aleşi după 1989.

Adevarul