Alex Chivescu a trăit o viaţă ca un roman de aventuri, reuşind să-şi găsească singur o familie adoptivă ca să poată studia la prestigioasa Universitate Harvard, după ce mama lui a suferit un accident de maşină. Viaţa lui este subiectul unui film artistic.
Povestea românului Alex Chivescu, un tânăr care a reuşit să depăşească unul după altul obstacolele pe care viaţa i le-a aşezat în faţă şi să-şi împlinească visul, e dovada perfectă că viaţa bate filmul. Născut în România, Alex a ajuns în America, împreună cu familia, la vârsta de doi ani. Foarte curând, părinţii lui s-a despărţit, iar tatăl i-a părăsit şi Alex nu l-a mai revăzut niciodată.
Nimic extraordinar până aici, doar o poveste tristă despre o mamă care se vede pusă în situaţia de a-şi creşte singură copilul. Ceea ce se şi întâmplă, iar tânăra Ileana, o femeie extrem de cultivată, cu un doctorat în informatică şi vorbitoare a şase limbi străine, a rămas lângă fiul ei şi i-a oferit o educaţie excelentă. Copilăria petrecută în Williamsburg rămâne partea senină a vieţii lui Alex.
Visul american
Frecventând cursurile uneia dintre cele mai prestigioase şcoli din Michigan, Alex Chivescu, un elev strălucit, ştia deja la acel moment ceşi doreşte. Să meargă la Harvard şi să-şi continue studiile. Numai că situaţia familială îl împiedica, centrul unde el trebuia să meargă era departe de şcoala pe care o frecventa şi care i-ar fi permis accesul la Harvard. Aşa că băiatul a făcut ceva surprinzător: a început să-şi caute o familie adoptivă. Şi să trimită scrisori unor persoane necunoscute, în speranţa că se va găsi cineva care să-i ofere o casă şi un cămin.
Primul său gând, povestea el, atunci când i-a venit ideea, a fost: „Cum să le cer oamenilor aşa ceva? Cum să le cer să mă primească la ei acasă? N-am nimic, n-am ce să le ofer, pentru Dumnezeu, de ce m-ar primi cineva, de ce m-ar asculta cineva?”. Şi totuşi a încercat, precizat că nu vrea să fie o povară pentru nimeni, că îşi va găsi o slujbă şi va obţine o bursă, în aşa fel încât rugămintea lui să fie de nerefuzat.
Aşa se face că adolescentul care declara apoi că „şcoala era totul pentru el”, mai ales atunci când acasă mama lui bolnavă transforma totul într-un iad, şi-a găsit până la urmă o nouă familie. Jim şi Suzanne Bante, care aveau deja patru copii, l-au luat la ei şi i-au oferit un cămin şi o nouă viaţă. Alex nu şi-a irosit deloc şansa şi în anul următor a fost admis la Harvard, unde a obţinut o bursă.
Iar povestea lui n-a rămas fără ecou. A reuşit să schimbe puţin lumea. Datorită experienţei lui Alex, legea Educaţiei a fost modificată de Senatul American pentru ca nici un student aflat în grija statului sau într- o familie adoptivă să nu mai aibă probleme la admiterea în universitate din pricina districtului sau a şcolii de unde vine.
„Pe lumea asta se întâmplă atâtea lucruri triste, dar nouă ne revine responsabilitatea de a o face mai bună.” ALEX CHIVESCU, student
„În căutarea unei familii”, filmul unei vieţi
Viaţa lui Alex Chivescu a devenit subiectul unui scenariu de film produs de Hallmark şi numit „În căutarea unei familii”. Bazat pe povestea adevărată a românului Alex Chivescu, filmul îi are în rolurile principale pe Jared Abrahamson băiatului şi pe Kim Delaney, în rolul mamei lui.Scenariul reflectă destul de fidel viaţa tânărului, urmărind etapele prin care a trecut, de la momentul la care mama lui suferă accidentul şi este declarată incapabilă să mai aibă grijă de fiul ei şi până la momentul la care îşi găseşte o nouă familie.
Partea care lipseşte din film este cea legată strict de mama lui, pe care el a ajutat-o să se întoarcă în România unde este îngrijită de părinţii ei. În acest fel el a vrut să-i protejeze intimitatea.
În filmul „În căutarea unei familii, Kim Delaney şi Jared Abrahamson dau viaţă poveştii lui Alex Chivescu
Scrisoare pentru o familie
Alex Chivescu a încercat să-şi găsească o familie care să-l adopte în aşa fel încât să-şi poată împlini visul şi să meargă la Harvard, iar cuvintele pe care el le-a trimis, sperând că cineva îi va întinde la un moment dat o mână, sunt impresionante.
„Sunt sigur că niciodată până acvum nu vi s-a întâmplat să primiţi o astfel de scrisoare şi nu mă îndoiesc că vorbele pe care le veţi citi aici vă vor surprinde, poate în mod neplăcut. Dar vreau să vă povestesc toate întâmplările care m-au adus în acest punct al vieţii mele şi de ce vă scriu acum.
Îmi dau seama prea bine că un băiat de 17 ani este o povară grea atât din punct de vedere financiar, cât şi emoţional pentru orice familie, dar vreau, încă de la început, să clarific câteva lucruri. Nu veţi avea niciun fel de obligaţie faţă de mine după ce voi absolvi liceul, în anul următor. Îmi voi plăti singur totul, mă voi întreţine singur, o să am grijă să obţin o bursă de studii, să-mi găsesc o slujbă, în aşa fel încât să nu vă afecteze în niciun fel persoana mea. Nu va trebui să faceţi nimic în plus. Doar că am o nevoie disperată de o casă. Tot ce-mi trebui este un loc unde să stau.”
Autor: Monica Andronescu