ROMANIA

Dani Klein, solista grupului Vaya con Dios, se retrage din muzică FOTO Cristian Mitrea/Events Trupa belgiană Vaya con Dios se identifică cu solista Dani Klein, mintea şi inima grupului.

La 60 de ani, aceasta a decis că este vremea să se retragă, aşa că îşi ia adio de la public cu un ultim turneu care include şi România. Cântăreaţa va avea ultima apariţie în faţa spectatorilor români sâmbătă seara, la Sala Palatului. „Până la urmă, toată lumea iese la pensie“, a declarat artista într-un interviu pentru „Adevărul“.

 „Adevărul“: Aţi avut mai multe concerte în România. Chiar este ultimul spectacol aici? Vă retrageţi definitiv după acest turneu de adio?

Dani Klein: Am fost la Cerbul de Aur, acum mulţi ani, apoi am revenit la Festivalul Callatis. Scena era undeva pe o insulă şi ne-au dus acolo cu o barcă. A fost singura dată în cariera mea când am mers cu barca până la scenă. Apoi am concertat la Bucureşti de trei sau patru ori. Fac acest turneu de adio, după care mă voi opri. Nu mai vreau să călătoresc atât, să fiu tot timpul pe drumuri, aşa cum s-a întâmplat foarte mulţi ani. Nu spun că nu voi mai face muzică niciodată, dar vreau să fac lucrurile într-un mod mult mai simplu. În lumea muzicii totul este organizat, este foarte bine pus la punct, sunt armate de oameni în această industrie. Am împlinit 60 de ani, iar faptul că sunt tot timpul pe drum îmi consumă foarte multă energie, am nevoie să dorm mai mult, am nevoie de mai mult timp ca să mă recuperez. Aşa că, da, chiar este turneul de adio.

Nu vă e greu, după 27 de ani de carieră? Nu simţiţi că renunţaţi la o parte din dumneavoastră?

Nu. Eu şi cariera mea suntem două lucruri diferite. Şi, până la urmă, toată lumea iese la pensie. Te duci şi încerci să profiţi de timpul care ţi-a mai rămas (râde). Sunt multe lucruri pe care vreau să le fac. Vreau să călătoresc, să mă implic în alte proiecte. Dar dacă muzica îmi va lipsi atât de tare, mă voi întoarce.

Cred că v-a plăcut în România, dacă aţi revenit de atâtea ori.

Aici am simţit mult entuziasm, iar oamenilor le place muzica noastră. E frumos să cânţi pentru oameni care te apreciază. E o recompensă.  Publicul din fostele ţări comuniste reacţionează cam la fel. Pentru mine e publicul perfect. Pe de o parte, spectatorii sunt foarte disciplinaţi, respectuoşi, te ascultă. Dar, pe de altă parte, sunt şi foarte entuziaşti, e un „foc“ în ei, îşi exprimă emoţiile. Am cântat recent în Olanda, iar oamenii vorbeau în timpul spectacolului, erau foarte nerespectuoşi. A fost enervant. În România oamenii sunt foarte respectuoşi.

Au fost 27 de ani alături de trupa Vaya Con Dios: ce-a fost bine, ce-a fost rău, ce sacrificii aţi făcut?

Bun a fost faptul că am avut succes. Mulţi artişti îşi doresc recunoaşterea, puţini o obţin. Eu am fost norocoasă. Apoi faptul că am rezistat atâta timp în această industrie, în care artiştii vin şi pleacă. Un alt lucru bun este că am călătorit în toată lumea, am cunoscut atâţia oameni, atâtea culturi diferite. Cât despre lucrurile rele… nu au fost lucruri rele legate de cariera mea. Spun încă o dată: am fost foarte norocoasă. În plus, i-am avut aproape pe părinţii mei, care au avut grijă de fiul meu cât am fost tânără, aşa că nu am fost nevoită să fac sacrificii.

Dacă muzica îmi va lipsi atât de tare, mă voi întoarce.

Aţi mărturisit într-un interviu că, la începutul carierei, scopul dumneavoastră era să deveniţi faimoasă, să aveţi parte de recunoaştere. Ce aspiraţii aveţi acum? Ce dorinţe? Priorităţile se schimbă pe măsură ce îmbătrâneşti. Sper să fiu sănătoasă mult timp, iar atunci când nu voi mai fi sănătoasă să mă „duc“ foarte repede. Eu am trecut prin asta cu părinţii mei. Au îmbătrânit, s-au îmbolnăvit… Sper să fiu în formă cât mai mult timp. Iar în anii care mi-au mai rămas am de gând să mă distrez cât mai bine.

Aveţi un cântec preferat dintre melodiile Vaya con Dios?

Nu. Eu am un singur băiat, dar dacă aş fi avut zece copii nu l-aş fi iubit pe unul mai mult decât pe ceilalţi.

Ce moştenire lăsaţi în urmă?

O, Doamne. Nu ştiu… Nu cred că eu sunt cea care trebuie să spună asta. Poate faptul că muzica noastră este un mix între mai multe genuri muzicale. Dacă ar fi să las un mesaj în urmă ar fi acela că diversitatea este bună.

Interviu de Raluca Moisa

Sursa: Adevarul

Comments are closed.