ROMANIA

Ambasadorul Kuweitului – în ţinuta tradiţională – Fahad H. Sh. Al Metairi a tăiat tortul pregătit cu prilejul aniversării Zilei Eliberării, un ceremonial la care a dorit să fie simbolic ajutat de câţiva dintre invitaţii speciali la acest eveniment. Foto: Abdalla Mobasher

Când am poposit în Kuweit, la aeroport, apoi pe drumul până la hotel şi ulterior la reşedinţa emirului, am observat că totul era construit conform unei alinieri clare, a edificiilor de tip european, la exigenţele climei locale, dominată de temperatura toridă a deşertului. Nici ţipenie de om. Doar rare maşini, de provenienţă occidentală, cu geamuri fumurii, treceau în goană, pe o şosea impecabilă.

Cu ocazia celei de-a 52-a aniversări a Zilei Naţionale şi a celei de-a 22-a sărbătoriri a Zilei Eliberării Statului Kuweit, ambasadorul acestei ţări în România, Fahad H. Sh. Al Metairi a oferit o recepţie la Hotelul Marriott.

Evenimentul a avut drept elemente inedite atât prezenţa unor copii kuweitieni, echipaţi în portul naţional, cât şi deschiderea ceremonialului  – într-o engleză impecabilă – de fiica ambasadorului, care, după ce a adresat un cuvânt de bun venit oaspeţilor şi-a invitat tatăl la microfon. Acesta a făcut o trecere în revistă a reperelor istorice relevante pentru devenirea naţională şi a punctat importanţa separaţiei puterilor în statul Kuweit.

Ziua Eliberării se sărbătoreşte, în fiecare an, pe 26 februarie, reamintind bucuria din anul 1991, cea a eliberării Kuweitului de către forţa multinaţională, condusă de SUA, care a pus astfel capăt ocupaţiei acestui stat, de către trupele irakiene. O zi în care sunt onoraţi atât cei ce au căzut la datorie, în lupta cu armata irakiană invadatoare, cât şi cei ce au cunoscut opresiunea din închisorile unde au fost trimişi ca prizonieri de război.

Concomitent se aniversează şi Ziua Independenţei, aceea faţă de Marea Britanie, obţinută în 1961.

Kuweit s-a bucurat o vreme de statutul unui oraş autonom în Imperiul Otoman – deşi istoricii kuweitieni insistă că ţara lor nu au fost niciodată parte a Imperiului Otoman -, iar în 1899 a optat pentru protecţia navală britanică. Marea Britanie şi-a asigurat astfel accesul în Golful Persic.

În 1930, descoperirea unor importante zăcăminte de petrol a schimbat soarta ţării peste noapte. Două decenii mai târziu, Kuweit era deja unul dintre cei mai mari exportatori de petrol din lume.

Kuweit şi-a câştigat independenţa faţă de Marea Britanie, pe 19 iunie 1961, iar în anul următor a devenit prima ţară, din regiunea Golfului, care a adoptat o Constituţie şi a instituit un parlament.

În 1974, Kuweitul a naţionalizat compania petrolieră creată de British Petroleum şi  Golf Oil, în 1934.

Două decenii mai târziu, Kuweit a fost invadat de Irak. Oficial pentru că a refuzat să reducă exporturile de petrol. Neoficial pentru a fi integrat în graniţele irakiene. De altfel, potrivit diplomatului britanic Sir Anthony Parsons: “în subconştientul irakienilor, Kuweitul este parte a provinciei Basra, şi numai britanicii sângeroşi l-au luat de la ei.”

După 7 luni de ocupaţie irakiană, coaliţia condusă de SUA a eliberat Kuweitul, de trupele lui Saddam Hussein, care şi-a retras total combatanţii la 26 februarie 1991. De atunci, 26 februarie a fost sărbatorită ca Ziua Eliberării.

După retragerea militarilor irakieni, sondele de petrol erau în flăcări, dinamitate din ordinul lui Hussein. Kuweit ul a reamenajat infrastructura necesară extragerii petrolului, reuşind anihilarea efectelor unuia dintre cele mai grave dezastre ecologice, din secolul 20.

Conducerea supremă este exercitată de şeicul Sabah IV Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah,  emirul Kuweitul.

El este cel care numeşte pe prim-ministru – acum Jaber Al-Mubarak Al-Hamad Al-Sabah – şi pe preşedintele Adunării Naţionale, în prezent acesta fiind Jassem Mohamed Abdulmohsen Al-Kharafi.

Sursa: Adevarul

Comments are closed.