ROMANIA

De multe ori în viaţă se întâmplă să apreciem ceva abia atunci când nu mai există.

Cred că asta este situaţia şi cu vechile noastre case tradiţionale şi implicit cu stilul (de viaţă) rustic autentic. Poate că la o primă vedere pare că mai sunt multe case vechi în satele noastre, dar eu cred că există încă în forma lor datorită bătrânilor care le locuiesc şi că, odată cu dispariţia acestora, e posibil  să  dispară şi spiritul autentic al satului românesc.

Pentru că, din nefericire pentru noi, rareori reuşim să găsim soluţii salvatoare, resurse şi energie pentru a ne implica în proiecte care privesc recuperarea, păstrarea şi transmiterea valorilor tradiţionale. Suntem probabil prea prinşi în rutina vieţii cotidiene pe care o trăim şi nu prea avem timp să ne gândim ce va fi dacă…şi, aşa cum spuneam, nici soluţiile nu par a ne fi chiar la îndemână.

Şi totuşi…

Este, probabil, unul dintre puţinele contexte în care ar trebui să ne bucurăm că suntem în urma celorlalţi. Pentru că, în felul ăsta, străinii care deja sunt în faza de după şi nu mai au ce să păstreze, dându-şi seama că acest stil de viaţă rustic este pe cale de dispariţie vin şi încearcă să facă aici ce n-au mai apucat la ei: să păstreze simplitatea, farmecul şi naturaleţea acestui stil de viaţă şi implicit să conserve arhitectura specifică acestuia. Vin fascinaţi şi găsesc soluţii. Soluţii diferite de la caz la caz, dar care au ca rezultat menţinerea şi promovarea acestui minunat şi autentic mediu rustic.‘

Duncan şi Penny Ridgley sunt englezi dar de câţiva ani numesc acasă Maramureşul. Au lăsat viaţa agitată a Londrei (Duncan este un fost celebru paparazzo) şi au ales simplitatea vieţii din Breb. Detalii despre întreaga lor poveste găsiţi pe site-ul lor, Somewhere Different.

Eu vreau doar să laud iniţiativa lor de a da unor case vechi o nouă viaţă şi dorinţa lor de a găsi soluţii printre care şi implicarea unor voluntari străini în reconstrucţia şi mentenanţa căsuţelor. Micul sat de vacanţă numit The Village Hotel este un loc fermecător care oferă turiştilor şansa de a se bucaura pentru câteva zile de tihna vieţii „ca la ţară”.

Casele sunt restaurate în aşa fel încât să se păstreze cât mai mult din stilul rustic.

De vreţi să citiţi păreri despre experienţa şederii în acest sat de vacanţă găsiţi petripadvisor numai cuvinte de laudă. Iar despre viaţa din Breb s-a auzit chiar şi laNational Geographic.

Poate că nu e la fel de confortabil, poate că nu ar putea reprezenta acasă chiar pentru oricine, dar gândul că atunci când ai mai mare nevoie să te reconectezi la ceea ce este important în viaţă sau atunci când simţi că vrei să ai câteva momente în care să-ţi aminteşti cum este să trăieşti simplu, ai unde să mergi să te reîncarci, este reconfortant nu-i aşa?

Să ştii că încă mai sunt locuri care păstrează farmecul vieţii de la sat, că ai unde să duci copilul şi să-l înveţi şi altceva decât ceea ce învaţă fie că vrei, fie că nu în lumea tabletelor, că ai unde să te întorci, este important, nu credeţi? Nu ştiu alţii cum sunt dar eu apreciez enorm ceea ce fac cei care se implică în astfel de proiecte şi mă bucur de fiecare dată când dau peste aceste  exemple. Şi mereu mă gândesc că e musai să învăţăm să preţuim ceea ce avem, înainte de fi prea târziu.