ROMANIA

În general, utilizarea nămolurilor ca factor terapeutic are un efect cunoscut de mii de ani, fiind unul din cele mai vechi tratamente folosite încă din Egiptul antic și, apoi, tot mai mult în decursul vremii, iar unele metode de aplicare a nămolului s-au moștenit până în ziua de azi.

Proprietățile terapeutice ale nămolului de la Techirghiol sunt recunoscute în întreaga lume.

Potrivit unor documente, se pare că acestea au fost descoperite de legiunile romane staționate în regiunea Dobrogei. În zona lacului s-au descoperit monede romane și alte elemente care atestă activități economice pe malul Techirghiolului.

Lacul a fost consemnat în scrierile antice ca un popas pe drumul principal ce lega cetățile Tomis și Callatis. Primele atestări scrise privind utilizarea nămolului în scopuri curative aparțin însă armatei otomane, ai cărei comandanți obișnuiau să facă, la începutul anilor 1 800, împachetări cu nămol.

O legendă de prin partea locului, spune, însă, că beneficiile nămolului au fost descoperite de un bătrân olog și orb, pe nume Techir, care călătorea pe un măgar.Acesta ar fi ajuns, din greșeală, în mâlul lacului care îi poartă numele. Ore în șir s-a chinuit bătrânul să iasă din noroiul mirositor, iar când a reușit să scape, și-a dat seama că ochii săi puteau distinge o geană de lumină, iar picioarele sale, până atunci neputincioase, începuseră să îl asculte. Cât despre tovarășul său de călătorie, plăgile îi dispăruseră complet.

Prin așezarea sa geografică, România dispune de o mare bogăție de factori naturali (ape minerale, mofete, nămoluri, lacuri terapeutice) care sunt răspândiți aproape pe întreaga suprafață a țării.

Utilizarea nămolurilor în terapie a început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la Techirghiol (sapropelic) și Vatra Dornei (nămol de turbă de la Copăceni și Poiana Stampei). Apoi ea s-a extins la terapia practicată în diferite stațiuni balneo-climaterice de pe litoralul Mării Negre. La începutul secolului al XX-lea, echipe de specialiști români și străini au studiat beneficiile tratamentului cu nămol de Techirghiol. Astfel, în 1924, nămolul sapropelic de la Techirghiol a primit medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris.

Lacul Techirghiol, situat pe țărmul Mării Negre, între localitățile Techirghiol, Eforie Nord și Eforie Sud, este cel mai întins lac salin din România, cu lungimea de 7.500 m, adâncimea de maximum 9 m și salinitatea de peste 90 g/l.

El se deosebește fundamental de celelalte lacuri prin aspectele sale fizico-geografice cu toate că geneza este aceeași (liman fluvio-marin). Temperatura medie a apei este în general apropiată de cea a aerului. Datorită mineralizării ridicate, temperatura apei lacului Techirghiol poate scădea sub 0°C fără să înghețe.

Fauna nevertebratelor ce populează lacul Techirghiol este dominată de crustaceul Artemia salina, care împreună cu alga Cladophora cristalina furnizează materia primă pentru producerea nămolului sapropelic cu componenți minerali activi care îi dau o valoare terapeutică deosebită.