Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FLUX

În trecut, în Saschiz, exista credința că Cetatea Uriașilor era situată într-un loc destul de izolat — în care arheologii au scos la iveală urmele unei așezări preistorice — unde azi trăiesc stejari seculari, iar uriașii de aici așteptau un semn de necredință din partea oamenilor pentru a ieși din nou în lume. Sătenii spun că pentru a se feri de răzbunarea uriașilor, oamenii au adunat de pe coastele dealurilor pietrele rotunde pe care uriașii le-ar fi putut arunca asupra lor și le-au înșirat pe la porțile caselor lor. Cu aceste pietre oamenii au pavat apoi drumurile și astfel s-a născut ceea ce localnicii numesc ‘floaster’.

Legenda din Saschiz mai spune că uriașii, dacă prindeau un om aflat pe câmp, îl puneau în surță și se jucau cu el, însă nu există povești despre întâmplări înfricoșătoare legate de acești uriași.

Cetatea Uriașilor sau Huhnenburg, cum o denumeau sașii, este situată la 4 kilometri nord de comuna Saschiz, într-o zonă de pășunat denumită de localnici Volsoc. Cercetările au scos la iveală că Cetatea Uriașilor are o formă circulară, este situată pe un platou înalt de 681,5 metri, epistolar, are diametrul de 60 de metri, iar la 150 de metri mai jos de vârf, aceasta este înconjurată de o terasă bine păstrată pe laturile de sud-vest și nord-vest.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FLUX

Profesorul Alin Pora, care a contribuit la realizarea Monografiei comunei Saschiz, a arătat că această Cetate a fost cercetată de o echipă de arheologi din Cluj în anul 1949, care a făcut mai multe sondaje în zonă, ocazie cu care au scos la iveală fragmente de ceramică de tip Coțofeni, un tip de ceramică specific anilor 2500 — 1800 înainte de Hristos, care se găsește în interiorul primelor cetăți locuite de pe teritoriul comunei. Ceramica de acest tip a fost găsită în mai multe zone ale țării, dar și pe teritoriul județului Mureș, la Albești și Sighișoara, dar și în zone apropiate, Rupea (județul Brașov) sau Bratei (județul Sibiu). În urma acestor descoperiri, Cetatea Uriașilor a fost datată în jurul anilor 2500 îHr—1800 îHr, iar cercetările au scos la iveală faptul că așezarea în această zonă a contribuit la apărarea locuitorilor din interiorul cetății împotriva invadatorilor și a intemperiilor vremii. Faptul că Cetatea Uriașilor era un loc de apărare este dovedit de faptul că în sprijinul apărării cetății exista și așa numitul ‘val de pământ’, care este specific așezărilor din neoliticul dezvoltat.

În Monografia comunei Saschiz se mai arată că sondajele arheologice efectuate de specialiștii în domeniu, începute în jurul anilor 1950 și continuate mai târziu, întăresc faptul că istoria acestor așezări începe încă din preistorie. Astfel, în împrejurimile comunei au fost atestate așezări din cele mai vechi epoci istorice, mai precis din epoca bronzului, iar aceste urme ale civilizației pot fi observate în nordul comunei, în locul numit Cetatea Uriașilor dar și în interiorul Cetății Țărănești, care există și astăzi și care este situată în partea opusă a comunei.

‘Prin acest loc se presupune că ar fi trecut populațiile nomade în drumul lor spre Câmpia Panonică (Ungaria de azi). Istoricii susțin că pe locul actualei cetăți ar fi existat o altă cetate mai veche cu val de pământ și palisade — sistem de apărare folosit în epoci mai vechi. Este important de știut că imaginea de altădată a comunei nu mai corespunde cu cea actuală. În trecut, vatra comunei era acoperită de apă și înclinăm să credem că Cetatea Uriașilor a fost prima așezare din această zonă. La efectuarea săpăturilor din 1949 au participat și oameni din comună care mai trăiesc și astăzi’, a arătat profesorul Alin Pora, în Monografia comunei Saschiz.

Primarul Saschizului, Ovidiu Șoaită, a declarat că Cetatea Uriașilor este monument istoric clasificat categoria B și susține că a auzit și alte legende, potrivit cărora uriașii din Saschiz erau rude cu cei din satul învecinat, Daia, și că mărturie ar fi faptul că ‘sașii din Daia sunt foarte înalți și voinici’.

Ovidiu Șoaită a spus că se gândește la un traseu turistic pentru punerea în valoare a acestei legende, mai ales că Saschizul are două cetăți, Cetatea Uriașilor, care este situată în direcția nord-est, și Cetatea Țărănească, care este amplasată la vest de Saschiz, precum și un monument aflat în patrimoniul UNESCO, Biserica fortificată ‘Sfântul Ștefan’ construită în secolele XIV-XV pe locul unei bazilici romane, și un cadru natural de invidiat.

‘Se poate găsi un traseu foarte frumos în acea zonă, care să includă și Cetatea Uriașilor, dar și un loc interesant, Cheile Saschizului, care pot fi explorate și nu doar vizitate. Apa de-a lungul timpului a săpat, iar pereții au cam 40-50 de metri înălțime. Practic toate aceste obiective, dacă sunt bine puse în valoare și au povestea lor, nu pot să fie decât puncte de atracție, pentru că în lume cei care sunt să facă turism găsesc povestea la cea mai banală piatră sau fragment de lemn’, a arătat Ovidiu Șoaită.

Ceea ce se vede și azi, Cetatea Țărănească din Saschiz este o cetate de apărare, care servea drept refugiu pentru localnici în caz de invazii, dar, în același timp, și pentru păstrarea alimentelor întrucât asigura un regim termic adecvat.

Primarul a spus că ridicarea acestei cetăți a început în 1347 și s-a terminat în secolul al XIV-lea, dar că și în jurul acesteia s-au țesut o serie de legende.

‘Legendele spun că ar exista un gang secret subteran care face legătura cu biserica din centrul satului’, a spus primarul, care crede că această legendă ar putea avea totuși un sâmbure de adevăr, întrucât este posibil să fi existat un pasaj secret către o altă biserică, mai apropiată, care a existat în apropiere. Acesta ar fi însă al doilea pasaj secret, pentru că a fost descoperit deja unul, prin care se poate ieși în spatele cetății.

‘Este un monument istoric categoria A, este foarte vizibilă din toate părțile de intrare în Sachiz. La construirea cetății au contribuit șapte comunități, care aveau și drept de refugiu în această cetate. Tot legendele spun că orice negustor care trecea prin Saschiz era obligat să ducă un car de piatră de jos, până sus pe deal’, a spus primarul.

Acesta este însă necăjit pentru că, deocamdată, în ciuda eforturilor administrației locale nu a reușit restaurarea Cetății Țărănești deși a avut un contract de finanțare semnat cu Ministerul Dezvoltării, dar care nu a mai fost onorat.

‘Cetatea arată așa cum arată pentru că din perioada comunistă a fost lăsată de izbeliște, fără a fi întreținută, s-au dus foarte multe materiale de acolo, de sus, de către diverși cetățeni. Momentan există toată documentația, inclusiv autorizația de construcție pentru renovarea și restaurarea ei, iar punctul de atracție prin această restaurare va fi refacerea fântânei și gangul subteran care face legătura nu cu biserica de jos, ci cu partea din spatele cetății. Se va coborî pe un lift gen găleată și de acolo se va intra în acel gang subteran. Este și acum de o atracție deosebită, foarte mulți turiști opresc și vor să urce la cetate, o vizitează, se uită, însă nu putem să organizăm un acces conform normelor pentru că ea trebuie restaurată efectiv. Am avut un contract de finanțare cu Ministerul Dezvoltării până în 2012, care după aceea nu s-a mai implementat, a fost alocată o sumă destul de importantă de bani, și noi, comuna, am cheltuit foarte mult pentru a obține toate avizele, inclusiv de la Comisia Națională a Monumentelor Istorice, însă întrucât programul nu a mai continuat în actuala perioadă nu am mai primit finanțare’, a spus Ovidiu Șoaită.

Primarul a precizat că a depus o nouă cerere de finanțare pe fonduri norvegiene care speră că va fi încununată de succes și că, dacă nici de această dată nu va reuși, va concepe un proiect pentru exercițiul financiar european 2014-2020.

‘Sperăm, de această dată, să nu ne mai ia locul alții, mult mai mari, alte cetăți care au fost restaurate pe fonduri europene, cum ar fi Rupea, Alba Iulia, Târgu Mureș. Sperăm că acum ne vine rândul nouă (…) Dorim să refacem drumul de acces la cetate și toată piațeta din zona centrală, renovată cu bolovani de râu, cu floaster, așa cum este specificul locului. E de mare atractivitate și efectiv atunci ar fi punctul adevărat de plecare a dezvoltării turismului în Saschiz. Vin foarte mulți turiști dar nu avem oportunități și facilități de a-și petrece timpul, de cazare așa cum trebuie, și nu stau. Vin, se uită și pleacă și nu am rezolvat nimic cu faptul că doar suntem vizitați. Prințul Charles a fost până la baza cetății, cândva în 2008, însă ne susține în acest demers, în modul în care poate să o facă’, a arătat Șoaită.

Cetatea Țărănească are formă de navă și se întinde pe o suprafață de 5000 de metri pătrați.

AGERPRES/(A — autor: Dorina Matiș, editor: Adrian Drăguț)