Foto: (c) panoramio.com

Evenimentul central vizat de turiști e un festival internațional de cântece și dansuri populare, organizată anual, pe parcursul unei săptămâni, la fiecare început de august.

Primarul comunei Sâncraiu, Andrei Poka, a declarat pentru AGERPRES, că în acest an tabăra a ajuns la a 24-a ediție și că au fost peste 450 de participanți, inclusiv din Japonia, Mexic, Canada și mai multe țări europene.

‘La ediția din acest an, a 24-a, au fost 450 de participanți plus mai mulți participanți din microregiune, Asociația localităților Sf. Ștefan din Bazinul Carpatic. Au fost musafiri din Japonia, Mexic, Canada, Argentina, țările vest europene și Ungaria. Din afara României și a Ungariei, străini au fost circa 150. Stau o săptămână. Nu stau, că învață cântece, dansuri. Sunt cursuri cu acte în regulă. Festivalul de cântece și dansuri populare maghiare se desfășoară pe diferite grupe de vârstă, avansați, începători etc, cei care învață pe instrumente muzicale, se predau cântece etc.

E în prima săptămână din august și se încheie cu o gală. Szep Gyula, directorul Operei Maghiare, care are rădăcini de aici, a făcut la început o tabără, iar acum sunt instructori renumiți și această tabără a ajuns la ediția 24. Nu trebuie făcut reclamă că își face singură’, se mândrește primarul cu evenimentul internațional organizat de comuna sa.

Akiko și Shinichiro Tanaka au zburat cu avionul circa 9.000 de kilometri, tocmai din Tokyo, numai pentru a ajunge la Sâncraiu, la ediția de anul trecut, ca să învețe dansurile populare. La 54 de ani, Shinichiro Tanaka are o afacere proprie în Tokyo și a venit împreună cu soția sa, Akiko Tanaka, dar și cu câțiva prieteni. S-a arătat încântat de ceea ce a învățat la Sâncraiu.

‘Sunt pentru a doua oară în România. Primul meu contact cu dansul unguresc a fost în 1978, când domnul Timar Șandor, fostul director al ansamblului folcloric din Ungaria, a venit în Japonia și de atunci eu învăț și particip la lecții de dans unguresc. Este unul din cele mai frumoase dansuri. Are conținut profund spiritual, nu doar forma dansului, dar include și motivare, și cultură, vine din inimă. De asta este dificil, dar foarte frumos’, spunea Shinichiro Tanaka.

O japoneză, Junko Yoshida, este programator medical, și din 2003, când a fost prima dată în România, face în continuare dansuri ungurești în Japonia, alături de încă 12 japonezi, câți sunt într-o trupă de dans.

Un alt participant, Nicholas Kerekes, argentinian cu rădăcini în Cluj, a venit și de mai departe, de la 12.000 de kilometri, din Buenos Aires, ca să învețe și el să cânte la contrabas melodiile populare ale zonei folclorice Călata.

‘Sunt pentru a patra oară în România — 2002, 2005, 2009, 2013. De fiecare dată îmi vizitez un prieten bun de aici din Sâncraiu. În 2005 am venit pentru prima dată cu grupul de dans unguresc, în Transilvania. Acum 15 ani am luat prima dată contact cu dansul unguresc. M-am născut în Argentina, dar bunicii mei sunt maghiari, au plecat în Argentina după al doilea război mondial. Unul dintre bunici este născut în Cluj, celălalt este născut în Ungaria. Ei m-au învățat să vorbesc maghiara, m-au învățat totul despre cultura maghiară.

Familia mea face parte dintr-o comunitate de 30-40 de familii maghiare sau cu descendenți maghiari. Locul unde ne întâlnim și dansăm, povestim, este ca a doua noastră casă. Avem un grup de folk unguresc, cântăm la instrumente, în fiecare sâmbătă avem un fel de școală în maghiară. În Argentina, în jur de 10.000 de nume ungurești se găsesc în cartea de telefon’, spunea, anul trecut, Nicholas Kerekes.

Printre particpanții străini care vin în fiecare an sunt juriști, medici, ingineri, studenți, profesori, unii de chiar peste 60 de ani, și în vacanță aleg, cu tot costul de chiar câteva mii de euro numai pentru drum, să vină din diferite colțuri ale lumii până la Sâncraiu, doar ca să învețe dansul și cântecul popular al zonei.

Foto: (c) welcometoromania.ro

Programul zilnic de repetiții începe la ora 9 cu dansuri sau, după caz, interpretare la instrumente populare. Atelierul ține până la ora 12, iar de la 12 la 13 se învață cântecul popular. După pauza de masă urmează alte repetiții, între 16-18, iar de la ora 19, la ‘casa jocului popular’, fiecare pune în practică ce a învățat până atunci, în cadrul unei petreceri care ține până la miezul nopții. Nu atunci se încheie însă distracția, ci, în funcție de puterea și disponibilitatea fiecăruia, la orele târzii ale nopții, într-o crâșmă, pentru ca în următoarea dimineață la ora 9.00 toți să fie apți pentru o nouă zi plină de repetiții.

Primarul Andrei Poka explică, pentru AGERPRES, că de la tabăra inițială, ajunsă acum la a 24-a ediție, a început să se dezvolte și agroturismul în localitate. În prezent, în Sâncraiu există 46 de pensiuni cu acte în regulă, clasificate de Ministerul Turismului. Iar capacitatea de cazare a celor 46 de pensiuni se ridică la peste 300 de locuri.

‘Tot de la tabără a crescut și s-a dezvoltat agroturismul. Cei care vin la tabără o parte vin cu corturi, dar mulți se cazează la internatul școlii, la cele 46 de pensiuni clasificate de Ministrul Turismului. De aici a început agroturismul și dezvoltarea rețelei de pensiuni agroturistice’, spune Andrei Poka.

Pe parcurs, pe lângă festivalul de dansuri și cântece populare, au fost inițiate și alte evenimente pentru atragerea turiștilor, astfel încât să existe activitate și venituri pe tot parcursul anului. Așa s-a ajuns la circa 15.000 de turiști anual, iar Sâncraiu a ajuns pe primul loc între comunele clujene în ceea ce privește turismul.

‘Tot timpul anului se face agroturism în zonă, avem și o agenție de turism, proprietarul agenției merge la diverse târguri naționale și internaționale, de unde aduce musafiri, pe care apoi îi împarte la cei care sunt în asociația pensiunilor, cele 46 clasificate de minister. Deci, în tot cursul anului facem agroturism, cu diverse ocazii pe care le avem. Avem tabără de creație, Festivalul strugurilor, Festivalul măceșelor, zilele comunei, apoi avem peisajele turistice în imediata apropiere — Cascada Răchițele, acumularea de la Fântânele, Muntele Vlădeasa, bisericile monument istoric, atât ortodoxe, cât și reformate. Trebuie create condiții și program turiștilor. Cel mai mult facem însă turism de tranzit, pentru că noi ne situăm cumva între Budapesta și Secuime, la mijloc de drum. Deci vin, se cazează cu demipensiune și pleacă mai departe. Același lucru când vin înapoi.

Dar asta nu înseamnă că nu avem și turiști care vin pentru o săptămână, inclusiv turiști din Letonia, Estonia, Finlanda, Franța etc. Interesul nostru este ca turistul să stea cât mai mult la noi, că atunci cheltuie banii la noi. Anual avem undeva la 15.000 de turiști’, explică, pentru AGERPRES, ca un agent de turism, primarul Poka.

Turismul a devenit o importantă ramură a economiei locale, dar primarul spune că nu atât veniturile care revin administrației sunt importante, cât veniturile pe care le realizează localnicii.

‘Fiecare pensiune plătește la stat impozitul și statul ne virează nouă cotă parte. E puțin pentru primărie. Dar turismul este o ramură a economiei locale și mergem pe principiul ‘dacă nu curge, picură’. E mai puțin pentru administrație, mai mult e pentru familiile de aici. Pentru noi e mai multă bătaie de cap, pentru că trebuie să avem curățenie, confort, iluminat public, siguranță și tot restul’, spune primarul.

Sâncraiu e acum o localitate de nivel european și numai din 2010, de când a devenit primar Andrei Poka, au fost atrase circa 7 milioane de euro din fonduri europene și echivalentul în lei a altor 5-6 milioane de euro din fonduri guvernamentale. De altfel, Sâncraiu este la mai multe capitole în topul comunelor clujene.

‘Nu numai pentru turism, ci și pentru confortul oamenilor din cele cinci sate aparținătoare comunei am reușit, și din fonduri europene, și guvernamentale, construirea rețelelor de apă, respectiv de canalizare, cu stație de epurare în toate cele cinci sate, asfaltarea a două drumuri comunale de 18 km, construirea unei baze sportive, construirea unei săli de sport, acum a unui internat cu sală de mese și cu o investiție de aproximativ un milion de euro. Acum sunt în derulare modernizările infrastructurii forestiere și agricole prin asfaltarea unui drum forestier și pietruim niște drumuri de câmp. Deci, turistul are toate condițiile de confort. Din punct de vedere al turismului, suntem pe primul loc în județ între comune. Dar nu numai al turismului, că avem și diplomă de cea mai bine gospodărită comună din județul Cluj, și de cea mai curată comună. Suntem, cu acte în regulă, în mai multe privințe pe primul loc în județ’, se mândrește, îndreptățit, primarul.

Dar și locuitorii comunei încearcă să se ridice la nivelul așteptărilor turiștilor, mai ales că pentru mulți agroturismul este principala sau unica sursă de venit.

‘Mulți s-au orientat spre agroturism. Mai avem o fabrică de peleți, mai avem o fabrică de mobilă, mulți sunt tâmplari, zidari, dulgheri, au ateliere mici. Dar acum și turismul a devenit o ramură a economiei locale și pe principiul pașilor mărunți fiecare încearcă să mai construiască, să mai lipească o casă, să le mai dichisească pe cele existente cu băi separate la fiecare cameră etc’, mai spune Andrei Poka.

El a adăugat că proiectele sale nu se opresc aici și că în continuare va încerca să atragă cât mai mulți bani, mai ales din fonduri europene.

‘Mai avem un proiect pe turism, pe POR, axa V, ‘O vacanță plină de tradiție și folclor în ținutul meșteșugarilor’, de 200.000 de euro, prin care vrem să promovăm zona. E o asociație de dezvoltare intercomunitară, împreună cu Izvorul Crișului și Almașu, prin care facem pliante, site-uri, dvd-uri etc și diferite organizări de evenimente. Acum, noi avem toată infrastructura, apă, canal, ulițe asfaltate, șanțuri betonate, trotuare amenajate, bază sportivă, sală de sport, cantină, avem toate dotările. Avem flori pe stâlpi în toate satele aparținătoare, parcuri amenajate etc. Ne străduim să fim la standarde europene’, conchide Andrei Poka.

AGERPRES / (A — autor: Marius Septimiu Avram, editor: Marius Frățilă)