Poarta Brandenburg, Berlin

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Obținând unitatea națională mai târziu decât alte țări europene, Germania s-a recuperat rapid. Înfrângerile suferite în cele două conflagrații mondiale au lăsat țara sfărâmată, confruntată cu moștenirea dificilă a nazismului și divizată între blocurile europene ale Războiului Rece. Cu toate acestea, Germania s-a mobilizat pentru a deveni gigantul economic al continentului și o forță esențială în cooperarea europeană.

Potsdamer Platz, Berlin

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Situată în Europa Centrală, țara are ca limite Elveția și Austria la sud, Republica Cehă și Polonia la est, Danemarca la nord, Olanda, Belgia, Luxemburg și Franța la vest. Cu o suprafață de 357,168 kmp, statul este împărțit în 16 landuri federale: Baden-Württemberg, cu capitala la Stuttgart; Statul Liber Bavaria, capitală: München; Berlin, oraș-stat, capitala federației; Brandenburg, capitală: Potsdam; Orașul Liber și Hanseatic Brema, land federal constituit din orașele Brema și Bremerhaven, oraș-stat; Orașul Liber și Hanseatic Hamburg, oraș-stat; Hessa, capitală: Wiesbaden; Mecklenburg — Pomerania Inferioară, capitală: Schwerin; Saxonia Inferioară, capitală: Hanovra; Renania de Nord — Westfalia, capitală: Düsseldorf; Renania-Palatinat , capitală: Mainz; Saarland, capitală: Saarbrücken; Statul Liber Saxonia, capitală: Dresda; Saxonia-Anhalt, capitală: Magdeburg; Schleswig-Holstein, capitală: Kiel Statul Liber Turingia, capitală: Erfurt. Populația țării depășește 80 de milioane de locuitori, potrivit statisticilor din 2013, statul fiind, după Rusia, cel mai populat de pe continentul european. La Berlin, oraș cu o populație de 3,5 milioane de locuitori, se află sediul parlamentului și al guvernului.

Clădirea Parlamentului German (Bundestag)

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

De la nord la sud, teritoriul Germaniei se împarte în cinci mari unități naturale: Câmpia Germaniei de Nord, masivele muntoase vechi (hercinice) ale Germaniei de mijloc, munții erodați și cu aspect de podiș, despărțiți de văi largi din partea de sud-vest, Platoul Bavariei și Alpii Bavariei.

Joasă (sub 50 m. altitudine), Câmpia Germaniei de Nord, sector al Marii Câmpii Nord-Europene, este netedă la vest de Berlin și străbătută de două șiruri de dealuri morenaice, în est, spre coasta Mării Baltice. Țărmul Mării Baltice este însoțit de puține insule, mai mari fiind Rugen și Fehmarn, și este pătruns de lungi fiorduri în sectorul vestic. Țărmul Mării Nordului este mai coborât și însoțit de numeroase insulițe, care au rezultat în urma pătrunderii mării dincolo de lanțul de dune. Germania de mijloc este constituită din mai multe masive muntoase vechi, cu altitudini cuprinse între 200 și 1.500 m. Printre acestea, se numără: Masivul Harz, Masivul Șistos Renan, Munții Pădurea Turingiei, Munții Metalici. Lanțul de munți se continuă în partea de sud-vest cu Jura Suabă, Jura Franconiană și Munții Pădurea Neagră, cei mai înalți culminând, la 1.495 m, în vârful Feldberg. În sudul Germaniei se desfășoară Alpii Bavariei, cei mai înalți munți de pe întregul teritoriu, culminând, la 2.963 m, în vârful Zugspitze. Sunt constituiți din lanțuri orientate vest-est, în mare parte calcaroase, fragmentate de numeroase văi drenate de râuri care izvorăsc de pe teritoriul Austriei (Lech, Inn, Salzach ș.a.). La poatelele Alpilor Bavariei se întinde Platoul Bavariei, cu aspect monoton, care înclină spre nord, către valea Dunării.

Rețeaua hidrografică, bogată și legată printr-un vast sistem de canale, aparține celor trei mari bazine: Marea Nordului (Elba, Weser, Aller, Ems, Rhein), Marea Baltică (Oder și câteva râuri mai mici), Marea Neagră (Dunărea și afluenții săi de pe teritoriul Germaniei).

Teritoriul Germaniei a fost populat din antichitate de triburi germanice, celtice și slave. În secolele I-IV, regiunile sudice și cele din partea de vest sunt transformate în provincii ale Imperiului Roman. În secolele VI-VIII, ținuturile locuite de triburile alamanilor, turingilor, saxonilor, frizilor, bavarezilor sunt incluse în Regatul Francilor, care atinge apogeul sub Carol cel Mare (768-814). Prin Tratatul de la Verdun (843), are loc prima etapă a dizolvării imperiului lui Carol cel Mare. Imperiul Carolingian al lui Ludovic I cel Pios este împărțit între cei trei fii ai lui: Ludovic Germanul a primit Francia Orientală, porțiunea de la est de fluviul Rin (viitoarea Germanie), Carol II cel Pleșuv a primit Francia Occidentală (Franța de mai târziu), iar Lothar I a primit titlul imperial și Francia Media, care cuprindea o mare parte din Italia. Regatul Francia Orientală adoptă, în secolul al X-lea, odată cu încoronarea ca împărat a lui Otto I (936-973), la Roma, numele de Imperiul Roman și, ulterior, pe acela de Sfântul Imperiu Romano—German. În secolele X-XIII, granițele imperiului lui Otto I se extind spre răsărit, în teritoriile locuite anterior de slavi, această expansiune luând sfârșit în jurul anului 1350. Denumirea ”Germania” este folosită în mod curent abia în secolul al XV-lea. Liga Hanseatică, înființată în 1282, ca alianță a cetățenilor de la Marea Baltică, cuprinde inițial orașele Lubeck, Hamburg și Bremen, devenind, în secolul al XIV-lea, principala putere comercială în bazinul Mării Baltice.

Publicarea, în anul 1517, a tezelor lui Marthin Luther inaugurează epoca reformei, noua credință fiind îmbrățișată, până în anul 1555, de circa 80% din locuitori. Apariția, ca efect al divergențelor dintre catolici și protestanți, a Uniunii Protestante (1608) și a Ligii Catolice (1609) constituie cauza principală a izbucnirii ”Războiului de 30 de ani” (1618-1648). Germania devine un adevărat câmp de bătălie, iar distrugerile sunt catastrofale. Pacea westfalică (1648), care încheie acest război, consfințește fărâmițarea Germaniei în peste 300 de stătulețe, între acestea afirmându-se Bavaria, Brandenburg (viitoarea Prusie), Saxonia și Hanovra, devenite ulterior centre independente de putere. Secolul al XVIII-lea este marcat de ascensiunea Prusiei, devenită, sub conducerea lui Frederic cel Mare (1740-1746), o putere militară și un rival al Austriei, amândouă având ca obiectiv hegemonia în lumea germanică. ”Războiul nordic” (1700-1712), războaiele pentru Silezia (1740-1742; 1744-1745), ”Războiul de 7 ani” (1756-1763) impun Prusia ca putere europeană, coparticipantă la cele trei împărțiri ale Poloniei (1772, 1793, 1795). Epoca războaielor napoleniene este marcată de o serie de reforme burgheze și de sfârșitul oficial, în 1806, al Sfântului Imperiu Romano-German. Unificarea Germaniei este realizată de către Prusia cancelarului Otto von Bismarck (21 martie 1871—20 martie 1890). După victoria obținută în războaiele împotriva Austriei (1866) și Franței (1870-1871), principatele din sud se unesc cu cele din nord, formând Imperiul German; Wilhelm I este proclamat împărat al imperiului la 18 ianuarie 1871, la Versailles. Crearea, în 1882, a Triplei Alianțe între Germania, Italia și Austro—Ungaria duce, prin antagonismul față de blocul Antantei (creat în 1904 de Anglia, Franța și Rusia), la izbucnirea, în 1914, a Primului Război Mondial.

La încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Germania și Berlinul erau divizate în patru zone, aflate sub control american, britanic, francez și respectiv sovietic. La 24 mai 1949, este fondată Republica Federala Germania, sub conducerea guvernului cancelarului Konrad Adenauer. Zona aflată sub control sovietic, devine, la 7 octombrie 1949, Republica Democrată Germană. În 1955, R.F.G. aderă la NATO, iar R.D.G. se alătură Pactului de la Varșovia. În 1957, R.F.G. participă la fondarea Comunității Economice Europene. În 1973, atât R.F.G., cât și R.D.G., aderă la Organizația Națiunilor Unite. În 1982, creștin-democratul Helmuth Kohl devine cancelar al R.F.Germania, iar în 1987 liderul est-german Erich Honecker a efectuat o vizită în R.F.Germania. În noiembrie 1989, cade Zidul Berlinului și la 3 octombrie 1990 are loc reunificarea Germaniei de Est cu cea de Vest, sub numele Republica Federală Germania.

În 1994, Helmuth Kohl a fost reales cancelar, iar din 1998, la conducere s-a aflat o coaliție între social-democrați și ecologiști condusă de Gerhard Schroeder. Creștin-democrații (CDU/CSU) au câștigat alegerile anticipate din 2005, Angela Merkel devenind cancelar federal. Aceasta păstrează funcția de cancelar federal atât după alegerile din 2009, guvernând alături de liberali (FDP), cât și după cele din 2013, avându-i parteneri de coaliție pe social-democrați (SPD).

R. F. Germania are cea mai puternică economie din Europa și a patra economie a lumii. Ocupând poziția de lider mondial în dezvoltarea de noi tehnologii, în producția de echipamente pentru energii regenerabile și protecția mediului, companiile germane conduc pe piața noilor tehnologii, în sectoarele IT&C, nanotehnologii, optoelectronică, tehnologie medicală și biotehnologie.

Olympic Stadium — Olympic Park — Munchen

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Având o ofertă bogată și pe plan turistic, Germania este renumită în lista atracțiilor europene pentru: parlamentul german (Reichstag), poarta Brandenburg, piața Potsdamer, Muzeul Zidului, Muzeul Pergamon din Berlin; croazierele pe Rin; castelul Neuschwanstein din sud-vestul Bavariei; Trezoreria Verde din Dresda; Freiburg, unul dintre cele mai romantice orașe universitare; Bamberg, din nordul Bavariei; Goslar din Saxonia Inferioară; fostul port hanseatic Lubeck, situat pe coasta baltică; Weimar, oraș cu o vechime de 1.000 de ani, care a găzduit personalități precum Johann Wolfgang von Goethe, Martin Luther, Johann Sebastian Bach, Franz Liszt, Richard Wagner sau Friedrich Schiller; Hochschwarzwald (Pădurea Neagră Superioară); munții Harz, Pădurea Neagră și Alpii Bavariei etc.

Berliner Dom și Turnul de televiziune, Berlin

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Germania este una dintre cele mai mari consumatoare de bere din lume, bucurându-se de o tradiție evidențiată anual în evenimentul emblematic Oktoberfest, desfășurat în 2014 între 20 septembrie și 5 octombrie. Oktoberfest atrage anual circa 6 milioane de turiști spre capitala bavareză, Munchen.

Relații bilaterale între România și Republica Federală Germania
La 8/20 februarie 1880, guvernul Germaniei a recunoscut independența de stat a României. Din acel moment, România a stabilit relații diplomatice la nivel de legație cu Germania.

La 15/28 august 1916, Germania a rupt relațiile diplomatice cu România. Cele două state au restabilit relații diplomatice la nivel de legație la 29 septembrie 1920. Declarată la 24 august 1944, starea de război dintre România și Germania s-a încheiat la 7 martie 1955. Abia la 31 ianuarie 1967, România și Republica Federală Germania au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă, țara noastră fiind, după URSS, prima țară din blocul comunist care a stabilit relații diplomatice, la rang de ambasadă, cu R.F.Germania. Între 1949 și 1989, România a întreținut relații diplomatice și cu Republica Democrată Germană.

Tratatul privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa, între România și Germania, a fost semnat la București, la 21 aprilie 1992, de către vicecancelarul german, ministrul federal al afacerilor externe, Hans Dietrich-Genscher, și ministrul român al afacerilor externe, Adrian Năstase.

După 1989, președinții Republicii Federale Germania, Roman Herzog și Johannes Rau au efectuat vizite oficiale în România, între 15 și 17 mai 1995, și respectiv, între 19 și 20 martie 2002. De asemenea, președintele Republicii Federale Germania, Horst Köhler, a efectuat o vizită oficială în țara noastră, în perioada 2-3 iulie 2007.

De cealaltă parte, președinții României, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, au efectuat vizite oficiale în Germania, în perioadele 11-12 decembrie 1994, 25-28 iunie 1996 și 24-25 septembrie 2003, și respectiv, la 2 iulie 1997. La rândul său, președintele României, Traian Băsescu, a efectuat o vizită oficială la Berlin, la invitația omologului său german, Horst Koehler, în perioada 20-21 martie 2005, urmată de o vizită de lucru între 21 și 22 septembrie 2006. La 24 martie 2007, președintele Traian Băsescu și soția sa, Maria, au participat, la Berlin, la manifestările consacrate aniversării semicentenarului Uniunii Europene, iar la 9 noiembrie 2009 președintele Traian Băsescu a participat la ceremoniile dedicate celebrării a 20 ani de la căderea Zidului Berlinului, la invitația cancelarului Republicii Federale Germania, Angela Merkel. La 10 noiembrie 2011, președintele Traian Băsescu a efectuat o vizită oficială în Germania, la invitația omologului său, Christian Wulff, cu acest prilej, șeful statului român având convorbiri oficiale și cu cancelarul Angela Merkel. La 31 ianuarie 2014, președintele Traian Băsescu s-a aflat într-o vizită de lucru în Republica Federală Germania; a participat la Conferința federală de presă cu jurnaliștii acreditați la Parlamentul german (Bundestag) și a avut întâlniri cu Hans-Gert Pöttering, fostul președinte al Parlamentului European și cu președintele R.F. Germania, Joachim Gauck.

Președintele Traian Băsescu și cancelarul Republicii Federale Germania, Angela Merkel, susțin o declarație de presă comună la finalul convorbirilor oficiale de la Palatul Bellevue din Berlin. (noiembrie 2011)

Foto: (c) Alex MICSIK / AGERPRES ARHIVĂ

Cancelarul Republicii Federale Germania, Gerhard Schroeder, a efectuat vizite oficiale în România, între 23-24 septembrie 1999 și 12-13 august 2004. Cu prilejul Summit-ului NATO de la București din 2-4 aprilie 2008, președintele României, Traian Băsescu, a avut convorbiri bilaterale cu Angela Merkel, cancelarul federal al Germaniei. La 12 octombrie 2010, cancelarul german, Angela Merkel, a efectuat prima sa vizită oficială în România după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, prilej cu care a avut convorbiri politice cu președintele Traian Băsescu și cu premierul Emil Boc. Agenda cancelarului german a inclus și o vizită la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, unde i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa, ”pentru contribuția sa istorică în procesul de unificare europeană și pentru rolul important jucat în înnoirea cooperărilor internaționale”. La 17 octombrie 2012, cancelarul german, Angela Merkel, s-a aflat, din nou, la București, unde a luat parte la Congresul Partidului Popular European (PPE), desfășurat la Palatul Parlamentului în perioada 17-18 octombrie 2012. În marja participării la Congresul PPE, cancelarul german a avut o întrevedere bilaterală cu președintele Traian Băsescu.

La nivel de premieri, au fost efectuate vizite în Germania, după cum urmează: Petre Roman (în zilele de 28 și 29 noiembrie 1990), Radu Vasile (în perioada 27-30 ianuarie 1999), Adrian Năstase (în perioadele 3-5 iulie 2001, 2-3 decembrie 2002, 8 aprilie și 21-22 mai 2003, 22 aprilie și 3 noiembrie 2004) și Călin Popescu Tăriceanu (în perioadele 2-3 iunie 2005, 2 noiembrie 2006 și 14-15 mai 2008). La 14 februarie 2013, premierul Victor Ponta a participat, alături de ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, la cel mai mare târg de comerț cu produse ecologice din lume “BioFach Nurnberg 2013”, la care România a fost desemnată “Țara Anului”. În perioada 10-11 iunie 2013, prim-ministrul Victor Ponta a efectuat o vizită oficială în Germania, la invitația cancelarului Angela Merkel, pe agenda discuțiilor figurând relațiile bilaterale, teme europene și regionale, precum și politica internă românească. Premierul român a fost primit de cancelarul german, fiind întâmpinat la sediul Cancelariei Federale cu onoruri militare.

Premierul Victor Ponta, aflat în vizită oficială la Berlin, a fost primit de cancelarul Angela Merkel, fiind întâmpinat la sediul Cancelariei Federale cu onoruri militare. (iunie 2013)

Foto: (c) Liviu ȘOVA / AGERPRES ARHIVĂ

Potrivit MAE, la sfârșitul anului 2013, volumul total al schimburilor bilaterale cu Germania a atins 18,76 miliarde de euro. Volumul exportului românesc a fost de 9,162 miliarde de euro, iar volumul importului a atins 9,596 miliarde de euro, Germania ocupând locul I în top-ul principalilor partenerilor comerciali ai României.

Conform statisticilor Oficiului Național al Registrului Comerțului, la 31 iulie 2014, în România erau înregistrate 20 437 societăți cu participare germană la capital.

AGERPRES/(Documentare — Roxana Mihordescu, Doina Lecea, editor: Horia Plugaru)