Foto: (c) ALEX TUDOR/ AGERPRES ARHIVA

“Arhitectul” peșterii, râul Galbenu, a sculptat în calcarele de pe partea sudică a Masivului Parâng galerii impunătoare care adăpostesc stalagmite și stalactite care au dat naștere unor forme de diverse mărimi, aici fiind găsite și rămășițe ale unor specii de animale dispărute de mii de ani.

Ghidul peșterii, Constantin Ispas, precizează că aceasta are o lungime totală de circa 4,5 kilometri, dar traseul de vizitare se întinde pe 800 de metri. Galeriile peșterii sunt suprapuse, fapt care a dus la delimitarea a cinci niveluri. Cel vizitabil, pe care se face trecerea cu turiștii, este nivelul superior, sub acesta mai fiind încă patru niveluri inferioare, greu accesibile și cu un statut aparte de rezervație speologică. În peșteră, temperatura este plus 9 — 10 grade Celsius pe tot timpul anului, iar umiditatea se modifică de la 20-30% până la 90% în anotimpurile ploioase.

Celelalte niveluri sunt cercetate, sunt catagrafiate, însă sunt greu accesibile. (…) Sunt spații foarte înguste și tavanul coboară foarte jos, sunt puțuri pline cu apă, crevase, iar ultimul nivel coboară până la 70 de metri mai jos, acolo râul încă mai construiește, spune Constantin Ispas. Peștera are mai multe intrări în părțile de est, nord și sud, fiind un obiectiv speologic destul de accesibil. Există porțiuni în care înălțimea galeriilor scade sub 1 metru, turiștii fiind nevoiți astfel să facă mersul piticului, dar sunt și săli foarte înalte unde înălțimea depășește 17 metri.

Foto: (c) NICOLAE BADEA/ AGERPRES ARHIVA

Foto: (c) NICOLAE BADEA/ AGERPRES ARHIVA

“Denumirea provine de la faptul că ultima încăpere, ultima sală din peșteră, adăpostea femeile și copiii când bărbații erau plecați la război, în cele mai vechi timpuri de năvăliri barbare, atacuri otomane, până inclusiv în Primul Război Mondial. Am apreciat că poate adăposti până la 200 de persoane, acolo găsindu-se cele mai multe vetre de foc, unelte preistorice din paleolitic, (…) și se mai spune că se adunau femeile rude sau neamuri să toarcă lână, să depene amintiri, un fel de clacă, de șezătoare la gura peșterii. (…) Peștera este foarte bogată în stalagmite, stalactite, coloane, media de creștere a unei stalagmite fiind de 3 centimetri în 100 de ani. În peșteră s-au găsit mai multe fosile, animale comune, de hienă de peșteră, de leu de peșteră, iar specia de urs de peșteră care se regăsește pe întreg teritoriul țării este o specie dispărută acum 10 mii de ani din motive încă necunoscute. De asemenea, s-au găsit peste 180 de schelete de urs, ursul speleaus, unul de dimensiuni mai mari decât ursul actual”, povestește Constantin Ispas.

Acesta spune că în anul 1952 s-a făcut marea descoperire a peșterii — un craniu de femeie și alte câteva oase care, după primul test efectuat la Moscova, a rezultat că au aproximativ 29.000 de ani vechime. “De atunci s-au tot refăcut testele, dar confirmarea finală a venit de la Londra și Washington, rezultând că au 30.000 de ani vechime. În acel moment erau cele mai vechi fosile umane de homo sapiens fosilis descoperite vreodată în Europa. Craniul însă nu s-a aflat absolut deloc expus la noi în peșteră, ci numai la Institutul Speologic din București. Ulterior, într-o peșteră nevizitabilă, Peștera Oaselor din Munții Aninei, a fost descoperit un schelet complet de bărbat botezat Ion din Anina sau Ion, cel mai vechi european, datând 35.000 de ani vechime”, mai spune Constantin Ispas.

Intrarea prin partea de nord în peșteră deschide traseul vizitabil, turiștii putând întâlni formațiuni precum Sala Altarului unde plafonul ajunge la o înălțime de 17 metri, Poarta Altarului, Galeria Electrificată care cuprinde bazine de diferite dimensiuni numite Bazinele Mici și Bazinele Largi, care uneori sunt pline cu apă. Înaintând către ieșirea din sud, se ajunge la Sala Turcului, una dintre cele mai frumoase locații ale peșterii, aici putând fi admirate stalagmite uriașe, domuri, diverse concrețiuni pe pereți și plafon — Moș Crăciun, Turcul, Soția turcului. Domul, Orga — denumiri date de primii speologi care le-au găsit câte o asemănare. Există bazine care se mai numesc și zidul chinezesc, fiind apropiate, digulețe care se umplu cu apă când plouă foarte mult.

O altă atracție a peșterii o reprezintă coloniile de lilieci care numără circa două mii de exemplare. Specia este una comună, care se mai întâlnește și an alte zone din țară, iar primăvara și toamna, atunci când se pregătesc de hibernare sau intră la hibernare, pot fi admirați strânși în colonii, câteva sute.

Peștera Muierilor a fost prima peșteră electrificată din țară, amenajările fiind începute în anul 1963 și finalizate în 1978, obiectivul devenind astfel cel mai vizitat și popular din România în acest sens. În anul 1955, peștera a fost declarată monument al naturii, iar etajele inferioare capătă statut de rezervație științifică speologică.

Pentru o modernizare a sistemului de iluminat din peșteră, dar și a zonei în care se află, precum și pentru o promovare mai bună și, implicit, atragerea unui număr cât mai mare de turiști, autoritățile locale au în plan ca, până la sfârșitul anului, cel târziu la începutul anului 2015, să acceseze fonduri europene pentru a putea realiza o schimbare totală a peșterii.

Foto: (c) NICOLAE BADEA/ AGERPRES ARHIVA

“Am tot încercat în ultimii ani să accesăm fonduri, sperăm ca la sfârșitul anului, dacă nu cel târziu la începutul lui 2015, să accesăm și să investim, dorim să realizăm o schimbare totală a peșterii, iluminatul se va face cu lumină rece, cu leduri care să nu mai emane căldură, să nu mai influențeze microclimatul din peșteră, vom amenaja o sală de așteptare modernă unde intrarea se va face cu cartelă, balustradele schimbate, iar turiștii nu se vor mai întoarce pe șosea înapoi la mașini circa 800 de metri, vom amenaja un loc de promenadă pe malul apei”, a spus Constantin Ispas.

În zona respectivă mai sunt alte trei peșteri — peștera Iedului, peștera Corbului și peștera Pârcălabului — cu un nivel mai mare de carstificare, dar care nu sunt însă deschise vizitării. Cea mai mare dintre ele, peștera Iedului, cu statut de rezervație, are o lungime maximă de 300 de metri, iar galeriile sunt înguste și joase, pe anumite porțiuni trebuind să se meargă pe burtă. Autoritățile spun că în viitor este posibil ca și aceasta să fie inclusă în circuitul turistic, dar numai după ce va fi amenajată corespunzător.

La Peștera Muierilor se ajunge de pe DN 67 Târgu-Jiu — Râmnicu — Vâlcea, virând la stânga pe DJ 655 spre Baia de Fier, la circa 45 de kilometri de Târgu-Jiu. După intrarea în localitatea Baia de Fier, se urmează indicatoarele către peșteră, distanța de la intrare până la obiectiv fiind de circa 5 kilometri.

AGERPRES / (AS — autor: Irina Poenaru, editor: Marius Frățilă)