Imagini din orașul Istanbul

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVĂ

Stat situat pe două continente — 97% din suprafața țării se află în Asia (Anatolia) și 3% în Europa, Turcia se învecinează cu Marea Neagră și Bulgaria la nord, Grecia la nord-vest, Marea Egee la vest, Marea Mediterană, Siria și Irak la sud, Iran, Armenia la est și Georgia la nord-est.

Cele două mari regiuni ale Turciei, europeană și asiatică, au condiții naturale diferite. Partea europeană prezintă două șiruri de munți cu înălțimi medii, ce închid o câmpie drenată de râul Ergene. Zona asiatică cuprinde un podiș central rectangular (Podișul Anatoliei, altitudine medie 900 m), înconjurat de lanțuri muntoase. Astfel, în nord, se află Munții Pontici ce separă podișul de litoralul Mării Negre pe 1.200 km (altitudine maximă 3.937 m), în sud — Munții Taurus (altitudine maximă 3.756 m) și Antitaurus (altitudine maximă 3.917 m), iar în est podișul Kars, dominat de conuri vulcanice: Ararat/Buyuk Agri — 5.165 m, altitudine maximă.

Imagini din orașul Istanbul

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVĂ

Turcia este înconjurată de apă din trei părți: Marea Neagră la nord (1.595 km), Marea Mediterană la sud (1.577 km) și Marea Egee la vest (din cauza munților care cad perpendicular în mare, coasta egeeană are multe curbe și este mult mai lungă măsurând 2.800 km). Marmara este o mare interioară care leagă Marea Neagră de Marea Egee, separând astfel partea din Asia a Turciei de partea din Europa. Strâmtoarea Bosfor o leagă de Marea Neagră, iar Strâmtoarea Dardanele de cea Egee. Marmara are o suprafață de 11.350 kmp, din care 182 kmp sunt insule, iar coastele sale au un perimetru de circa 1.000 km.

Originari din Asia Centrală, turcii pătrund în secolele XI-XII în Asia Mică. Osman I (1281-1326) unește triburile turcilor anatolieni, punând bazele statului independent. Fiul său Orhan (1326-1359) stabilește capitala statului la Bursa, organizează sistemul administrativ (împărțirea în sangeacuri) și creează trupele de ieniceri. Murad I (1360-1389) cucerește toate posesiunile bizantine din Asia Mică, trece, în 1354, în Europa, și face din Adrianopol (1366), pentru un secol, reședința sultanilor otomani.

Foto: (c) goturkey.com

Înfrângând, în bătălia de la Kossovopolje (1448), turcii cuceresc în secolele XIV-XV, Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, Bosnia, Herțegovina. Țările Române sunt constrânse să recunoască suzeranitatea Imperiului Otoman, dar își păstrează autonomia. Hanatul Crimeei devine, în 1475, vasal padișahului, având ca urmare transformarea Mării Negre într-un ”lac turcesc”. Sultanul Mehmed II cucerește, în 1453, Constantinopolul și-l transformă în noua capitală a imperiului (Istanbul).

În timpul domniei sultanilor Selim I (1512-1520) și Soliman Magnificul (Suleiman II, 1520-1566), cucerind Armenia, Mesopotamia, Siria, Egiptul, Algeria, o parte a Ungariei, Imperiul Otoman devenit o mare putere europeană, ajunge la apogeul expansiunii teritoriale și al strălucirii sale. Înfrângerea flotei otomane de către coaliția hispano-venețiană în bătălia de la Lepanto (1571) este un prim semn al crizei, accentuată în secolele XVII-XVIII (îndeosebi după asediul eșuat al Vienei — 1683), când imperiul înregistrează importante pierderi teritoriale.

În secolele XVIII-XX, Imperiul Otoman, apoi Turcia sunt percepute de către marile puteri europene ca un baraj în fața expansiunii ruse în direcția Mediteranei și a Orientului Mijlociu, dar și ca un pod între Occident și Orient. Luptele de emancipare națională, războaiele austro-ruso-turce adâncesc criza statală în secolul XIX; formarea statelor naționale independente Grecia, Serbia, Muntenegru, România, Bulgaria, pierderea Algeriei, Tunisiei, Egiptului ș.a. sporesc dependența statului turc față de puterile europene, îndeosebi față de Franța și Marea Britanie.

Foto: (c) turistik.ro


Revoluția ”junilor turci” din 1908 restabilește constituția liberală din anii 1876-1878. În urma războaielor balcanice (1912-1913) posesiunile pe care le mai stăpânește în Europa se limitează la orașele Adrianopol (Edirne) și Istanbul. La sfârșitul Primului Război Mondial, Turcia pierde Palestina, Siria, Libanul, Iordania, Irakul, Peninsula Arabia.

În fruntea mișcării de renaștere națională și de constituire a unui stat-națiune se situează acum Mustafa Kemal Ataturk. La 29 octombrie 1923, după desființarea sultanatului, Turcia este proclamată republică. Din inițiativa președintelui Mustafa Kemal Ataturk (1923-1938 ) este aplicat un amplu program de reforme vizând modernizarea vieții economice, sociale și politice (separarea statului de religie, introducerea sistemului juridic vest-european, adoptarea alfabetului latin, egalitatea în drepturi a femeii etc.)

În cursul celui de-al Doilea război Mondial, Turcia rămâne neutră până la 23 februarie 1945, când declară război Germaniei și Japoniei. În condițiile războiului rece, pentru a nu intra în sfera de influență sovietică, Turcia este inclusă în sistemul de alianțe vest-european: NATO (1952), membru asociat al UE în 1963. Turcia este membru al ONU din 1945.

Turcia este republică parlamentară. Șeful statului este Recep Tayyip Erdogan, președintele Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP) (din 10 august 2014), iar primul-ministru — Ahmet Davutoglu. Parlamentul este unicameral (Marea Adunare Națională), președinte fiind Cemil Çiçek (din 4 iulie 2011).

Ceremonia oficială de transfer a mandatului între fostul președinte al Republicii Turcia, Abdullah Gul (dr.), și noul președinte, Recep Tayyip Erdogan (stg.), la Ankara.

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVĂ

Capitala este Ankara, iar principalele orașe sunt: Istanbul, Izmir, Adana, Bursa, Gaziantep, Konya, Kayseri, Eskișehir, Mersin. Turcia este împărțită în 81 de provincii, conduse de câte un prefect.

Ankara (Ancyra — denumirea în antichitate) este un oraș vechi, aflat în centrul țării, al doilea ca mărime după Istanbul. Întemeiată în anul 2 000 î.Hr., Ankara a devenit capitala statului în 1923. Repere importante ale orașului: mausoleul lui Ataturk, templul augustin, moștenirea împăratului Augustus, fortăreața Kale, un important sit istoric, Muzeul Civilizațiilor Anatoliene.

Foto: (c) zooverresources.com

Istanbul — cunoscut ca și ”capitala capitalelor”, este singurul oraș din lume care se răsfrânge pe două continente și care a fost capitala de-a lungul a două imperii consecutive: cel Creștin Bizantin și cel Otoman. Chiar dacă Ankara este capitala oficială, Istanbulul a rămas capitala comercială, istorică și culturală a Turciei. În centrul istoric din Istanbul se pot vedea Moscheea Albastră, Palatul Topkapi, Muzeul Aya Sofia și Muzeul de Arheologie, Moscheea Verde din secolul XV, bazarul acoperit și Muzeul de Artă Islamică. Din docurile Eminonu se poate lua feribotul până la Insulele Prințesei, un loc liniștit în există doar trăsuri și biciclete.

Catedrala Sfânta Sofia (Hagia Sofia) din Istanbul

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVĂ

Alte puncte de interes: orașul antic Troia, ruinele orașului Efes întemeiat în secolul XIII î.Hr., orașul istoric Safranbolu, care face parte din patrimoniul mondial UNESCO, orașul Konya, cu mănăstirea și mausoleul lui Mevlana Celaddin Rumi, fondatorul Dervișilor Rotitori, Cappadocia renumită prin peisajul spectaculos format din conuri de stâncă.

Bucătăria turcească a fost influențată foarte mult de varietatea multiculturală a Imperiului Otoman. Legumele cele mai frecvent folosite sunt: vinetele, ceapa, capia verde, fasolea, roșiile, usturoiul, castravetele și lintea. Salatele de legume sunt cele mai gustoase, fiind condimentate cu ulei de măsline, lămâie și iaurt cu usturoi. Printre fructe se numără: strugurii, pepenele galben, lămâia, smochinele, piersicile, precum și diferite semințe ca alunele, fisticul, nuca, migdalele.

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVĂ

Cele mai utilizate condimente sunt pătrunjelul, menta, chimionul, boiaua, etc. Orezul (pilav) și bulgurul (un amestec de grâu măcinat, fiert și apoi uscat) sunt servite frecvent lângă mâncăruri. Fără orez nu se poate concepe bucătăria turcească. Uleiul de măsline este foarte mult folosit, mai ales în regiunile vestice ale Turciei, unde se găsesc și cele mai multe plantații. Pâinea se coace din făină de grâu, orz și porumb. Pâinea tradițională turcească este pida (pita). Carnea cea mai des folosită este cea de miel, dar și carnea de vită sau de pui sunt la mare preț; dacă nu se pregătește sub formă de frigărui sau de kebab, carnea va fi tocată și condimentată cu ajutorul mirodeniilor diversificate, foarte aromate.

Relații bilaterale între Republica Turcia și România

Relațiile diplomatice între România independentă și Imperiul Otoman au fost stabilite la 4/16 noiembrie 1878. În anul 1938, relațiile diplomatice dintre România și Turcia au fost ridicate la nivel de ambasadă.

Dialogul politic între cele două țări, la nivel înalt, a fost redeschis în 1991, când în perioada 18-20 septembrie, președintele turc, Turgut Özal, a efectuat o vizită oficială în România. Cu acest prilej, a fost semnat Tratatul de prietenie, bună-vecinătate și colaborare între România și Republica Turcia. Au urmat vizitele președintelui Suleyman Demirel în perioada 23-25 martie 1994, la 7 martie 1995, 18 aprilie 1996, 24 noiembrie 1997 și în zilele de 3 și 4 decembrie 1998.

Președintele Republicii Turcia, Ahmet Necdet Sezer a efectuat vizite oficiale, în România, în zilele de 21 și 22 iunie 2001 și la 8-9 iulie 2004. Cu prilejul ultimei vizite, a fost inaugurată expoziția ”Ștefan cel Mare și Sfânt”, la Muzeul Național de Artă al României, unde a fost expusă, în original, spada domnitorului, adusă special de la Muzeul Topkapî din Istanbul. La 3 martie 2008, președintele Republicii Turcia, Abdullah Gül, a efectuat o vizită oficială în România, la invitația omologului său român, Traian Băsescu.

De asemenea, președintele Ion Iliescu s-a aflat în vizite oficiale, în Turcia, în perioada 9-11 septembrie 1993, la 17 septembrie 1994, pe 23 noiembrie 1995, în mai 2002 și în zilele de 4 și 5 decembrie 2003. Președintele Emil Constantinescu a efectuat o serie de vizite în Turcia, după cum urmează: în zilele de 29-30 aprilie 1997, 16-17 aprilie și 28 iulie 1998, precum și la 6-7 iulie și 17 noiembrie 1999.

Președintele României, Traian Băsescu, a efectuat, în perioada 28-29 septembrie 2005, o vizită oficială în Republica Turcia, în cadrul căreia a avut întâlniri, cu omologul său turc, Ahmet Necdet Sezer, prilej cu care s-a semnat, în prezența celor doi șefi de stat, ”Acordul de Asistență Judiciară în Materie Civilă între România și Republica Turcia”. La 25 iunie 2007, președintele Traian Băsescu a participat, ca invitat al omologului său turc, la lucrările summitului Organizației Cooperării Economice a Mării Negre, desfășurate la Istanbul. La 21 august 2008, președintele Traian Băsescu, a avut, la Istanbul, o întâlnire cu omologul său turc Abdullah Gül, în cadrul unui turneu început la 20 august, și care a mai cuprins Ucraina, Republica Moldova, Azerbaidjan și Georgia.

În zile de 12 și 13 decembrie 2011, președintele Traian Băsescu a efectuat o vizită de stat, la invitația omologului său, Abdullah Gül. Cu acest prilej, șeful statului român și omologul său turc au semnat, la Ankara, Declarația pentru parteneriatul strategic dintre România și Turcia. La 26 iunie 2012, președintele Traian Băsescu, a participat la summitul aniversar al Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) de la Istanbul. Președintele Traian Băsescu a efectuat, în zilele de 5 și 6 februarie 2014, o vizită de stat, cu acest prilej având întrevederi cu omologul turc, Abdullah Gül, dar și cu premierul Recep Tayyip Erdogan și cu președintele Marii Adunări Naționale, Cemil Çiçek, și a luat parte la Forumul economic româno-turc pentru investiții și comerț.

Președintele Traian Băsescu, în timpul convorbirilor oficiale cu Cemil Cicek, președintele Marii Adunări Naționale a Turciei, la Ankara; șeful statului efectuează o vizită de stat în Republica Turcia.

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES ARHIVĂ

Premierii turci Mesut Ylmaz și Bulent Ecevit au efectuat vizite, în România, în zilele de 18 și 19 iunie 1998, respectiv la 12 februarie 2000. Primul-ministru Recep Tayyip Erdogan a efectuat o vizită oficială, în zilele de 20-21 mai 2004. A urmat o vizită oficială în zilele de 25 și 26 octombrie 2007, efectuată la invitația premierului Călin Popescu Tăriceanu, ocazie cu care a participat și la Forumul de afaceri româno-turc.

La rândul lor, premierii români au efectuat vizite, în Turcia, după cum urmează: Petre Roman în perioada 24-26 ianuarie 1991; Adrian Năstase la 19 februarie 2002, 7 mai 2003 și la 12 iulie 2004; Călin Popescu-Tăriceanu, în zilele de 1și 2 februarie 2006; Victor Ponta, la 19 septembrie 2013 și la 29 octombrie 2013, când a participat la ceremonia de inaugurare a tunelului feroviar ”Marmaray” de subtraversare a Bosforului). La 28 august 2014, primul ministrul Victor Ponta a participat la ceremonia oficială de transfer al mandatului între fostul președinte al Republicii Turcia, Abdullah Gül și noul președinte, Recep Tayyip Erdogan.

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan și premierul Victor Ponta, în cadrul întrevederii avute la sediul Guvernului Turciei din Ankara. Premierul Victor Ponta se afla intr-o vizita oficiala in Republica Turcia.

Foto: (c) LIVIU ȘOVA / AGERPRES ARHIVĂ

La sfârșitul anului 2013, schimburile comerciale dintre România și Turcia au înregistrat 4414, 29 milioane euro, din care 2545, 18 milioane euro export și 1869, 12 milioane euro import. La 28 februarie 2014, în România erau înregistrate 13.535 societăți cu participare turcă, cu o valoare a capitalului social subscris de 504 milioane euro.

AGERPRES/(Document-Irina Andreea Cristea, Doina Lecea; editor: Horia Plugaru)