Foto: (c) northafricaculture.com


Suprafața statului este de 2.381.741 kmp, iar populația numără 38,4 milioane de locuitori, de religie preponderent musulmană (99%). Capitala este Alger, oraș cu o populație de aproximativ 3,35 milioane de locuitori. Alte orașe importante sunt Oran (Ouahran), Constantine (Quacentina), Annaba, Blida. Limba oficială este araba, iar din 2002, limba berberă are statut de limbă națională. Se vorbește și limba franceză, fără a avea statut oficial.

Algeria este al doilea stat ca mărime din Africa. Relieful este dominat de deșertul Sahara (aproximativ 80% din teritoriu). Spre nord, deșertul este delimitat de munții Atlasul Saharian sau Marele Atlas (vârful Djebel Chelia — 2.328 m). Între acest lanț muntos și Micul Atlas (Tell Atlas; vârful Lella Khedidja 2.308 m), care se termină spre țărmul mediteranean, prin dealuri și câmpii, se desfășoară o zonă de podișuri înalte (1.000-2.000 m altitudine), presărate cu depresiuni în care s-au format lacuri sărate (chott-uri). În partea de sud-est, în interiorul Saharei, se înalță munții de origine vulcanică Hoggar, cu vârful Tahat (2.918 m), cel mai înalt din Algeria.

Foto: (c)www.assecaa.org


În primele secole înaintea erei noastre, numizii au creat Numidia, un regat berber, în zona de nord a actualului stat algerian. Mai târziu, în zona litorală s-au instalat, succesiv, cartaginezii, romanii, vandalii și bizantinii. În anul 46 î.e.n., Algeria este transformată în provincie romană, sub numele de Africa Nova. În 430, teritoriul este cucerit de vandali. În 681, arabii cuceresc provinciile bizantine, înglobându-le în Califatul Omeiad. Astfel, ocupația arabă a determinat convertirea populației autohtone berbere la islam și adoptarea limbii arabe. În 1510, regele Ferdinand al Spaniei cucerește orașul Alger. În 1519, Algeria intră sub stăpânirea Imperiului Otoman, până la colonizarea franceză, în secolul al XIX-lea. În 1710, Algerul a devenit autonom, iar din 1711, suzeranitatea Imperiului Otoman a devenit pur nominală. La 5 iulie 1830, Algerul este ocupat de francezi. În 1834, Franța își anexează teritoriile ocupate din Algeria, iar în 1881, Algeria era considerată parte integrantă a Franței.

În perioada 1942-1943, trupe americane și engleze aterizează în Algeria, iar Algerul devine cartierul general al trupelor aliate din Marea Mediterană. La 1 noiembrie 1954, Frontul de Eliberare Națională (FLN) a declanșat lupta armată de eliberare, acest moment fiind ales pentru sărbătoarea zilei naționale. În iulie 1962, în urma Acordului de la Evian, țara obține independența de stat. La 28 august 1963, Adunarea Națională Constituantă adoptă prima Constituție. La 15 septembrie, Ahmet Ben Bella este ales președinte al republicii. În 1964, președintele este înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat organizată de colonelul Houari Boumedienne.

După ce, în 1956, au fost descoperite primele zăcăminte de țiței în Sahara, în 1965, statul încheie un acord cu Franța privind exploatarea rezervelor de petrol și gaze. În 1971, sunt naționalizate societățile petroliere franceze.

FLN a dominat scena politică cu statutul de partid unic până în 1988, când, în urma unor ample revolte populare generate de agravarea continuă a condițiilor de trai, guvernul a adoptat o serie de măsuri democratice: o nouă Constituție, sistem multipartit etc. Între partidele nou create se numără Frontul Islamic al Salvării (FIS), cu o puternică propagandă islamică. În iunie 1990, au loc primele alegeri locale libere, victoria revenindu-i FIS. În următorii ani, au loc o serie de conflicte și revolte cu fundamentaliștii islamici, iar în 1992, FIS este interzis. Situația a început să se restabilească la sfârșitul anilor ’90 și s-a consolidat treptat sub mandatele succesive ale președintelui Abdelaziz Bouteflika (1999, 2004, 2009), al cărui program a prevăzut restabilirea păcii și a ”concordiei civile”, consolidarea statului, relansarea economică, potrivit informațiilor prezentate în istoricul MAE.

Abdelaziz Bouteflika și-a asigurat un al patrulea mandat de președinte în urma alegerilor din aprilie 2014. Veteran al războiului de independență față de Franța, Abdelaziz Bouteflika a deținut funcția de ministru de externe timp de 16 ani, din 1979.

Algeria adăpostește multe urme ale trecutului: ruine impresionante din vremurile romane, precum cele de la Djemila și Timgad din capitală; un mausoleu numidian, în apropiere de Alger; vestigiile din Oran; cea mai veche așezare din țară — citadela Constantine; vechiul fort din El Golea, ”perla deșertului”. Algerul a păstrat multe alei în zig-zag, moschei, case de studiu și palate, cum ar fi Le Corbusier. Litoralul reprezintă o atracție pentru turiști, cu stațiunile Zeralda, Coasta Turcoaz, peninsula Sidi Fredj și plajele Les Andalouses, Canastel, Kristel, Mostaganem si Sablettes.

Foto: (c) tourism-in-algeria-2013.blogspot.ro

Clima este mediteraneană în nord, în regiunea de coastă și în Micul Atlas, cu veri călduroase și uscate și ierni blânde și ploioase. Diferențe mari de temperatură de la o zi la alta sau de la un anotimp la altul se semnalează în zona lacurilor sărate și în cea de deșert. Vegetația este de tip mediteranean în nord și xerofită sau absentă în zona de deșert.

Relații bilaterale între România și Republica Algeriană Democratică și Populară
Republica Algeriană Democratică și Populară și România au stabilit relații diplomatice, la nivel de ambasadă, la 14 aprilie 1962.

În perioada 13-15 ianuarie 2003, președintele Ion Iliescu a efectuat o vizită oficială în Algeria, la invitația omologului său, Abdelaziz Bouteflika.

Miniștrii Afacerilor Externe ai Algeriei au efectuat vizite în România, după cum urmează: Ahmed Attaf, în perioada 5-7 martie 1996, Abdelaziz Belkhadem, la 3 decembrie 2001 (cu ocazia Consiliului Ministerial al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa de la București), și Mourad Medelci, în zilele de 22 și 23 noiembrie 2011.

În zilele de 19 și 20 aprilie 2000, a avut loc vizita oficială în Republica Algeriană Democratică și Populară a ministrului Afacerilor Externe, Petre Roman, la invitația omologului său algerian, Youcef Yousfi.

Conform MAE, din momentul aderării României la UE, cadrul juridic al relațiilor comerciale cu Algeria este reglementat prin Acordul de Asociere a Algeriei cu Uniunea Europeană.Potrivit prevederilor acestui acord, într-un interval de tranziție, care se va întinde pe 15 ani de la data intrării sale în vigoare (1 septembrie 2005), barierele tarifare între semnatari vor fi diminuate în mod progresiv până la reducerea lor definitivă, urmând ca la orizontul anului 2020 să fie creată piața liberă algero-europeană.

În 2013, Algeria a fost al treilea partener al României în Africa, după Egipt și Maroc, valoarea schimburilor comerciale bilaterale ridicându-se la 507,0 milioane dolari (export — 506,19 milioane dolari, import — 0,87 milioane dolari). În Algeria, România a participat la construirea unor obiective economice, cum sunt barajul El Fakia, complexul de 3 200 de apartamente din orașul Saida, livrarea și instalarea de centrale telefonice etc.

AGERPRES/(Documentare — Roxana Mihordescu, Doina Lecea, editor: Irina Andreea Cristea)