Foto: (c) Grigore POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Muzeul adăpostește colecția soților Serafina și Gheorghe Răut, în cadrul căreia se evidențiază câteva remarcabile pânze semnate de Theodor Pallady, precum și un fond important de peste 800 de desene și gravuri ale marelui pictor român, reprezentative pentru perioada lui pariziană. Acestea sunt expuse periodic în serii tematice.

Foto: (c) Grigore POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Gheorghe Răut, director al filialei Băncii ”Marmorosch Blank” din Paris și cunoscut colecționar de artă, a fost prietenul și admiratorul lui Theodor Pallady, pe care l-a găzduit în locuința lui din Place Dauphine nr. 12. După întoarcerea artistului în România, Răut i-a păstrat desenele și picturile din atelier, pe care le-a donat Statului român la sfârșitul anilor ’60, împreună cu propria colecție de artă.

Dulap din secolul al XVIII-lea, artă franceză; muzeul ”Theodor Pallady” din Capitală.
Foto: (c) Armand ROSENTHAL / AGERPRES ARHIVĂ

Alături de lucrările lui Pallady, colecția soților Răut prezintă pictură europeană din secolele XVI-XIX (franceză — Lubin Baugin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran, olandeză — Jan van de Capelle, engleză, spaniolă, românească), sculptură antică greco-romană, egipteană, indiană, dar și sculptură renascentistă italiană și franceză, textile, piese de mobilier, ceramică orientală și alte obiecte de artă decorativă, totul într-un ansamblu complex și heteroclit. Prin diversitatea ei, colecția întregește sugestiv perspectiva asupra colecționismului românesc și european de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

În curtea muzeului se găsește statuia lui Theodor Pallady, realizată din bronz, operă a sculptorului român Gheorghe D. Anghel.

ceramică, artă persană; muzeul ”Theodor Pallady” din Capitală.
Foto: (c) Armand ROSENTHAL / AGERPRES ARHIVĂ

Cunoscută și sub numele de Casa Melik, clădirea în care funcționează muzeul este una dintre cele mai vechi și frumoase din București. Datând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ea este caracteristică pentru arhitectura civilă tradițională românească prin cerdacul de la etaj, închis cu geamuri, scara interioară din lemn sau acoperișul cu streașină lată.

Casa a fost construită în jurul anului 1790 de către un boier cu rang de spătar (de aici și numele de Strada Spătarului), iar în 1815 aceasta a fost cumpărată de un negustor armean, Chevorc Nazaretoglu, care a recondiționat-o și a lăsat-o moștenire fiului Agop, acesta lăsând-o la rândul său, moștenire fiicei sale Ana, care s-a căsătorit cu arhitectul Iacob Melik.

Foto: (c) Grigore POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Arhitectul Iacob Melik, un susținător al acțiunilor revoluționare de la 1848 și autor al lucrării ”L’Orient devant L’Occident”, s-a ocupat de renovarea casei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, păstrându-i stilul original.

Văduva Ana Melik a lăsat prin testament casa pentru a fi folosită drept azil pentru văduvele bătrâne ale comunității armene. După un șir lung de procese, un nepot a câștigat casa. După ce a renovat-o între 1920 și 1921 cu ajutorul arhitectului Paul Smarandescu, a pierdut-o, aici organizându-se azilul. După 1944, autoritățile comuniste au desființat azilul și au adus în casă mai multe familii de chiriași.

Foto: (c) Grigore POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Ulterior donată statului, în 1970, s-a luat hotărârea ca în Casa Melik să fie expusă colecția Serafina și Gheorghe Răut, alături de lucrări semnate de Theodor Pallady. În acest scop, casa a intrat într-un proces de restaurare sub Direcția Monumentelor Istorice, ultima acțiune în acest sens fiind încheiată în 1973 de către arhitectul Eugen Chefneux.

Foto: (c) Grigore POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Totodată, s-a reluat programul școala de sâmbătă în cadrul căruia se organizează săptămânal cursuri de inițiere în artele plastice pentru preșcolari și elevii din ciclul primar, urmărindu-se dezvoltarea sensibilității, a imaginației și creativității, precum și familiarizarea copiilor cu mediul muzeal.

***

Pictorul Theodor Pallady s-a născut la 11/24 aprilie 1871, la Iași.

A studiat la Școala de poduri și șosele din București, apoi la Politehnica din Dresda (1887-1889). Ia, în particular, lecții de desen și pictură de la Erwin Oehme, care, intuindu-i înzestrarea artistică, îl sfătuiește să plece la Paris. În capitala Franței a lucrat în atelierul lui Arman Jean (1889-1891), intrând apoi la Școala de arte frumoase. În 1892 a trecut în atelierul lui Gustave Moreanu, unde i-a avut colegi, printre alții, pe Matisse, Rouault, Manguin, Camoin, Jean Puy. După moartea lui Moreanu (1897), a lucrat în atelierele lui Aime Morot și Fernand Cormont, frecventând, în același timp, clasa lui Puvis de Chavannes.

Tabloul ”Golf (Hendaye)”, de Theodor Pallady
Foto: (c) Grigore POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Întors în țară (1904), a expus la Ateneul Român și în cadrul saloanelor oficiale, dar a menținut legătura cu Parisul, unde a deschis mai multe expoziții personale, până în 1940. A expus și la Bienala de la Veneția în anii 1924, 1940, 1942.

Cuvintele lui Pallady, ”Nu sunt modern, sunt din toate timpurile”, luminează creația sa atât de implicată în actualitate, dar sustrasă, totodată, oricărei referințe incidentale și înguste. Prin cromatică și perspectivă artistul asigură unitatea și continuitatea imaginii, menținând materialul reprezentat în convenția bidimensionalității. Prospețimea, luminozitatea adeseori exuberantă a tonurilor, în pictură, ca și accentele grafice, în desene, sunt supuse unei compoziții cu legi severe. Niciun detaliu, oricât de intens colorat, nu sparge armonia ansamblului. În seriile sale de nuduri în atelier, în naturi statice, în flori, în peisaje, în portrete și autoportrete, elementele imaginii aparțin unei observații atente a ambianței, fiind totodată convertite într-o atmosferă ce solicită mai complex privitorul.

Din creația sa, apreciată atât de public, cât și de critică, amintim lucrările: ”Citind din Baudelaire”, ”În fața șemineului”, ”Nud în fotoliu”, ”Fotoliu albastru”, ”Nud”, ”Armonie”, ”Odaliscă”, ”Autoportret”, ”Nud interior”, ”Compoziție”, ”Infinit”, ”Natură moartă cu pepene și smochine”, ”Natură moartă cu flori roșii”.

Lucrarea ”Halatul potocaliu” de Theodor Pallady
Foto: (c) Lucian TUDOSE / AGERPRES ARHIVĂ

A fost distins cu Marele Premiu al Juriului Salonului Oficial din 1926. La împlinirea a 85 de ani, în 1956, a primit titlul de Maestru emerit al artei, organizându-se Expoziția retrospectivă ”Theodor Pallady”.

Theodor Pallady a murit la 16 august 1956.

În 2012 a fost numit membru post-mortem al Academiei Române.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; redactor Arhiva Foto: Elena Bălan; editor: Marina Bădulescu)