Foto: (c) globi.ro
Stat situat în Africa de Vest, având ca vecini Marocul și Algeria la Nord și Nord-Vest, Senegalul la Sud, Mali în Est și Oceanul Atlantic la Vest.

Foto: (c) turistik.ro

Imaginea clasică a naturii Mauritaniei o constituie dunele de nisip, mai mult sau mai puțin fixate, orientate de vânturile fierbinți și puternice. De altfel țara poate fi numită Sahara atlantică, pe teritoriul ei având loc întâlnirea deșertului cu oceanul. Cea mai mare parte a teritoriului are un relief de câmpie, dominat/întrerupt de unele podișuri (alt. max. Kediet Ijill 915 m), între care Adrar (în Nord), Adafer (în centru), Assaba (în Sud).

Clima este tropicală, extrem de aridă (5-10 mm/an), cu excepția treimii sudice, singura zonă ce poate înfrunta deșertificarea, unde, în lungul fluviului Senegal, precipitațiile pot ajunge la 600 mm/an. Vegetația ierboasă, discontinuă în Sahara, este dominată în Sahel (stepa) și în extremul Sud (savana cu pâlcuri de arbori tropicali). Fauna este adaptată uscăciunii excesive sau ierburilor de savană; în regiunea litorală se află Parcul Național Banc d’Arguin, cea mai importantă zonă de iernat din Africa pentru păsările migratoare (circa 1 mil. de exemplare). Zone naturale ocrotite incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO: Parcul Național Banc d’Arguin.

Limba oficială: Araba. Capitala: Nouakchott. Alte orașe principalele: Nouadhibou, Rosso, Zouerate, Atar, Kiffa.

Foto: (c) turistik.ro

Foto: (c) turistik.ro

Potrivit informațiilor MAE, în secolul 11, berberii din regiunea Adrar (Mauritania de astăzi) au jucat un rol decisiv în fondarea dinastiei Almoravide din Maroc, cu capitala la Marrakesh, care controla întreg teritoriul dintre Spania și Senegal. În timpul dinastiei Almoravide, islamul este adoptat de majoritatea populației din Mauritania de astăzi. Între secolele 11-14, Mauritania a fost spațiu de contact între Sultanatul Maroc și Imperiile Ghana, Mali și Songhai (africane). Începând cu secolul 15, tribul arab Bni Hassani, provenit din Egipt, se stabilește în nordul Mauritaniei, fapt cu urmări majore în procesele de arabizare (dialectul arab hassani) și asimilare a islamului.

În 1902, Mauritania devine ”protectorat” francez, iar din 1920 ”colonie” a Franței. Rezistența armată împotriva colonialismului a durat până în 1934. În 1960, urmare a unor acorduri negociate cu Franța, Mauritania accede în mod pașnic la independența de stat. Între 1960 și 1978, președintele Moktar Ould Daddah a condus țara în mod autoritar, în regim de partid unic (Partidul Poporului Mauritanian). În 1978 a avut loc o lovitură de stat militară, urmată de o alta în 1984. Între 1978-1992, Mauritania a fost guvernată de militari. În 1992 țara a adoptat regimul multi-partit și a organizat primele alegeri libere. Alegeri libere s-au mai organizat în 1994, 2001 și 2003. În 2005 a avut loc o altă lovitură de stat militară, dar regimul multi-partit a fost menținut. Situația a rămas identică după ultima lovitură de stat militară, cea din 2008, care a consacrat accederea la putere a generalului Mohamed Ould Abdelaziz.

Mauritania este membră a ONU (1961), Uniunii Africane (1963), Uniunii Maghrebului Arab și Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF).

Religia: Musulmani suniți de rit malekit (aproape 100% dintre localnici). Prin Constituție islamul este religie de stat. Constituția mai prevede că doar un musulman poate fi cetățean. Străinii beneficiază de libertatea de cult, în măsura în care există lăcașuri ale cultului respectiv (sunt doar câteva biserici catolice, în principalele orașe). Prozelitismul religios este interzis prin lege, iar legea prevede pedeapsa capitală pentru un musulman care renunță la credința islamică. Confreriile religioase (musulmane) joacă un rol social foarte important.

Forma de guvernământ: Republică prezidențială. Șeful statului este Mohamed Ould Abedelaziz (5 august 2009). Președintele este ales prin vot popular pentru o perioadă de cinci ani. Ultimele alegeri au avut loc în 2014. Premier: Yahya Ould Hademine (20 august 2014). Legislativul: Bicameral, Senat (56 de locuri) și Adunarea Națională (146 locuri). Mandatele senatorilor sunt de 6 ani, iar cele ale deputaților de 5 ani. Ultimele alegeri pentru Senat au avut loc în 2009 iar pentru Adunarea Națională în noiembrie 2013 (primul tur) și decembrie 2013 (al doilea tur).

Economia: Mauritania dispune de importante resurse ale subsolului. Este un mare exportator de minereu de fier, sector care contribuie cu 39% din încasările totale din exporturi.

Începând cu 2006, au fost descoperite în Mauritania zăcăminte de țiței, atât pe continent cât și off-shore, țara fiind în prezent un exportator minor de petrol. Obiectivul autorităților este să atingă o producție de 100.000 barili / zi, la rezerve totale estimate de circa 1 miliard de barili. Tot recent au fost descoperite și zăcăminte aurifere (estimându-se o producție de cca. 5670 tone în viitorii 8 ani) și de diamante, acestea adăugându-se altor zăcăminte de fosfați si cupru.

Un alt sector important al economiei îl reprezintă pescuitul, coastele atlantice mauritaniene fiind printre cele mai bogate zone piscicole din lume. Din acest sector, exploatat în principal de flotele de pescuit ale țărilor Uniunii Europene, se atrag cca. 57 % din rețeta anuală de export. Un alt domeniu de interes este creșterea animalelor, țara deținând un șeptel de peste 17 milioane de bovine-ovine-caprine, mare parte exportându-se ca animale vii.

Secetele prelungite și repetate din anii 1970 și 1980 au afectat grav economia țării și au întârziat procesele de dezvoltare și modernizare.

Infrastructura de bază include 2500 km de șosele asfaltate, 2 porturi cu ape adânci (Nouakchott și Nouadhibou), 700 km de cale ferată (în principal cu utilizare industrială, între portul mineralier Nouadhibou și exploatarea minieră de fier de la Zouerate) și 3 aeroporturi internaționale.

Principalele atracții turistice: capitala Nouakchott ce păstrează stilul arhitectural tradițional berber; moscheea Plage du Wharf, piața africană și piața de cămile, centrul de artizanat, Casa Culturii și fabrica de covoare; Parcul Național Banc d’Arguin, un spațiu vast de insule și zone de coastă aflate pe coasta deșertică a Atlanticului, unul dintre cele mai mari sanctuare de păsări din lume și un loc aflat pe lista de patrimoniu mondial UNESCO. Pe insulă există și câteva situri arheologice; Adrar, un masiv spectaculos cu un platou în culori de roz și maro, decorat cu dune de nisip și intersectat de canioane adânci ce adăpostesc crânguri de palmieri.

Pasionații de drumeții pot face o excursie prin pasul montan Homogjar spre Chinguetti, un oraș islamic sfânt întemeiat în secolul XIII cu o moschee medievală și o librărie ce adăpostește manuscrise antice. De asemenea, pot face un tur al regiunilor Affole și Assaba, la sud și sud-est de Tagant, via Kiffa, Tamchakett și Ayoun el Atrous, spre platoul sălbatic El Agher. Siturile arheologice interesante includ Koumbi Saleh, fosta capitală a imperiului Ghana, la 70 km de Timbedra.

În ceea ce privește gastronomia, prânzul este masa principală în Mauritania, iar în zonele rurale se servește o tocană condimentată din pește și legume cu orez. Alt fel culinar pentru prânz este orez picant cu tishtar, sau bucățele mici de carne uscată. La cină se servește de obicei couscous, constând din griș stropit cu ulei și apă, apoi făcut boabe mici. Acestea se pot amesteca cu diverse feluri de sos. În unele regiuni, couscous se numește lachiri. O băutură dulce preferată este zrig, o băutura rece din lapte de capră, apă și zahăr. În pofida căldurii deșertului, ceaiul este o băutură populară pe tot teritoriul.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Horia Plugaru)