Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă — Sighetu Marmației — 2009
Foto: (c) MIRCEA ROSCA / AGERPRES ARHIVA

Pe suprafața actualului municipiu au fost descoperite urme de locuire datând încă din paleolitic și neolitic, iar din epoca bronzului târziu au fost identificate vestigiile unei așezări fortificate.

Sighetu Marmației este consemnat documentar, pentru prima dată, în anul 1326, iar în 1346 este menționat cu numele de ”Zygeth”. Prin diploma dată de regele Ungariei, Ludovic I, în 1352, Sighetul primește privilegii orășenești. În 1394, a devenit reședință voievodală a Comitatului Maramureș, în 1397 apare în documente ca oppidum (târg), iar în 1459 — civitas (oraș), pentru ca, mai târziu, să primească toponimul Marmația (Satum Marmatiis). De altfel, numele orașului a suferit câteva modificări de-a lungul timpului: Zygeth, Sihet, Sziget, Maramorosszighet, Sighet, Marmatia, Sighetu Marmației. În 1551, Sighetul a primit dreptul de a ține târguri.

În 1556, biserica romano-catolică a fost preluată de reformați, cu majoritatea credincioșilor. Tot în secolul al XVI-lea, s-a deschis, la Sighetu Marmației, o școală calvină, care a funcționat timp de un secol. În 1717, Sighetul a căzut pradă tătarilor, care au jefuit orașul. Ulterior, respectiv în 1730, aici se pun bazele bisericii romano-catolice și ale școlii piariste, care s-a inaugurat în 1775 și la care au avut acces și copiii români. În 1802, a început construirea liceului reformat, care la 1836 a devenit Academie de Drept. În prezent, în această clădire funcționează Liceul Pedagogic. În 1816, însă, pe toate clădirile publice au fost afișate însemnele imperiale, iar germana a devenit limbă oficială.

Un moment important în istoria culturală a orașului îl reprezintă înființarea, în 1861, a ”Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș”, una dintre cele mai vechi instituții de cultură, care a funcționat doar până în anul 1867.

În urma Dictatului de la Viena din 1940, Maramureșul a fost încorporat Ungariei, iar în 1945, pentru o scurtă perioadă, Ucrainei. Județul Maramureș, care avea reședința la Sighet, s-a desființat în 1948, fiind încorporat regiunii Baia Mare. În 1968 a fost declarat municipiu.

În municipiul Sighetu Marmației se află astăzi Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, deschis în fostul penitenciar de la Sighet, unde au fost întemnițați, după 1950, principalii opozanți ai regimului comunist, de la elevi, studenți și țărani din Maramureș până la elitele intelectuale, politice și religioase ale țării, care prezentau un pericol pentru autoritățile comuniste. Transformată într-un memorial al durerii, închisoarea a ajuns, în 1995, sub egida Consiliului Europei, fiind inaugurată pentru publicul larg în 1997.

Tot la Sighetu Marmației se află și Muzeul Satului Maramureșan, în aer liber, constituit din monumente de arhitectură țărănească; Muzeul Etnografic al Maramureșului; Muzeul culturii evreiești și Casa Muzeu ”Elie Wiesel”; Casa Muzeu ”Dr. Ioan Mihaliy de Apșa”.

Printre principalele monumente din municipiu se numără: biserica reformată (secolul XIV), Clădirea Comitatului Maramureș, în prezent Palatul Prefecturii (1691-1697), biserica fostei mănăstiri a piariștilor (1730-1775); biserica romano-catolică (1736), biserica ortodoxă ucraineană cu hramul ”Înălțarea Sfintei Cruci” (aprox. 1791-1807), biserica ortodoxă cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” (1892).

Un eveniment specific organizat anual la Sighet, în jurul datei de 27 decembrie, este Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă ”Marmatia”, în cadrul căruia grupuri și ansamblurilor folclorice defilează pe străzile orașului îmbrăcate în porturi populare specifice zonei din care provin.

Municipiul Sighetu Marmației număra, la Recensământul populației și al locuințelor din 2011, 37.640 de locuitori.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; redactor Arhiva foto: Elena Bălan; editor: Anca Pandea)