Foto: (c) str.crestin-ortodox.ro

S-a născut pe vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305) în cetatea Patara din Asia Mică. Părinții săi, Teofan și Nona, au murit în timpul unei molime, iar Sfântul Nicolae a fost crescut de un unchi, care purta tot numele de Nicolae și era episcop al cetății. De mic copil a primit o aleasă creștere, sub îndrumarea unchiului său urmând cursurile celor mai vestite școli ale epocii.

Iubind virtutea, viața curată și dăruindu-se cu totul slujirii aproapelui, a fost hirotonit preot, apoi episcop al cetății Mira din ținutul Lichia (astăzi localitatea Demre din Turcia, aflată pe malul Mării Mediterane).

Deoarece predica cu mult zel credința în Iisus Hristos, a fost întemnițat în timpul persecuțiilor decretate de împărații romani Dioclețian și Maximilian. Odată cu biruința lui Constantin cel Mare asupra lui Maxențiu și cu Edictul de la Milan din 313, care acorda libertate deplină creștinismului, au fost eliberați toți cei întemnițați pentru mărturisirea lui Hristos. Sfântul Nicolae s-a întors la slujba sa din cetatea Mirelor.

Alături de alți Părinți ai Bisericii, a participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325, dovedindu-se un puternic apărător al credinței creștine împotriva preotului Arie, care vedea în Hristos o simplă creatură a Tatălui, și nu pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi. Tradiția păstrează cu evlavie pomenirea unor fapte minunate săvârșite de Sfântul Nicolae: salvarea de la moarte a trei bărbați condamnați fără vină de un slujbaș imperial, aducerea unor ajutoare neașteptate unor familii aflate pe punctul de a săvârși nelegiuiri pentru a-și câștiga pâinea și multe altele. Obiceiul de a face daruri de ziua sa se datorează bunătății cu care era înzestrat Sfântul Nicolae și obiceiului său de a ajuta pe cei nevoiași.

Sfântul Ierarh Nicolae a trecut la cele veșnice în anul 345, fiind îngropat în biserica episcopală.

Foto: (c) doxologia.ro


Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, care s-au arătat izvorâtoare de mir, au săvârșit multe minuni la Mira Lichiei. Ele se află astăzi la Bari, în sudul Italiei, unde au fost aduse la 9 mai 1087.

Ridicarea sfintelor moaște din Mira s-a făcut în condițiile în care cetatea a intrat sub stăpânire otomană, stăpânire care începea de la Herson până la Antiohia și Ierusalim, fiind pustiite în aceste ținuturi toate cetățile, satele, bisericile și mănăstirile.

Ajunse la Bari, moaștele au fost așezate în biserica “Sfântul Ioan Botezătorul “, care era lângă mare. Iar cei care le-au adus au făcut legământ să construiască o catedrală în care acestea să-și găsească odihna veșnică. Construcția Catedralei Sfântului Ierarh Nicolae (Basilica di San Nicola) a început în anul 1089 și a durat până în anul 1197. Aici au fost mutate cinstitele moaște ale făcătorului de minuni Nicolae.

Catedrala “Sfântul Nicolae ” din Bari este, în prezent, un important centru de pelerinaj, atât pentru italieni, cât și pentru creștinii ortodocși din estul Europei.

Mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae se află însă în România, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ultima ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714).

Pelerinaj, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Capitală, pentru închinarea la moaștele Sfântului Ierarh Nicolae (2012)
Foto: (c) ANGELO BREZOIANU/ AGERPRES ARHIVA

Înainte de anul 1707, atunci când a fost biserica sfințită în zilele voievodului Constantin Brâncoveanu, exista o altă biserică, mai veche, cu același hram, Sfântul Gheorghe. În jurul anului 1599, voievodul întregitor de neam Mihai Viteazul (1593-1601), împreună cu soția sa, Doamna Stanca, au dăruit aici moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, primite în dar de la cardinalul de Bari prin intermediul unui negustor bogat, în semn de prețuire pentru faptul că Mihai Viteazul era un apărător al creștinătății europene întregi.

Pelerinaj, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Capitală, pentru închinarea la moaștele Sfântului Ierarh Nicolae (2012)
Foto: (c) ANGELO BREZOIANU/ AGERPRES ARHIVA

Documente istorice de la sfârșitul secolului al XVI-lea amintesc de acea biserică veche, renumită mai ales prin moaștele ce le păstrează și astăzi: “mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod (Viteazul) și Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic (fiind) mitropolitul Eftimie”.

AGERPRES /(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)