Foto: CRISTIAN NISTOR/AGERPRES ARHIVĂ

Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial a adus în atenția liderilor lumii și problematica respectării drepturilor omului. Organizația Națiunilor Unite (ONU), înființată în cadrul conferinței de la San Francisco din 1945, a avut de la început printre atribuții respectarea drepturilor omului, în paralel cu menținerea securității și păcii la nivel internațional.

La 10 decembrie 1948, la Paris, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin Rezoluția nr. 217 A (III). Declarația stipulează că toți oamenii s-au născut cu drepturi egale și inalienabile, precum și cu libertăți fundamentale. Ulterior, Declarația a fost completată cu: Convenția privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (1965), Convenția Internațională asupra Drepturilor Politice și Civile (1966), Convenția pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor (1979), Convenția Împotriva Torturii (1984), Convenția Împotriva Apartheid-ului (1985), Convenția Drepturilor Copilului (1989) etc.

În baza rezoluției 423 (V) din 1950, Adunarea Generală a ONU a invitat toate statele și organizațiile interesate să sărbătorească ziua de 10 decembrie drept “Ziua internațională a drepturilor omului”. Adunarea Generală a ONU a făcut apel către toate statele membre ale ONU să promoveze și să asigure recunoașterea și respectarea efectivă a drepturilor și libertăților omului.

Națiunile Unite și guvernele statelor membre organizează diferite manifestări dedicate acestei zile. Tema Zilei internaționale a drepturilor omului din anul 2014 este ”Drepturile Omului 365”, prin care se subliniază faptul că în fiecare zi a anului amintitele drepturi trebuie respectate. Tot la 10 decembrie, Societatea Română pentru Drepturile Omului organizează o conferință la Palatul Parlamentului.

În 2013, tema Zilei internaționale a drepturilor omului a fost ”20 de ani de muncă pentru Drepturile Voastre”. Cu acel prilej s-au marcat 20 de ani de când, în cadrul Conferinței mondiale privind drepturile omului, desfășurată la Viena, Adunarea Generală a decis crearea postului de Înalt Comisar pentru Drepturile Omului, prin Rezoluția 48/141 din 20 decembrie 1993. Potrivit acestei rezoluții, Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului este funcționarul ONU care poartă răspunderea principală pentru activitățile organizației în domeniul drepturilor omului, subordonat Secretarului general. Printre sarcinile sale, se numără aceea de a juca un rol activ atât în vederea realizării depline a tuturor drepturilor omului, cât și a prevenirii încălcărilor aduse acestora, prin asigurarea unui echilibru între promovarea drepturilor omului și principiul suveranității statelor.

La fiecare cinci ani, Organizația Națiunilor Unite oferă Premiul privind activitatea în domeniul drepturilor omului. În 2003, cei care au primit această distincție au fost reprezentantul special al ONU ucis în Irak, Sergio Vieira de Mello, directorul executiv al Mișcării populare pentru Educarea Drepturilor Omului, Shulamith Koenig, președintele Federației Persoanelor cu Dizabilități din China, Deng Pufang, precum și alte trei organizații non-guvernamentale din Iordania, Argentina și Africa.

În 2008, Organizația Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a premiat șase persoane, printre care Louise Arbour (Înalt Comisar pentru Drepturile Omului, 2004-2008), Benazir Bhutto (postum) (prim-ministru al Pakistanului, 1988-1993) și organizația ”Human Rights Watch”.

Cei șase câștigători ai Premiului privind activitatea în domeniul drepturilor omului, oferit de ONU în 2013, au fost: Biram Dah Abeid, un fost sclav care luptă, în Mauritania, pentru eradicarea sclaviei; Hiljmnijeta Apuk, din Kosovo; Liisa Kauppinen, președintele emerit al Federației Internaționale a Surzilor; Khadija Ryadi, fost președinte al Asociației Marocane pentru Drepturile Omului; Curtea Supremă din Mexic și Malala Yousafzai, eleva pakistaneză, laureată a Premiului Nobel pentru Pace (2014), militantă pentru dreptul la educație al femeilor musulmane.

AGERPRES/ (Documentare — Horia Plugaru; editor: Cerasela Bădiță)