Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

Premiul i-a fost acordat pentru implicarea în campania de salvare a casei lui George Enescu de la Mihăileni.

Arhitectul Șerban Sturdza, vorbește, într-un interviu acordat AGERPRES, despre modul în care valorile românești au fost desconsiderate odată cu instalarea comunismului, dar și despre legătura strânsă dintre arhitectură și cultură.

AGERPRES: Arhitectura care vă preocupă este cu totul altceva decât cultura. Ce v-a determinat să vă implicați în proiectul restaurării casei lui Enescu?
Șerban Sturdza: Descopăr pas cu pas, grație doamnei Raluca Știrbăț și a multor oameni pe care i-am cunoscut odată cu acest proiect, lucruri pe care nu le știam și lucruri pe care le aprofundez acum și îmi dau tot mai mult seama că profesia de arhitect își capătă legitimitatea atâta timp cât ea este atentă la ceilalți și la preocupările celorlalți oameni. Din punctul acesta de vedere, casa de la Mihăileni, alături de experiența din jurul acesteia, este una cu totul aparte. Este vorba de a te redescoperi și de a relegitima ruralitatea, cu calitățile ei, cu subtilitățile ei și, până la urmă, cu valorile extraordinare pe care a putut să le dea Europei și lumii. Dacă reflectăm un pic, vedem că Enescu a pătruns în Europa înaintea noastră și noi avem datoria să îl urmăm acum după atâția ani. Această clădire, așa mică cum e, reprezintă mult mai mult decât o restaurare. Nu zidurile contează acolo, cum spunea foarte bine Raluca Știrbăț. Este vorba de un proiect comun și, până la urmă, de felul cum îl conduci ca el să evolueze în direcția pe care probabil de multe ori și-a dorit-o chiar maestrul George Enescu.

 AGERPRES: De ce credeți că s-a ajuns aici cu această casă a lui Enescu? 

Șerban Sturdza: Este vorba de un lucru complex, de o ideologie care a desconsiderat valorile naționale, care și-a început teoria și punerea în practică odată cu comunismul și cu ștergerea foarte multor lucruri, elemente, repere care aparțin unei continuități foarte clare ale acestei națiuni și care odată cu lumea rurală pe care a desființat-o aproape în totalitate a uitat și ceea ce ea a putut să dea lumii întregi. Nu numai că a încercat să o estompeze, dar a încercat să șteargă de tot memoria. Gândiți-vă la Enescu, gândiți-vă la Brâncuși, la multe personalități care, prin urmele pe care le-au lăsat chiar materiale, pe lângă cele intelectuale, ar putea să fie redescoperite, relegitimate și pentru care nu prea facem nimic.

 AGERPRES: Campania de refacere a casei lui Enescu de la Mihăileni este mai mult un efort spiritual decât unul material? 

Șerban Sturdza: Nu, este un efort enorm care, dacă ar fi sprijinit de multă lume, atunci s-ar putea rezolva. Problema nu este numai de restaurat. Problema este de program educațional și de o strategie a unui întreg teritoriu cultural. Nu contează că sunt câteva sute de kilometri de la Mihăileni la București sau la Paris sau la Iași. Este vorba de a reface un țesut cultural care există potențial, dar care trebuie recunoscut, recâștigat. Din cauza asta este nevoie de energie și bani și câteodată de soluții atipice.

AGERPRES: Credeți că este necesară o implicare mai puternică a Ministerului Culturii?
Șerban Sturdza: Chestiunea legată de administrație este o chestiune sensibilă. Ea ține nu numai de o politică culturală, dar chiar de o politică strategică, deoarece suntem în Moldova, suntem în Bucovina, suntem într-o zonă care a dat extrem de multe personalități și, dacă ele nu vor fi recunoscute în continuare, noi ne vom stinge încet-încet și vom dispărea.

Ca urmare a eforturilor întreprinse de Raluca Știrbăț, casa lui Enescu din Mihăileni a fost inclusă în patrimoniul național la finele anului 2013, iar în luna august 2014, prin intervenția lui Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România, Filiala București, s-a organizat șantierul de restaurare a acestui imobil de o valoare inestimabilă.

AGERPRES/ (A — autor: Cristian Lupașcu, editor: Georgiana Tănăsescu)