Foto: (c) img.directbooking.ro

Emirat arab în sud-vestul Asiei, ocupă teritoriul Peninsulei Qatar, aflată pe coasta de nord a Peninsulei Arabe. Are graniță terestră doar cu Arabia Saudită la sud, în rest teritoriul este înconjurat de apele Golfului Persic. Peninsula are doar 160 km lungime, iar lățimea cuprinsă între 55 și 80 km.

Relieful este neted, aflându-se la doar 40 m peste nivelul mării, în majoritate deșert fără vegetație. Fauna este și ea destul de săracă, constând mai ales în păsări, cum ar fi houbara, și în animale greu de văzut, ca liliecii și pisicile de nisip. Clima este subtropicală (caldă și secetoasă) și nu permite culturi agricole, cu excepția micilor oaze, de-a lungul coastelor, în care apare apa subterană. Singura vegetație arborescentă o reprezintă curmalii din oaze.

Foto: (c) img.directbooking.ro

Menționat pentru prima oară în izvoarele istorice ale lui Pliniu cel Bătrân (secolul I d. Hr.), teritoriul Qatarului, slab populat, este înglobat în secolul VII, în Califatul Arab, în sec. XIII-XIV în Emiratul Bahrain, fiind ocupat apoi, la începutul secolului XVI, de portughezi. Șeicatul de sine stătător (cu capitala la Subara) întemeiat în 1766, de către beduinii originari din interiorul Peninsulei Arabia, conduși de familia at-Thani, este ocupat de statul Wahhabiților (1803), apoi de Sultanatul Omab (1810-1811).

Emirul Muhammad ibn Thani reconstituie în 1868, cu sprijin britanic, statul Qatar. Aflat, din 1871, sub suzeranitate otomană, la începutul Primului Război Mondial, Qatarul este ocupat de trupele britanice și devine, la 3 noiembrie 1916, de jure, protectorat britanic.

Zăcămintele petrolifere, descoperite în 1937, încep să fie exploatate industrial în 1949, transformând în câteva decenii Qatarul într-un stat modern (din 1961, Qatarul este membru al O.P.E.C.). Între 1968 și 1971, Qatarul face parte din Federația Emiratelor de la Golful Persic, iar la 3 septembrie 1971, șeicul Ahmad II ibn Ali at-Thani proclamă independența de stat a Qatarului, care devine în același an membru al O.N.U. și al Ligii Arabe.

La 27 iunie 1995, șeicul Hamad bin Khalifa Al Thani și-a detronat tatăl, șeicul Khalifa bin Hamad Al Thani, care se afla în străinătate, devenind astfel emir al Statului Qatar. Fostul emir a încercat, ajutat de un grup de susținători interni și externi, să revină prin forță la putere în februarie 1996, însă tentativa a eșuat. Ulterior, fostul emir a revenit în țară, reconciliindu-se cu fiul său.

Foto: (c) img.directbooking.ro

Statul Qatar este monarhie constituțională. Emirul deține în stat puterile legislativă și executivă, pe care le exercită ajutat de guvern și de un Consiliu Consultativ, format din 45 de membri, din care 30 aleși și 15 numiți de emir.

Șeful statului este șeicul Hamad bin Khalifa Al Thani, care exercită și prerogativele de ministru al apărării și comandant suprem al Forțelor Armate. La 5 august 2003, Emirul Qatarului l-a desemnat pe șeicul Tamim bin Hamad Al Thani, al patrulea său fiu, în calitate de prinț moștenitor, vice-emir și vice-comandant al Forțelor Armate.

Statul Qatar este divizat în 9 municipalități. Orașul Doha, capitala Statului Qatar, a fost fondat în 1825, pe atunci purtând numele Al-Bida. Numele Doha provine fie de la cuvintele arabe ”ad-dawha”, în traducere ”marele copac”, fie de la cuvântul ”dohat”, golf sau strâmtoare în limba arabă.

Doha este centrul economic al țării și găzduiește Guvernul, condus de șeicul Hamad bin Khalifa Al Thani. Tot aici își au sediile cele mai mari companii petroliere din țară, incluzând Qatar Petroleum, Qatargas și RasGas. Economia are la bază, aproape exclusiv, veniturile obținute din industria petrolieră, iar guvernul Qatarului încearcă să o diversifice. Ca rezultat, Doha experimentează, în prezent, un boom, orașul dezvoltându-se într-un ritm alert.

Orașul Doha este un amalgam de arhitectură tradițională arabă și modernă. Printre cele mai interesante obiective se numără Marea Moschee, cu numeroasele sale cupole, Moscheea Abu Bakir al-Siddiq și satul tradițional localizat pe cornișă în Parcul Al Rumelia, unde se pot cumpăra țesături, perle și se pot admira bărci tradiționale (dhow în limba arabă), dar și Turnul Burzan, ce datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Tot aici, ocazional, se țin festivaluri și diverse activități.

Piața Waqif — cea mai veche piață din Doha, se află în centrul orașului și este considerată una dintre cele mai apreciate atracții turistice din Qatar. Piața expune suveniruri, tămâie, parfumuri și mirodenii, croitorie, broderie, magazine de bijuterii, precum și cele mai multe magazine meșteșugărești tradiționale de obiecte.

Satul Cultural Katara, este situat pe coasta de vest a capitalei Doha, cu o suprafață de 99 hectare, fiind parte a patrimoniului qatarez, recunoscut prin arhitectura sa tradițională și prin organizarea unui mare număr de activități ce abordează teme istorice și culturale. În afară de teatre, biblioteci, galerii de artă și muzee, Satul Cultural include un amfiteatru, ateliere tradiționale și alte facilități culturale, alături de magazine, cafenele și zone comerciale.

Alte atracții turistice: Muzeul Artelor Islamice, lucrare a americanului de origine chineză I.M. Pei, autorul faimoasei Piramide din Luvru, Paris, ce găzduiește lucrări din lemn și sticlă făcute în țările din lumea islamică, pornind din Spania Medievală către India și Asia Centrală; Muzeul Oriental din Qatar adăpostește o rară colecție de picturi, vechi de peste 200 de ani și care descriu viața în Egipt, Maroc și Siria, realizate de pictori care au trăit în Orient; Muzeul de Fotografie din Qatar este creația celebrului arhitect spaniol Santiago Calatrava și găzduiește atât galerii foto și video, cât și expoziții temporare, ateliere de lucru, o bibliotecă, sediul Societății Fotografice din Qatar, un magazin, o autoservire și un restaurant.

Cea mai spectaculoasă atracție modernă a Qatarului este ”Insula Palmier”, care, mărginită de plaje cu nisip fin, este o oază de liniște.

Orezul este alimentul principal al locuitorilor din Qatar. De obicei este întâi prăjit și apoi fiert. În timpul primei etape, de prăjire, la orez se adaugă șofran, pentru a-i da culoarea galbenă și gustul inconfundabil. Un alt fel de mâncare popular este pasta de năut sau humus. Hamour, un tip de pește din Golf, se prăjește sau se gătește cu orez. Și carnea de miel se folosește des în mâncare. Alte alimente populare sunt crustaceele, care se găsesc din abundență pe țărmurile Statului Qatar.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)