Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/AGERPRES ARHIVĂ

Actualul sediu al Teatrului Mic face parte dintr-o construcție care a fost ridicată în 1914, pe strada Sărindar. Sala de teatru a fost administrată de Maria Filotti, cu trupele ei particulare, a căror componență era schimbată permanent în funcție de libertatea actorilor mari pe care putea să-i coopteze la programul repertorial pe care și-l propunea.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, teatrul devine o instituție de stat și poartă, pe rând, denumirile Studioul Actorului de Film “Constantin Nottara” și Teatrul pentru tineret și copii. Botezat în 1964 cu numele său actual, a intrat în familia teatrelor mici din Europa.

Teatrul Mic sărbătorește astfel, la 20 decembrie 2014, o jumătate de secol de la înființare, în cadrul unui eveniment de gală — “Teatrul Mic. 50”. Au trecut 50 de ani de când, pe data de 22 decembrie 1964, odată cu premiera spectacolului “Oricât ar părea de ciudat” de Dorel Dorian, în regia lui Radu Penciulescu și scenografia Adrianei Leonescu s-a născut Teatrul Mic.

S-a schimbat între timp și denumirea străzii, din Sărindar în strada Constantin Mille, dar sediul teatrului, același din 1914, a devenit, și datorită tradiției, un loc iubit de publicul bucureștean.

Piesa de teatru ”Scaunele”, de Eugen Ionescu (Eugen Ionesco)
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/AGERPRES ARHIVĂ




Consolidarea reputației teatrului se datorează însă performanțelor sale artistice. Textele jucate de-a lungul anilor la Teatrul Mic au cuprins tot diapazonul dramaturgiei universale și românești, de la clasici până la moderni și contemporani, de la marile tragedii până la comedii de mare succes.

Teatrul Mic își face un titlu de onoare din faptul că a lansat mari regizori care au făcut, ulterior, strălucite cariere internaționale: Liviu Ciulei a debutat aici, Radu Penciulescu, Crin Teodorescu, Cătălina Buzoianu și Silviu Purcărete au lucrat pe această scenă ani de zile. Tot aici s-au lansat și o mulțime de mari actori, dintre care: Gh. Ionescu Gion, Ion Marinescu, Octavian Cotescu, Olga Tudorache, Leopoldina Bălănuță, Valeria Seciu, Ștefan Iordache, Mitică Popescu.

Teatrul Mic, piese de teatru, ”Să îmbrăcăm pe cei goi”, Mitică Popescu, Ștefan Iordache, Valeria Seciu
Foto: (c) RADU CONSTANTINESCU/AGERPRES ARHIVĂ




Multe dintre succesele Teatrului Mic: “Richard al II-lea”, “Doi pe un balansoar”, “Tango”, “Jocul ielelor”, “Nebuna din Chaillot”, “Să-i îmbrăcăm pe cei goi”, “Maestrul și Margareta”, I”vona, principesa Burgundiei”, “Richard al III-lea” au fost recompensate cu premii românești și internaționale.

După plecarea primului său director, Radu Penciulescu (1964-1969), Teatrul Mic a fost condus de Ion Cojar, Nicolae Munteanu, Dinu Săraru, Romulus Vulpescu, Alexa Visarion, Dan Micu, Leopoldina Bălănuță, Florin Călinescu, iar în prezent funcția de manager este ocupată de Mihai Dinvale.

Radu Penciulescu, omul care a creat și impus un teatru, Teatrul Mic, potrivit caracterizării făcută de teatrologul George Banu, într-un dialog cu acesta, declara că: “Într-adevăr, mă recunosc în Teatrul Mic, pe care l-am creat, animat, condus de la începuturi. El e legat de o perioadă din viața mea când nu atât creația, ci organizarea creației mă pasiona. Aceea a celorlalți, a colegilor prieteni și asta cred că am reușit. Am conceput Teatrul Mic ca o aventură a forțelor artistice reunite, la toate nivelele”.

“El nu a fost nici teatru de artă, ca teatrul Bulandra condus de Ciulei, nici teatru de bulevard inteligent, ca teatrul de Comedie. L-am vrut ca un teatru al adevărului uman. Apoi, după marea agitație din 1968, l-am părăsit — nu mai credeam în ideea de conducere, de șef, de instituție — și atunci m-am consacrat, ca să spun un pic pretențios, creației. Timpul mi-o comanda!”, a spus cunoscutul regizor.

Premiera piesei de teatru ”Maidanul cu dragoste” la Teatrul Mic
Foto: (c) VIOREL LAZARESCU/AGERPRES ARHIVĂ

În anii ’80 la Teatrul Mic au fost aduse pe scenă spectacole mari în regia Cătălinei Buzoianu și a lui Silviu Purcărete, director al teatrului fiind scriitorul Dinu Săraru (1977-1990). Printre spectacolele acelei perioade, una dintre cele mai frumoase din istoria teatrului românesc, se numără: “Efectul razelor gama asupra anemonelor”, “Să îmbrăcăm pe cei goi”, “Pluralul englezesc”, “Nu sunt Turnul Eiffel”, “Maestrul și Margareta”, “Diavolul și Bunul Dumnezeu”. Nume precum Ștefan Iordache, Leopoldina Bălănuță, Dinu Manolache, Olga Tudorache, Valeria Seciu, Mitică Popescu, Dan Condurache, Gheorghe Visu au urcat pe acea scenă și au transformat-o în legendă.

Mihai Dinvale, director al Teatrului Mic din București
Foto: (c) ALEX TUDOR/AGERPRES FLUX

Într-un interviu acordat AGERPRES, actorul Mihai Dinvale, managerul Teatrului Mic, a trecut în revistă personalitățile care au scris istoria Teatrului Mic, spunând că în 50 de ani, în acest teatru, au avut loc 250 de titluri de spectacole.

”Îmi doresc succes ca pe vremea lui Săraru, succesul de public, nu neapărat atmosfera. Succesul de public de pe vremea lui Săraru mi l-aș dori, sunt însă un om cu capul pe umeri și, ținând seama de diversitatea pe care societatea nouă o oferă, nu o voi putea atinge niciodată. Dar să fiu pe acolo, îmi doresc și mă străduiesc.”, a spus Mihai Dinvale.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)