Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA

Feteștiul a fost atestat documentar pentru prima dată, ca sat, la 21 aprilie 1528, într-un act emis de domnul Țării Românești, Radu de la Afumați. Inițial a fost doar un târg de cereale și de animale, ulterior dezvoltându-se ca urmare a împroprietăririi țăranilor, după 1864. În 1865 a devenit comună, la 17 iulie 1934 a fost declarat oraș, iar la 18 ianuarie 1995, a primit statutul de municipiu.

Se pare că, în trecut, acest sat era vizitat de ciobanii care-și căutau fete de însurătoare, localitatea fiind cunoscută ca ”satul cu fete”. De aici ar proveni denumirea municipiului Fetești. O altă ipoteză privind originea denumirii susține că pământurile din jurul Feteștiului aparțineau boierului Dudescu, care avea o fată. La căsătoria ei, i-a dat ca zestre jumătate din moșie, aici luând naștere un sat. De asemenea, conform unei a treia ipoteze, se pare că în această zonă era o movilă denumită ”dealul cu fete”, unde se aprindea focul pentru a semnala locuitorilor invaziile turcești. Atunci, fetele se ascundeau printre paie.

Odată cu instalarea ocupației rusești din perioada 1829-1832 și, prin urmare, cu sporirea obligațiilor, mai multe familii s-au refugiat peste Dunăre. De asemenea, au avut loc modificări mai importante după aplicarea reformei agrare din 15 august 1864.

În perioada campaniilor militare din 1916-1918, Feteștiul a reprezentat un important punct de legătură cu trupele românești din Dobrogea. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, trupele germane au ocupat mare parte din oraș. Lipsurile la care a fost supusă populația au dus la revolta acesteia, care s-a finalizat cu dezarmarea trupelor germane. La 30 august 1944, însă, Feteștiul intră sub ocupație sovietică.

Numele marelui arhitect român, Anghel Saligny, este strâns legat de municipiul Fetești. În decembrie 1887, guvernul român l-a însărcinat pe Anghel Saligny să elaboreze proiectul liniei ferate Fetești-Cernavodă, care consta în construirea a două poduri peste Dunăre și peste brațul Borcea, pentru a asigura, astfel, legătura feroviară între București și Constanța. Planul a fost realizat în doi ani, iar construcția a fost finalizată în cinci ani. Lucrările au început la 21 octombrie 1890, în prezența regelui Carol I, iar inaugurarea a avut loc la 14 septembrie 1895.

Podul feroviar peste brațul Borcea, în lungime de 920 m lungime, face parte din complexul de poduri feroviare construite între 1890 și 1895, de inginerul Anghel Saligny, peste brațul Borcea, Balta Ialomiței și Dunăre, în lungime totală de 4.037 m. La acea vreme, a fost cea mai mare lucrare de terasare din România, podul de la Cernavodă era cel mai lung din Europa, iar întregul complex de poduri feroviare românești peste Dunăre era cel mai lung de pe glob. Podul de peste brațul Borcea a fost, însă, distrus în timpul Primului Război Mondial și reconstruit în 1921. La 21 noiembrie 1987, a fost dat în folosință noul ansamblu de poduri feroviare și rutiere de la Fetești și Cernavodă. Noul pod de la Fetești este amplasat în apropierea podului vechi, paralel cu acesta.

Pe lângă complexul de poduri feroviare, în municipiul Fetești se află o serie de alte monumente, cum ar fi Biserica Adormirea Maicii Domnului, datând din anul 1882, biserica cu hramul ”Sfântul Nicolae”, datând din 1884, ansamblul Gării Fetești, datând din 1887.

Municipiul Fetești număra, la Recensământul populației și al locuințelor din 2011, 30.217 cetățeni.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; redactor Arhiva foto: Elena Bălan; editor: Anca Pandea)