Castelul Bran
Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU / AGERPRES ARHIVA

La Râșnov și Rupea se vorbește despre existența unor cetăți țărănești și înainte de venirea teutonilor pe aceste meleaguri, iar la Făgăraș a existat o fortificație înainte de preocuparea lui Ștefan Mailat de a ridica cetatea pentru a avea o reședință întărită care să-i ofere siguranță.

Brașovul, un adevărat oraș-cetate, dovedește cu tărie trecutul militar al sașilor din Transilvania pentru că bastioanele poartă până azi numele breslelor de meseriași care le-au construit, înzestrat și le-au întreținut.

În ceea ce privește Castelul Bran, primul document care pomenește locul vine de la cancelaria lui Ludovic I de Anjou, care în anul 1377 acordă sașilor brașoveni privilegiul de a construi, pe cheltuiala lor, o cetate nouă din piatră, iar fortificația a fost înzestrată cu un domeniu, ale cărui sate de iobagi erau obligate să întrețină construcția și garnizoana.

Dincolo de valoarea lor istorică, în situațiile în care autoritățile au făcut efortul să le restaureze și să le întrețină, monumentele au devenit o sursă pentru dezvoltarea așezărilor. Brașovul și Branul sunt exemple de notorietate în acest sens, iar Râșnovul cu cetatea țărănească atrage peste 200.000 de turiști pe an. La fel se întâmplă și cu Cetatea Rupea, care după ce a fost o ruină mai mulți ani, a fost reabilitată în totalitate cu fonduri europene în anul 2009, iar acum atrage zeci de mii de turiști pe an și a fost inclusă în circuitele turistice internaționale.

Cetatea Râșnov
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES ARHIVA

Mulți dintre turiștii care vin spre Castelul Bran sau spre Poiana Brașov dinspre zona Bran-Moieciu poposesc și la Cetatea Râșnov, care stă de strajă deasupra orașului și a drumurilor care vin și pleacă din zonă. Privirea celor care străbat această parte a Țării Bârsei este atrasă de departe de cetatea parcă crescută din munte. Sunt voci care susțin că înainte de venirea teutonilor a existat o cetate țărănească, la ridicarea căreia au participat nu numai râșnoveni, ci și vecinii lor din localitățile Vulcan și Cristian. După anul 1225, cavalerii teutoni părăsesc Țara Bârsei, iar în urma lor rămâne o cetate din lemn, care e întreținută și apoi reconstruită din piatră de comunitatea locală, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Cu toate acestea, prima atestare documentară a cetății este legată de năvălirea tătarilor care au pârjolit întreaga Țară a Bârsei în anul 1335.

În mai multe rânduri, cetatea a rezistat și în fața turcilor. Prima dată, în anul 1421 când turcii se îndreaptă spre Brașovul neîntărit încă de cetate și fac prăpăd. Zidurile cetății nu depășeau cinci metri înălțime și erau întărite cu opt bastioane, iar intrarea în cetate era puternic fortificată. Întreg ansamblul fortificat de la Râșnov era împărțit în curtea sau grădina cetății, iar în interiorul incintei erau spațiile de locuit și cămările. Până acum s-au descoperit mai bine de 80 de astfel de încăperi. Sute de ani cetatea nu a avut o sursă de apă în interior, iar acest lucru s-a dovedit fatal în anul 1612, când oastea principelui Gabriel Bathory a luat-o cu asalt. Câțiva ani mai târziu, la 1623, meșteri sași sunt tocmiți să sape o fântână, la care s-a lucrat timp de 17 ani până s-a găsit apă, adâncimea acesteia fiind de 146 de metri.

Cetatea Râșnov este în prezent un obiectiv turistic foarte vizitat de turiștii din țară și din străinătate, pe tot parcursul verii până la începutul toamnei primăria orașului organizând un număr mare de evenimente culturale — festivaluri și târguri medievale, festivaluri de film istoric și muzică pentru copii. În prezent, Cetatea Râșnov este cel mai vizitat obiectiv din județ după Castelul Bran și Biserica Neagră.

Cetatea Făgăraș a fost zidită pe locul unei fortificații de lemn, ridicată în secolul al XII-lea, întărită cu un șanț și un val de pământ. Un incendiu năprasnic distruge această cetate, iar la sfârșitul secolului al XIV-lea începe construirea fortificației din piatră și cărămidă, un patrulater cu turnuri la colțuri, un avanpost în partea de răsărit. Între anii 1520-1541, Ștefan Mailat întărește cetatea dublând zidul de incintă în care introduce barbacana porții, fortificație ce întărea intrarea. El ridică încă un etaj peste latura sudică, iar această zonă a construcției va fi cunoscută drept “casele lui Mailat”. Ștefan Mailat a ajuns voievod al Ardealului în anul 1534, dar nu a izbutit mai departe cu planul său și a murit întemnițat la Istanbul.

Cetatea Făgăraș
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES ARHIVA

În această perioadă, Cetatea Făgărașului dobândise deja renumele unei cetăți greu de cucerit, însă în secolul al XVII-lea suportă noi lucrări de întărire a fortificațiilor și amenajări interioare potrivite noului statut de reședință a principilor transilvăneni. Gabriel Bethlen (1613-1629) și Gheorghe Rackozi (1633-1648) își leagă numele de această etapă. Turnurile devin bastioane puternice, zidurile nordice și cele sudice sunt dublate prin interior, iar în spațiul dintre cele două rânduri de zidărie se pune pământ. Se construiește un corp de gardă și șanțul de apărare este extins și umplut cu apă din Olt. Aspectul de fortăreață militară este îndulcit de amenajările din interior unde își fac apariția balcoane deschise, arcuri și stâlpi, decorații din zidărie. În registrele cetății sunt pomenite peste 80 de camere. Domeniul cetății cuprindea 50 de sate, iar despre forța și importanța pe care a dobândit-o Făgărașul pe parcursul Evului Mediu, cetatea vorbește și în prezent. Cetatea Făgăraș a fost renovată în mare parte în ultimii ani, iar numărul turiștilor care îi trec pragul este tot mai mare de la un an la altul.

Bastioanele și turnurile Brașovului sunt alte monumente istorice care atrag din ce în ce mai mulți turiști. Bastionul Țesătorilor, construit între anii 1421-1573 pe o suprafață de 1.600 de metri pătrați, este considerat o fortificație unică în sud-estul Europei, datorită configurației și arhitecturii sale. Din anul 1950, Bastionul Țesătorilor găzduiește Muzeul Țării Bârsei, iar printre piesele de rezistență ale expoziției sunt machetele tridimensionale care arată Cetatea Brașovului și cartierul Schei așa cum erau spre sfârșitul secolului al XVI-lea. De asemenea, Bastionul Țesătorilor găzduiește în perioada verii o serie de concerte camerale și festivaluri medievale.

Bastionul Postăvarilor, care, în ciuda numelui, a fost construit între anii 1450-1455 de breasla aurarilor, are 20 de metri înălțime și 16 metri în diametru. Abia în anul 1640 postăvarii preiau bastionul de pe linia fortificațiilor de la baza Tâmpei. Bastionul Fierarilor stă de strajă în colțul de nord-vest al orașului și a înlocuit unul dintre turnurile distruse de inundația din anul 1526. A mai suportat distrugeri în urma inundației și a incendiului din anul 1667, fiind nevoie de refacerea parțială. După ce și-a pierdut importanța militară, a avut mai multe utilizări, iar din anul 1938 găzduiește Arhivele Statului.

Vedere panoramică, Biserica Neagră din Brașov.
Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVA

Numele Bastionului Graft a fost dat după apa care coboară din Schei, pentru că, după canalizarea ei, sașii îi ziceau Graft — canal de apă. Breasla șelarilor a ridicat această fortificație cu două niveluri de apărare între anii 1515-1521. Bastionul a suportat deteriorări și mai multe modificări, dar a fost renovat între anii 2004-2005, când a fost refăcută și posibilitatea de acces spre Turnul Alb printr-un șir de trepte ce urcă dealul.

Turnul Negru este numit astfel după 23 iulie 1559, când a fost incendiat de trăsnet. Se spune că a fost construit încă din secolul al XIV-lea, iar poziția sa pe o porțiune stâncoasă a orașului l-a făcut să fie un punct de observație atât pentru apărare, cât și pentru paza din interior. Izolarea sa a fost folosită în timpul epidemiei de ciumă din anul 1756, când era adăpostul paznicilor care mențineau carantina impusă orașului. După renovarea din anul 2003 se înscrie între obiectivele turistice ale Brașovului, la fel ca și Turnul Alb, care a intrat în circuitul turistic după renovările din anii 2000.

Turnul Negru
Foto: (c) GEORGE CALIN / AGERPRES ARHIVA

Turnul Alb este cel de al doilea turn de apărare construit pe Dealul Warthe, fiind menționat în documentele locale din 1460 și 1494. La început,Turnul Alb era întreținut de două bresle, cea a cositorarilor și cea a arămarilor, dar din 1678 cositorarii ies din asociere, nu înainte de a-și răscumpăra această obligație.

Între castelele renumite ale județului, Castelul Bran este de departe cel mai cunoscut, fiind pe primul loc în județ și pe locul doi în țară după Castelul Peleș ca număr de turiști care îl vizitează, peste 450.000 anual, dovadă că mirajul legendei bate istoria. Nimic nu dovedește că Vlad Țepeș ar fi locuit aici, însă numele locului este purtat de identitatea de castel a lui Dracula. Crescută parcă din stâncă, fortăreața străjuiește semeață drumul care leagă Muntenia de Ardeal, iar în vechime pasul Bran-Rucăr era străbătut de negustorii din Orientul Mijlociu care veneau cu mărfuri în zona Brașovului.

Primul document care pomenește locul vine de la cancelaria lui Ludovic de Anjou, care în 1377 acordă sașilor brașoveni privilegiul de a construi, pe cheltuiala lor, o cetate nouă din piatră. Cetatea a fost terminată repede, cel mai probabil pe la 1382. Cetatea a cunoscut mai mulți stăpâni, fiind supusă schimbărilor politice ale vremurilor. Sigismund de Luxemburg, împăratul Germaniei și rege al Ungariei, folosește castelul în 1395 ca bază pentru oastea care-l sprijină pe Mircea cel Bătrân, în disputa cu Vlad Uzurpatorul. În 1407, Sigismund îi încredințează Branul lui Mircea, ca semn al întăririi alianței lor în fața turcilor. 20 de ani mai târziu, Scaunul Brașovului cedează proprietatea Coroanei Ungariei care finanțează o serie de lucrări de extindere și întreținere. La sfârșitul aceluiași secol, brașovenii închiriază cetatea de la coroana maghiară, pentru ca pe parcursul secolului al XVII-lea să o răscumpere de la principele Transilvaniei, deoarece administrația autonomă a Ardealului se confrunta cu probleme financiare. În anul 1920, consilierii brașoveni donează castelul Reginei Maria, ca semn de recunoștință pentru implicarea acesteia în realizarea Marii Uniri de la 1918. Din anul 2009, Castelul Bran administrat până atunci de statul român a revenit moștenitorilor, Arhiducele Dominic de Habsburg, fiind menținut în circuitul turistic. Colecțiile care au aparținut statului au fost mutate din Castelul Bran în Muzeul Vămii, aflat în apropierea castelului.

Aflată în orașul Rupea, la granița județului Brașov cu județul Mureș, Cetatea Rupea este martora trecerii vremurilor peste ținuturile din jur. Dacii au ridicat aici prima întăritură în jurul așezării Ramidava sau Rumidava.

Cetatea Rupea
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES ARHIVA

Romanii au clădit un castru pe care l-au numit Rupes, de la stâncă. De aici se trage și numele românesc al locului, Rupea. Mai târziu, în secolul al X-lea, a început construcția cetății, care secole de-a rândul a crescut într-o spirală de piatră, cu incinte succesive, întărite cu turnuri poligonale. Fortificația se înscrie în rândul cetăților țărănești, iar cele trei incinte distincte sunt numite cetatea de sus, cetatea de mijloc și cetatea de jos. Cetatea a fost prima dată părăsită după incendiul din 1643, dar este loc de refugiu în fața epidemiei din 1716. Abandonarea fortificației de către localnici are loc în 1790, când se spune că o furtună devastatoare smulge acoperișurile acesteia. O încercare de restaurare a fost lansată în anul 1954, dar autoritățile comuniste nu au fost departe de a o demola, căci au văzut în cetate doar o sursă importantă de bazalt. Din fericire, cetatea a supraviețuit acestei intenții și a rămas strajă deasupra orașului, fiind vizibilă de toți cei care se află pe drumul DN13 spre Sighișoara. Reabilitarea cu fonduri europene după anul 2009 a făcut ca Cetatea Rupea să aibă în prezent o altă înfățișare și să fie tot mai vizitată.

Cetatea Feldioarei
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES ARHIVA

Autoritățile locale și județene au alocat fonduri pentru reabilitarea Cetății Feldioarei, iar lucrările se află în desfășurare. Un document datat din anul 1439 spune că locuitorii comunei Feldioara au construit o cetate “cu mari cheltuieli și cu mare osteneală”, iar numele localității vine de la cuvântul maghiar “foldvar”, care înseamnă cetate de pământ.

AGERPRES/(AS — autor: Jana Pintili, editor: Marius Frățilă)