In „Dacia hyperboreana”, Vasile Lovinescu scrie ca „intemeierea tarilor romane a fost facuta de initiati in vechile mistere, mostenite de la daci, care si ei le-au luat de mai devreme”.

Maica Mare de la Cetateni a suferit o „cezariana” cu picamerul, din motive nestiute

Cetateni este o dovada in acest sens. Centru sacru de pe vremea uriasilor si a legendarului Negru Voda, Cetateni a fost un puternic centru geto-dac si al voievozilor din Casta IO.

Maica Mare vestea cutremurele

La peste 700 de metri, spre schit, se afla Maica Mare, simbolul zeitei primordiale, „mama a zeilor si a oamenilor”, cea care, spun legendele sumeriene, a ramas acolo unde a locuit inainte de Potopul cel Mare. Sotul ei era Enki, cel de pe Dealul Chipuriei din Cetateni, sau „Uriasul” de pe Calea Zeilor ce urca la schit. Maica Mare avea burta de femeie insarcinata, simbolizand fertilitatea, dar oameni cu minti nebune i-au sfartecat pantecul cu picamerele, retezandu-i „pruncul”. Capul Maicii este o piatra oscilanta de cateva tone. Cand se inclina, spun oamenii, e semn rau, semn de cutremur si de vremuri dramatice. In urma cu doua saptamani, Maica Mare isi tinea capul drept, ca o regina.

Calea aurului si a mirului

„Sfinxul” Negru Voda, cu urme de palme uriase sapate in stanca

In anii 1960, enigmaticul profesor peruan Daniel Ruzo a vizitat complexul megalitic de la Cetateni si pe cel din Bucegi-Omu. A fost incredintat ca aici s-a faurit lumea de inceput, antediluviana.  Ruzo (1900-1991) – doctor, arhitect, filosof, istoric, frate al unui ordin international, si-a dedicat viata descifrarii mesajelor incifrate in piatra ale civilizatiei de dinainte de Potop.

Locul de inscaunare a regilor din Argyll, copiate dupa cel de la Cetateni

El a semnalat cercetatorilor romani, orientandu-se dupa sculpturile megalitice stravechi, ca Romania ascunde in muntii sai dovezi nepretuite a civilizatiei pe care el o numeste Masma – cea mai veche de pe glob, care s-a dezvoltat si a inflorit cu peste 50.000 de ani in urma.

„Aceste monumente megalitice de o uimitoare expresivitate, presarate pe tot globul pamantesc au fost facute de aceeasi civilizatie”, scria Daniel Ruzo. „Tehnica sculpturii in roca la nivelul la care a fost aplicata pentru aceste monumente nu a mai fost repetata ulterior. Linia comuna care uneste toate monumentele acestei civilizatii stravechi este amplasarea lor pe munti sacri, temple ale unei omeniri pierite, dar amplasate astfel incat sa nu dea voie urmasilor sa o uite si poate aceste puncte de geografie sacra vor salva candva samburii umanitatii de cine stie ce cataclism major, cum a fost in trecut Potopul”. Aceste repere eterne constituie, conform demonstratiilor arhitectului peruan, si o „cale a aurului si a mirului”, ascunse in retelele de grote si tuneluri subterane.  Iar la Cetateni multe comori au fost gasite si multe vor fi inca nedescoperite.

Cavalerii lui Mitra

Casta IO (spada si phoenix) a Ba.Sarabilor

Istoria Pesterii Mosului spune ca insusi Zamolxis se retragea pe aceste meleaguri, pazite de schimnici daci, unde-i invata pe sacerdoti „tainele cerului si pamantului”, cum avea sa faca si Marele Preot, Deceneu, dupa cum scria Iordanes. Aici se initiau regii-preoti din Casta IO. Aici era loc de pelerinaj pentru Cavalerii solarului Mitra.

Palma de urias, care abunda pe stancile de la Cetateni

Pe o stanca in spatele cetatii Negru Voda este sapata silueta unui cavaler trac al lui Mitra, de la care incep sa urce doua randuri de pasi mari, imprimati in piatra nespecifica zonei sau, dupa unii cercetatori, un ciment special facut pentru a arata calea sacra. Legendele locului povestesc ca ar apartine legendarului Negru Voda, eroul de o statura impresionanta, caruia ii sunt dedicate tronurile de pe culmi. Despre Negru Voda se spune ca avea un cal inaripat, cu care supraveghea intreaga zona, ca ridica stavilare pe Dimbovita ca sa inunde valea, in calea dusmanilor, ca ridica fortarete in locuri inaccesibile.

Inscaunarea domnitorilor Castei IO

Istoria „oficiala” incepe dupa 1310, cind boierii tarii il aleg domn pe Basarab I, ce-si declina obarsia din Negru Voda. Basarabii constituiau o casta, nu o familie, dupa cum a lasat marturie Iordanes: „Primii dintre getii pileati – nobili – erau Sarabos Tereos, dintre care se consacrau regi si preoti!” Ba.Sarabos insemna „stralucitii sarabi”. Acestia se constituiau intr-o casta, IO, formata din zece familii nobiliare. Basarabii se aratau apartinatori de aceasta casta, tragandu-se din Negru Voda, dupa cum dovedeste titulatura lui Nicolae Alexandru Basarab: „I0 Niculai Alixandru voievod, feciorul batranului, raposatului I0 Basarab Voievod, nepotul raposatului I0 Negru Radu Voda”. Actul e consemnat in anul 6860, dupa stiinta initiatilor voievozi. Adica, anul 1351!  La Cetateni, era loc de inscaunare a voievozilor, dupa cum lasase taina Negru Voda, cu ale sale tronuri uriase de piatra. Numai la Alunis, Bozioru, scaunul lui Negru Voda poarta si numele de „Scaunul lui Dumnezeu”. Langa aceste tronuri se aflau urmele de talpi, in piatra, si blocuri scobite cu sant de prea-plin, pentru ritualuri sacre, asa cum gasim la Cetateni, pe platoul – gavan de la Alunis si pe platoul – gavan de la Varful lui Dragomir. Aici isi ascundeau comorile voievozii la vreme de rastriste, iar Basarabii aveau ce ascunde, erau „printii aurului”, dupa cum ii numeau turcii. Aici a ascuns si Mihai Viteazul o parte a tezaurului dupa batalia de la Calugareni. Si el facea parte tot din Casta IO, dupa cum ne semnaleaza cercetatoarea Domnita Ratiu, din Brasov: „In Catastiful – protocol al bisericii Sf. Nicolae din Scheii Brasovului (rescris la 1665) este inscris in limba slavona pomelnicul: „Pomeneste Doamne pe IO Mihail Voievod si doamna sa Stanca, IO Nicolae Voievod si sora sa Florica”. Acesta este inscris pe dosul filei cu pomelnicul Voievodului Nicolae Patrascu, tatal lui Mihai.” Voievodul n-a mai apucat sa scoata tezaurul de il ascunsese. Si capitanii care stiau unde se afla comoara n-au vrut sau n-au mai trait ca sa o ridice. Ea fost gasita in zilele noastre de un pastor si insusita de un localnic, care a fost pana la urma descoperit de politie. O parte a comorii o ascunsese in latrina, crezand ca nimeni nu va controla acolo.

Tainele incoronarii, preluate de britanici

Deloc de mirare, aceleasi taine de incoronare le regasim si la britanici. In „Religiile pagane ale Insulelor Britanice”, de Ronald Hutton, este scris ca piatra de incoronare a regilor britanici, „Piatra virtutii”, a fost adusa in sud-vestul Scotiei de colonisti cimerieni veniti in 330 i.C dinspre Marea Neagra. Piatra a fost folosita la incoronarea mai intai a regilor irlandezi din Tara, intr-o zona deluroasa sacra, numita Argyll, ce se remarca prin megaliti, urme de picior imprimate in piatra, langa un bazin scobit in piatra, folosit ca baie ritualica in ceremonialul de incoronare. In fata urmei de picior era pusa „piatra de incoronare”, astfel ca, atunci cand era incoronat, regele statea pe Piatra Virtutii, cu piciorul pe urma sacra, privind monumentele megalitice. Obiceiul de a pune talpa intr-o urma de piatra dateaza de pe vremea cand aceste urme erau facute de uriasi. In mitologia romaneasca se spune ca, cine se scalda in apa ce umplea urma unui picior de urias capata puteri miraculoase.

Autor: Adina Mutar

Sursa: enational

Comments are closed.