Foto: (c) facebook.com/iffrotterdam

Acest festival încearcă să ofere o selecție atentă de filme de ficțiune, documentare și scurtmetraje, de-a lungul a 12 zile, în fața unei largi audiențe. România este reprezentată la festival prin scurtmetrajele cu valoare de document realizate de Irina Botea, prin filmul “Autoportretul unei fete cuminți”, în regia lui Ana Lungu și de documentarul “Toto și surorile lui”, de Alexandru Nanau.

Cu Elena Popa, Emilian Oprea, Andrei Enache și Iris Spiridon în distribuție, filmul “Autoportretul unei fete cuminți” este inspirat din propria experiență de viață a regizoarei Ana Lungu și spune povestea Cristinei, o femeie în vârstă de 30 de ani care provine dintr-o familie de tip burghez și care studiază pentru doctorat încercând să-și construiască propria viață. Rămasă singură după ce părinții ei se mută, Cristina își ia un câine, se vede cu prietenii și începe o relație cu un bărbat căsătorit. Filmul oferă o observație intimă, personală a “pubertății la vârsta de 30 de ani”, după cum este prezentat pe site-ul Festivalului de Film de la Rotterdam.

Prin “Toto și surorile lui” cineastul Alexandru Nanau deschide o tulburătoare fereastră spre viața unei familii de romi condamnată de spectrul omniprezent al drogurilor. Mama lui Toto este din nou în închisoare pentru vânzare și consum de droguri. Chiar dacă este vorba despre o familie dezbinată, disfuncțională, aflată dincolo de pragul sărăciei și care nu poate ieși de sub stigmatul drogurilor, filmul reușește să propună totuși o observație subtilă și tandră a copilăriei, a iubirii dintre frați și a relațiilor de familie. “Un documentar care-ți frânge inima”, conform prezentării publicate pe site-ul festivalului. Camera de filmat este acolo când cei trei copii fără tată își vizitează mama la penitenciar sau când cei doi unchi care ar trebui să aibă grijă de copii își injectează heroină într-un apartament murdar din București, dar și când Ana (17 ani), sora mai mare a lui Toto (10 ani), începe din nou să se drogheze iar sarcinile mamei îi revin surorii mijlocii, Andreea (14 ani). “Toto și surorile lui’ este un proiect sprijinit de Uniunea Europeană, în parteneriat cu Policy Center for Roma and Minorities și OSF (Open Society Foundation).

Irina Botea figurează în programul festivalului de Film de la Rotterdam cu cinci scurtmetraje: “Before a National Anthem (How Do You Compose a National Anthem Today?)”, “Film Postale”, “It Is a Matter of Learning Hope”, “Phalanstere” și “We, in the Year 2000”.

Scurtmetrajul “Before a National Anthem (How Do You Compose a National Anthem Today?)” încearcă să analizeze forma și conținutul unui imn național, așa cum sunt acestea văzute de români din diferite domenii de activitate.

În “Film Postale” Irina Botea se oprește asupra castelului Iulia Hașdeu, oferind o prezentare a acestei bijuterii arhitectonice dedicată de B.P. Hașdeu memoriei fiicei sale, Iulia.

Scurtmetrajul “It Is a Matter of Learning Hope” oferă o perspectivă de interpretare a utopiilor lui Constant Nieuwenhuys, Thomas More și Karl Marx.

“Phalanstere” este un eseu asupra utopiei comunismului ca societate ideală bazată pe structuri formate din comunități autosuficiente.

Ultimul dintre scurtmetrajele cu care Irina Botea este prezentă în festival, “We, in the Year 2000”, oferă o analiză deconstructivă a cântecului propagandistic “Anul 2000” despre viitorul luminos al pionierilor români în societatea socialistă multilateral dezvoltată.

România mai este prezentă la Rotterdam și în producțiile unor cineaști străini. Fotograful și regizorul olandez Jaap de Ruig susține că și-a dedicat cariera folosirii în principal a mijloacelor video pentru a investiga un bizar fenomen denumit “viață”. El a povestit că a avut nevoie de 17 ani pentru a pregăti scurtmetrajul “The Source — One Day in a Roma Settlement in Romania” pe care apoi l-a filmat într-o singură zi. Acest scurtmetraj prezintă o comunitate de romi din Hetea, iar Jaap de Ruig a precizat că a dorit să nu subtitreze dialogurile din film pentru că “aș fi dat o prea mare importanță cuvintelor, ceea ce l-ar fi îndepărtat pe spectator de caracterul universal al imaginilor”.

Un alt scurtmetraj, “Postcard from Somova, Romania”, realizat de cineastul austriac Andreas Horvath, încearcă să ofere un crâmpei din viața în Delta Dunării, de la Samova, unde timpul pare că stă pe loc iar activitățile și întâmplările mundane care disturbă pacea locurilor “conferă un înțeles strălucitor materialului cinematografic”, conform prezentării de pe site-ul festivalului.

AGERPRES/(AS — autor: Codruț Bălu, editor: Mariana Ionescu)