Un fost corporatist şi un publicitar au devenit antreprenori şi au creat de la zero propria marcă de bere 100% românească
January 23rd, 2015 |
Tulceana, Parâng sau Arădeana sunt doar câteva dintre mărcile care au rămas doar cu numele în istoria berii româneşti. Un fost angajat de corporaţie şi un publicitar speră să revitalizeze tradiţia producţiei de bere în micile fabrici locale şi să îşi facă loc printre giganţii care domină piaţa.
„Ne-am identificat cu zăganul, o pasăre vânată până la dispariţie, atât datorită proximităţii de vârful Zăganu, unde se află microberăria, cât şi printr-o paralelă cu faptul că fabricile mici de bere din România au dispărut asemenea zăganului“, descriu Laurenţiu Bănescu şi Alexandru Geamănu alegerea numelui produsului creat prin start-up-ul lor, Fabrica de Bere Bună. Cei doi au investit 250.000 de euro în aceasta şi au ajuns la break-even după un an, ajungând să îşi aducă berea nepasteurizată, îmbuteliată şi etichetată manual în 120 de spaţii.
Microberăria aflată la poalele munţilor din Măneciu-Ungureni, cu o capacitate anuală de producţie de 4.000 de hectolitri, este „o picătură în oceanul berii de pe piaţa locală de 16 milioane de hectolitri“, după cum observă cei doi antreprenori. Ideea „năstruşnică“, după cum le place să spună, de a începe o astfel de afacere le-a venit din dorinţa de a se lansa în antreprenoriat, cu un produs pe gustul lor, fără să aibă până în acel moment tangenţe cu producţia berii. Laurenţiu Bănescu a absolvit Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune în cadrul Academiei de Studii Economice în 2001 şi, după absolvire, a lucrat vreme de zece ani pentru mai multe companii multinaţionale printre care Coca-Cola, Red Bull, Henkel şi Tuborg.
Alexandru Geamănu a studiat în cadrul Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti. Nu a profesat niciodată însă în domeniu şi şi-a construit cariera în publicitate, în BTL, în agenţii precum D’Arcy, Saatchi & Saatchi, Mercury şi Odyssey. „Cred că a fost o combinaţie de timing foarte bun cu noroc şi perseverenţă“, descriu ei momentul când s-au hotărât să înceapă antreprenoriatul. De la prima discuţie, din decembrie 2012, a durat aproape un an până să vândă prima bere produsă în Fabrica de Bere Bună. Au căutat iniţial fabrici de bere din străinătate pe care să le aducă în România, dar costurile prea mari i-au îndemnat să îşi îndrepte atenţia spre piaţa locală.
Au găsit astfel fabrica de bere închisă, după ce îşi încetase producţia în urma unui faliment, şi aflată în conservare la poalele vârfului Zăganu (Carpaţii Orientali), aproape de staţiunea Cheia. Au descoperit pe parcurs că nu era foarte bine conservată, dar au reuşit să depăşească problemele echipamentelor, iar achiziţia şi modernizarea fabricii i-au costat aproximativ 250.000 de euro, parte fonduri proprii, iar restul, finanţare de la bănci. Primul pas în dezvoltarea afacerii a fost găsirea unui nume reprezentativ pentru berea lor, autentic şi românesc. „A fost un brainstorming intens, în care am trecut prin cel puţin 50 de nume, care mai de care mai neaoşe, iar în cele din urmă am ales să ne întoarcem la origini, la masivul Zăganu“, spun cei doi antreprenori. Au început producţia în extrasezon, în luna octombrie 2013, cu volume mici, din cauza autorizaţiei de a vinde berea primite după sezonul de vară, şi au reuşit să se apropie, în lunile de vară, de aproximativ 50% din capacitatea de producţie. În restul anului, produc la aproximativ 20% din capacitatea fabricii, îmbuteliind doar la cerere.
În procesul de fabricare a berii într-o astfel de întreprindere, un rol decisiv este dat, potrivit antreprenorilor, de „factorul uman“. Berea este îmbuteliată şi etichetată manual, inclusiv capsarea sticlelor făcându-se cu un dispozitiv activat cu piciorul. Producţia este asigurată de o echipă formată din nouă localnici din comuna Măneciu-Ungureni, dintre care câţiva au lucrat şi la vechea fabrică. În fruntea lor se află „doamna Ileana“, maestrul berar. Ea este responsabilă de procesul de producţie al fabricii, dar are şi un rol important în stabilirea reţetelor. „Noi i-am spus că vrem ca berea noastră să fie amară, dar nici foarte amară şi nici dulceagă, când eram destul de neiniţiaţi în procesul de producţie a berii. Am făcut mai multe încercări şi am stabilit reţeta împreună“, descriu ei munca alături de ea.
Maestrul berar „doamna Ileana“, alături de numele produsului şi de gustul berii nefiltrate sunt câteva dintre lucrurile pe care antreprenorii mizează în dezvoltarea brandului şi a produsului. Cei doi au observat că în ultimii ani a existat o tendinţă de promovare a brandurilor româneşti, pe care o consideră firească după invazia brandurilor străine de după Revoluţie. „Dacă până în ‘89 nu aveam acces la Coca-Cola, televizoare Sanyo, electronice JVC şi alte mărci străine, după Revoluţie a urmat o hemoragie de astfel de produse, în care toată lumea îşi dorea de la blugi turceşti până la maşini germane. Nu spunem că acestea sunt rele, dar la un moment dat lumea şi-a dat seama că există şi la noi produse de calitate. Nu ştiu dacă este un trend mondial, dar european este în mod sigur“, observă Geamănu. El exemplifică prin cultura francezilor şi germanilor, care sunt încurajaţi să cumpere produse locale, astfel încât să se susţină reciproc.
Pe lângă construirea unui produs nou, cei doi lucrează în paralel la construirea brandului. Fac asta în mod organic, sau, mai pe româneşte, promovându-se din gură-n gură: „Mergeam cu o sticlă de bere şi cu o carte de vizită într-un bar, încercam să găsim persoana care ar putea lua decizia cumpărării berii şi, dacă aveam norocul să o guste de faţă cu noi, erau două variante: dacă spunea că nu îi place berea, îi respectam alegerea, dar, dacă era pe gustul lui, devenea un vector de imagine pentru noi şi urma să ne promoveze mai departe“.
De la primul client, Bistro Smârdan din Centrul Istoric, au ajuns în prezent la aproximativ 120 de clienţi, fie baruri, restaurante şi bistrouri, fie băcănii, magazine de vin sau minimarketuri. „Sunt clienţi atipici, cu o deschidere mai mare către produsele artizanale“, descriu ei profilul clienţilor, printre care se află şi Acuarela, A1, 100 de beri. Berea lor ajunge şi în afara Capitalei, în sudul litoralului, pe perioada verii, în staţiuni precum Vama Veche, 2 Mai, Jupiter, dar şi în câteva localuri din Cluj-Napoca. În alte zone din ţară, Zăganu ajunge prin intermediul site-ului. „Avem cam patru clienţi zilnici din oraşe precum Baia Mare, Satu Mare, Botoşani, Vatra Dornei şi mai ales în Iaşi şi Braşov.“
Nu se sfiesc să recunoască faptul că pe piaţa de bere în România există o concurenţă acerbă, aceasta fiind dominată în prezent de cei patru producători mondiali.
„Nu ar trebui să se uite la noi ca la nişte competitori, noi producem altceva. E o bere românească, artizanală, pasteurizată, care, după cunoştinţele noastre, nu există în portofoliul lor“, spun antreprenorii. 97% din berea consumată de români este produsă local, potrivit datelor Asociaţiei Berarii României. Astfel, piaţa berii, evaluată la 1,8 miliarde de euro, este dominată de branduri româneşti, deşi toate sunt deţinute de giganţi internaţionali precum SABMiller, Heineken sau Molson Coors, potrivit ZF.
Pe lângă creşterea vânzărilor, printre planurile de viitor ale lui Bănescu şi Geamănu se numără producţia altor sortimente de bere. Până atunci, încearcă să nu uite lecţia învăţată de la fostul proprietar al fabricii: „Dom`le, cheia la o fabrică de bere e desfacerea. Noi am luat-o aşa, ca un fel de glumă, dar mare dreptate a avut că degeaba produci milioane de hectolitri, dacă lucrezi pe o piaţă care nu îţi este favorabilă“.
Autor: Ioana Matei
Sursa: Business magazin
Posted in Romani celebri - management