Foto: (c) REPRODUCERE/AGERPRES ARHIVĂ

Cel care avea să devină unul dintre cei mai mari actori români de comedie a absolvit, în anul 1924, cursurile Liceului ”Nicu Gane” din Fălticeni, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din Cernăuți, iar în timpul studiilor a făcut și figurație la Teatrul Național din Cernăuți. Așa a fost remarcat de directorul Dragoș Protopopescu, la a cărui recomandare a fost distribuit de regizorul Aurel Maican în comedia ”Musca spaniolă” de Arnold și Bach. Ca urmare a succesului de care s-a bucurat în fața publicului a fost angajat ca actor la Teatrul Național din Cernăuți. Tot aici s-a mai remarcat în piesa ”Amanetul” de Holberg, sub îndrumarea regizorală a lui Victor Ion Popa, precum și în rolul Agamiță Dandanache din piesa ”O scrisoare pierdută”, de I. L. Caragiale.

După mai multe tentative nereușite a fost admis la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți, ulterior mutându-se la Conservatorul din București.

Foto: (c) AGERPRES/AGERPRES ARHIVĂ

Calitățile actoricești, jocul inimitabil, expresivitatea îi sunt tot mai mult remarcate de regizori. Același Aurel Maican îl aduce în 1933 la București, unde avea să joace în anii următori, pe scenele diverselor companii particulare, în piese regizate de Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu. S-a remarcat în această perioadă mai cu seamă pe scena Teatrului Vesel, înființat de regizorul Sică Alexandrescu împreună cu dramaturgul Tudor Mușatescu.

A jucat astfel în piesele ”Micul Weber” și ”Otto Elefantul” de Arnold și Bach, ”Arde nevastă-mea” de A. Vercourt și Jean Bever, ”Prostul din baie” de Ernest Fiese și Karl Fellman, ”Așternutul de mătase” de A. Birabeau și G. Dolley, ”Părintele cățeilor” de Glinger și Taussig, ”Împăratul” de Luigi Bonelli, având roluri în care se face din nou remarcat pentru comicul înnăscut.

Foto: (c) AGERPRES/AGERPRES ARHIVĂ

A urmat rolul titular din farsa ”Birlic” de Arnold și Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Grigore Vasiliu înregistrează un succes uriaș, iar identificarea actorului cu acest rol l-a determinat să-și ia pentru totdeauna numele personajului interpretat.

Grigore Vasiliu Birlic a jucat în numeroase piese de teatru, precum și în numeroase filme, excelând în roluri în registru comic, cucerindu-și publicul fie și numai prin simpla sa prezență.

După naționalizarea teatrelor particulare în 1948, se întoarce ca actor la Teatrul Național din București. A jucat, de asemenea, și pe scena Teatrului de Comedie din București, una dintre piese fiind ”Burghezul gentilom” de Moliere (1961).

Foto: (c) AGERPRES/AGERPRES ARHIVĂ

Majoritatea pieselor lui Caragiale în care a fost distribuit au fost montate pe scena Teatrului Național din București de Sică Alexandrescu. A fost ‘Coana Eftimița’ în ”Conu’ Leonida față cu reacțiunea”, ‘Crăcănel’ din ”D’ale carnavalului”, ‘Iordache Brânzovenescu’ din ”O scrisoare pierdută”. A mai jucat în ”Doctor fără voie” de Moliere, ”Mielul turbat” de Aurel Baranga, ”Revizorul” de N.V. Gogol, ”Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, toate în regia lui Sică Alexandrescu, în ”Ultima oră” de M. Sebastian. A jucat, de asemenea, în ”Nunta lui Krecinski”, de Suhovo-Kobâlin, în piesa ”Topaze”, a lui Marcel Pagnol, și în ”Omul cu mârțoaga”, de Georghe Ciprian.

În cinematografie a debutat în anul 1934 în filmul ”Bing-Bang” (alături de Stroe și Vasilache, care semnează și regia), după care au urmat: ”Doamna de la etajul II” (1937), regia Dezideriu Major; ”Viața învinge” (1951), regia Dinu Negreanu; ”Vizita” și ”Lanțul slăbiciunilor” (1952), regia Jean Georgescu; Arendașul Român (1952); ”O scrisoare pierdută” (1953), regia Sică Alexandrescu, Victor Iliu (alături de Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Ion Finteșteanu); ”Directorul nostru” (1955), regia Jean Georgescu (alături de Al. Giugaru, Radu Beligan și H. Nicolaide); ”Două lozuri” (1957), regia Aurel Miheles, Gheorghe Naghi; ”D-ale carnavalului” (1958), regia Gheorghe Naghi, Aurel Miheles; ”Doi vecini” (1958), regia Geo Saizescu; ”Băieții noștri” (1959), regia Anastasia Anghel, Gheorghe Vitanidis; ”Telegrame” (1959) , regia Aurel Miheles, Gheorghe Naghi (alături de Ștefan Ciubotărașu, Al. Giugaru, Marcel Anghelescu, Mihai Fotino, Dem Rădulescu); ”Aproape de soare” (1960), regia Savel Stiopul; ”Bădăranii”(1960), după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi; ”Întâlnirea” (1961), regia Aurel Miheles; ”Post-restant” (1961), regia Gheorghe Vitanidis; ”Doi băieți ca pâinea caldă”(1962), regia Andrei Călărașu; ”Lumină de iulie” (1963), regia Gheorghe Naghi; ”Pași spre lună” (1963), regia Ion Popescu-Gopo (alături de Radu Beligan, Florin Piersic ș.a.); ”Mofturi 1900” (1964), regia Jean Georgescu ; ”Titanic vals” (1964) de Tudor Mușatescu, regia Paul Călinescu; ”Les fętes galantes” (”Serbările galante”) (1965), regia Rene Claire; ”Corigența domnului profesor” (1966), regia Haralambie Boroș; ”Steaua fără nume” (1966), regia Henri Colpi.

Printre rolurile care l-au făcut celebru se numără Lefter Popescu din ”Două lozuri”, Crăcănel din ”D’ale carnavalului”, Costăchel Gudurău din ”Telegrame”, Spirache Necșulescu din ”Titanic vals”, Jupân Canciano din ”Bădăranii”, Brânzovenescu din piesa ”O scrisoare pierdută” ș.a.

”Spre deosebire de arta scriitorului, pictorului și muzicianului, aceea a actorului era perisabilă. Cinematograful biruie astfel o fatalitate, dând și actorului acces la un pic de nemurire…” , avea să spună Grigore Vasiliu Birlic.

A interpretat, de asemenea, numeroase roluri în piese de teatru radiofonic.

A fost căsătorit de două ori, mai întâi cu actrița Angela Mateescu, apoi cu actrița Valeria Nanci, dar nu a avut copii. Cea de-a doua soție, Valeria Vasiliu Birlic, a jucat alături de soțul ei în filmul ”Titanic vals” (1964), precum și la Teatrul Național în piesa ”Topaze” (1968) de Marcel Pagnol.

Marele actor Grigore Vasiliu Birlic a primit în 1953 titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne ”pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”, apoi și titlul de Artist al Poporului. În 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I ”pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

Monumentul actorului Grigore Vasiliu Birlic din Cimitirul Bellu.
Foto: (c) AGERPRES/AGERPRES ARHIVĂ

S-a stins din viață la 14 februarie 1970 la București, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.

Pentru a marca o sută de ani de la nașterea marelui actor, membrii familiei și personalități marcante ale vieții culturale românești au înființat o asociație culturală care îi poartă numele — Asociația ”Grigore Vasiliu Birlic”, al cărei scop este conservarea operei și memoriei artistului, precum și promovarea spiritului său în arta teatrală și cinematografică.

Tot cu prilejul centenarului nașterii lui Grigore Vasiliu Birlic, Teatrul Național din București și Asociația Culturală ”Grigore Vasiliu Birlic” au organizat simpozionul ”Birlic la centenar — un geniu al comediei”, precum și expoziția documentară ”Birlic pe scena Teatrului Național din București”, a fost lansat un dublu CD apărut la Editura Casa Radio, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă din argint (emisiunea ”100 de ani de la nașterea lui Grigore Vasiliu-Birlic”), iar Primăria Fălticeni i-a acordat post-mortem titlul de Cetățean de Onoare.

Foto: (c) LUCIAN TUDOSE/AGERPRES ARHIVĂ

În 2010, cu prilejul împlinirii a 105 ani de la nașterea actorului, a fost lansat filmul documentar “Măria Sa, Birlic!”, realizat de Carmen Olaru, realizatoare de televiziune la TVR Iași. Documentarul despre viața marelui actor relevă și aspecte mai puțin cunoscute, cum ar fi, de exemplu, faptul că Birlic era pasionat de mașini, de cursele de cai, că era generos și îi sprijinea pe tinerii actori.

Tot în 2010, a fost creat Festivalul Internațional de Teatru pentru Tineret “Grigore Vasiliu Birlic”, care are loc în fiecare an la Fălticeni.

AGERPRES/(Documentare — Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru)