‘Muzeul Preot Zosim Oancea’ din Sibiel.
Foto: (c) LUCIAN TUDOSE / AGERPRES ARHIVA

În această regiune a țării icoanele pe sticlă au cunoscut o mare înflorire în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, atingând culmea dezvoltării între 1750 și sfârșitul anilor 1800. Pictura pe sticlă era practicată de simpli țărani, la ei acasă, prin acest mod dorind doar să-și arate credința. Artistul popular a introdus în arta icoanei pe sticlă, pătrunsă în țara noastră, motivele artei populare românești, astfel că icoana pe sticlă a devenit icoană românească, dar și cel mai la îndemână mijloc de exprimare a vieții.

Pictura icoanelor pe sticlă s-a răspândit în diverse zone ale Transilvaniei — Nicula, Valea Mureșului, zona Făgărașului, zona Brașovului, Valea Sebeșului-Alba Iulia, Mărginimea Sibiului — caracterizându-se în fiecare din acestea prin motive stilistice specifice. Aceste zone sunt bine reprezentate prin patrimoniul inestimabil de peste 600 de exponate ale muzeului printre care se găsesc și unele provenind din zona Bucovinei, a Banatului, și chiar unele de origine austriacă.

Muzeul de la Sibiel adăpostește icoane cu o vechime de peste 200 de ani, fiecare dintre acestea unică în felul ei, atrăgând prin povestea și mesajul ce stau dincolo de un simplu desen pe sticlă.

Muzeul este opera preotului Zosim Oancea (1911-2005), care a decis după anul 1960 să adune icoane pe sticlă de la enoriași și să le depoziteze într-o magazie din spatele bisericii din Sibiel, reușind câțiva ani mai târziu, în 1969, să creeze un muzeu care s-a bucurat și de susținerea unor instituții și donatori privați români și straini. Icoanelor achiziționate, s-a constituit în prima colecție găzduită în primul sediu al Muzeului, vechea magazie din spatele bisericii reconstruită complet între anii 1970-1971.

Foto: (c) Wikipedia

Mărirea progresivă a colecției a dus la realizarea celei de-a doua clădiri, începută în 1976 și încheiată în 1983, care este în prezent principalul sediu al Muzeului. Așa-zisul “Muzeu Nou” este organizat pe două niveluri și dezvăluie lumea credinței rurale transilvănene, fiind un amestec unic de tradiție orientală și de tehnică occidentală. Edificiul vechi, reprezentând primul sediu istoric al Muzeului adăpostește astăzi, secțiuni suplimentare ale colecției unde pot fi văzute și icoane pe lemn, ceramică, piese de mobilier, obiecte tradiționale de uz casnic, țesături brodate cu motive populare, precum și o serie de cărți bisericești vechi printre care un text liturgic slavon din secolul al XIV-lea, Noul Testament de la Belgrad, un exemplar rar al Bibliei lui Șerban Cantacuzino.

Foto: (c) Wikipedia

Colecția muzeului este ordonată pe mai multe secțiuni din mai multe zone ale țării, putând fi văzute, pe lângă icoanele din Transilvania și icoane din Nicula, Valea Mureșului, zona Făgărașului, Brașovului, zona Mărginimii Sibiului, Valea Sebeșului și Alba Iulia, zona Banatului, zona Bucovinei.

Icoanele din Nicula, de format mic de circa 20×30 cm, se recunosc prin strălucirea deosebită a sticlei și culoarea întinsă în tonuri de albul, negrul, ocru, maro închis, roșul-cărămiziu, verde-măsliniu, albastrul-gri, auriu. În prim plan se află subiectul reprezentat iar pe margine se regăsesc motive decorative, dintre care cel mai frecvent o bordură pe trei laturi care reproduce o funie, simbol al celor două naturi ale lui Hristos și al eternității. Reprezentativă pentru această zonă este icoana “Mesei de Rai”, înfățișând o masă în formă de romb la care se așează Maria, Iisus și doi Sfinți.

Foto: (c) Wikipedia

Valea Mureșului este reprezentată de icoane realizate printr-o îmbinare unică între influența tradiției bizantine, tipică icoanelor pe lemn și motivele inspirate de obiceiurile locale. De o atenție deosebită se bucură “Fecioara cu Pruncul” și “Sfântul Nicolae” realizate de Sandu Popa. Acestea au fondul aurit și caractere chirilice care amintesc de stilul icoanelor clasice pe lemn.

Foto: (c) Wikipedia

Pictura de icoane pe sticlă a atins culmile artistice și în zona Făgărașului și pe Valea Mijlocie a Oltului, fiind susținută de un interes profund pentru folclor și arta populară. O temă răspândita în aceasta zona este cea a Judecății de Apoi. De altfel, din această regiune provine una din cele mai importante femei-iconar — Ana Tămaș. Autori reprezentativi din zona Făgărașului sunt: Savu Moga, Matei Țâmforea, familiile de pictori Moldovan, Grecu și Tămaș. Între creațiile acestora se remarcă icoana “Buna-Vestire” a lui Savu Moga (1816-1899) în care sunt folosite în mod variat nuanțe și amestecuri de culori, cu extraordinare efecte de rafinament. De asemenea icoanele cu Sfântul Ilie și istoria evanghelică a Sărmanului Lazăr și a bogatului nemilostiv, opere ale lui Matei Țâmforea (1836-1906) se caracterizează prin simț de observație, atenție la detalii, gust narativ.

‘Maica Domnului îndurerartă’
Foto: (c) Wikipedia

Icoanele provenind din zona Brașovului se caracterizează prin forță cromatică, fiind predominante culorile tari — roșu, portocaliu, albastru — și dimensiunile mari ale figurilor. Subiectul Maicii Domnului cu Pruncul este larg răspândit, icoanele fiind caracterizate de elemente tipice tradiției și folclorului local precum colierul din monede de aur (salbă).

‘Sfânta Troiță’ (Valea Sebeșului-Alba Iulia)
Foto: (c) Wikipedia

Valea Sebeșului-Alba Iulia este reprezentată de icoane cu compoziții puțin mai statice și culori mai sobre, larg răspândită în această zonă fiind utilizarea foiței de argint sau de aur, resimțindu-se tradiția bizantină a icoanelor pe lemn care a fost aici mai puternică. Procesul de oxidare degradează însă efectul cromatic unitar care este dominat în final de verdele acid.

Mărginimea Sibiului, satele din jurul Sibiului — Săliște, Vale și Poiana — au dat importanți pictori de icoane printre care Ion Morar (1815-1890) renumit îndeosebi pentru lucrarea “Cina cea de Taină” care reflectă o puternică influență barocă. În aceasta zona este raspândită și icoana așa-numită “Prăznicar” structurată în jurul unei reprezentări centrale a unui eveniment fundamental din viața lui Iisus Hristos — îndeosebi Învierea.

‘Cina cea de Taină’ (Mărginimea Sibiului)
Foto: (c) Wikipedia

Arta icoanelor pe sticlă din Transilvania este prezentată și în volumul “Icoanele pe sticlă din Sibiel. Muzeul Zosim Oancea” al jurnalistului italian Giovanni Ruggeri, cu o prefață de dr. Laurențiu Streza, arhiepiscopul Sibiului și mitropolitul Ardealului. Volumul, disponibil în limbile română, engleză, germană și franceză și reprezintă un inestimabil ghid pentru cunoașterea pe larg a istoriei icoanelor pe sticlă din Transilvania.

De-a lungul istoriei sale, muzeul s-a bucurat de vizite ale unor oaspeți iluștri, începând cu oameni ai bisericii, precum diverși Mitropoliți ai Transilvaniei, episcopul anglican Robert Runcie, mai târziu arhiepiscop de Canterbury și conducător al Comuniunii anglicane, teologi de renume mondial precum Oscar Cullmann, Jürgen Moltmann, Olivier Clément, Dumitru Stăniloae, dar și oameni de cultură, delegații guvernamentale și diplomatice străine, persoane publice.

Anual, pragul muzeului este trecut de circa 15 mii de vizitatori din întreaga lume.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Horia Plugaru)