ROMANIA

Un masiv înconjurat de mistere încă neelucidate aprinde imaginaţia a sute de turişti, care vin anual să viziteze unul dintre cei mai ciudaţi munţi din Valea Jiului. Este vorba despre Muntele Gugu, sau Vârful Gugu cum este cunoscut, despre care se spune că, la anumite ore din zi, dispare privirii. Misterul se adânceşte şi mai tare atunci când poveştile spun că tot aici s-au semnalat tot felul de fenomene stranii.

Cum altfel, legendele leagă Vârful Gugu de daci, de mistica acestora, dar mai ales de comoara lui Decebal. Legenda spune că pe muntele Gugu şi-ar fi avut sălaşul Zamolxe şi din acest motiv muntele era considerat un loc sfânt de către daci. Tot aici se spune că Decebal şi-a ascuns o mare parte din comoară, fiind convins că spiritul Înaltului Preot o va păzi de urgiile vremurilor. Legendele vin din moşi strămoşi, dar chiar şi în zilele noastre sunt destui care mai cred în veridicitatea lor. Locuitorii de la baza muntelui sunt renumiţi pentru longevitatea lor, aceştia punând totul pe seama zonei misterioase în care locuiesc şi a încărcăturii energetice mari.
Pentru a ajunge pe vârful Gugu sau « Muntele care se ascunde privirii », cum este cunoscut, trebuie să te pregăteşti pentru o zi întreagă de mers. Se porneşte din zona Câmpuşel, către izvoarele Jiului de Vest, iar de acolo se urcă panta spre Şaua Paltinul, vârful Paltinul, către Platoul Borăscu. De aici mai este doar un „pas” către Vf. Gugu, care este cel mai înalt vârf din Munţii Godeanu (2.291 m). “Mulţi dintre turiştii veniţi în zonă pot să jure că au văzut vârful dispărând sau că au văzut explozii de lumină ţâşnind chiar din munte. La începutul anilor ’90, au aflat şi cercetătorii despre misterele Gugului şi au venit în zonă. La finalul expediţiei au declarat că au văzut « luminile (de fapt nişte fulgere globulare) care “au furat” vârful spre cer şi nu au putut dormi deloc din cauza unor energii inexplicabile », povesteşte Sorin Sanda, un salvamontist pasionat de drumeţiile montane.

El spune că în zonă a mai venit o comisie de cercetători, după ce aici s-ar fi semnalat dispariţia unui avion, iar ceea ce li s-a întâmplat a fost şi mai straniu. «S-au confruntat cu stări nemotivate de spaimă, senzaţii de sufocare, impresia că sunt priviţi, explozii luminoase în vârf. În plus, nimeni nu a putut explica de ce nu a reţinut nimic pelicula din câteva ore de înregistrare», mai spune Sanda. Vârful Gugu este amintit şi de Victor Kernbach în lucrarea sa “Enigmele miturilor astrale”, care spune că acest munte plin de mistere este centrul unuia dintre “punctele energetice esenţiale” ale Planetei. Renumele Vârfului Gugu a depăşit graniţele ţării. Anual aici vin turişti din Germania, Franţa sau Suedia, care vor să surprindă pe obiectivul aparatului de fotografiat exploziile luminoase.

Misterele din jurul Vârfului Gugu

Şi, ca de obicei în astfel de cazuri, părerile sunt împărţite. Unii tind să creadă că totul este doar o legendă, frumoasă, ce-i drept, dar nu mai mult decât atât. Alţii în schimb povestesc că au fost acolo de mai multe ori tocmai pentru că sunt convinşi că, în cele din urmă, misterele li se vor înfăţişa chiar lor şi le vor putea cuprinde pe obiectivul aparatului de fotografiat. Dar iată ce-ar putea pe cei din urmă să-i determine să creadă în veridicitatea teoriilor care vin să sprijine afirmaţia că Masivul Godeanu, cu tot cu vârful său Gugu, ar fi muntele sacru al dacilor. Unul dintre principalele aspecte care ar indica Godeanu drept muntele sacru îl reprezintă peştera situată aproape de vârf, despre care se zice că ar fi fost locul de retragere al lui Zamolxe şi care juca rol de observator astronomic, chiar şi pe timp de zi.

Se spune că densitatea diferită a straturilor de aer, combinată cu drenarea nebulozităţii sub formă de condens ar creea această iluzie optică, dar oricum rămâne atracţia fenomenului de neînţeles pentru cei mai mulţi dintre privitori sau spectaculozitatea lui, dincolo de orice explicaţie ştiinţifică. Apoi mai sunt întâmplările stranii care se leagă de acest munte plin de mistere, descrise chiar de cei care le-au trăit. Stări de surescitare, nesomn, apăsare, senzaţia permanentă că ar fi urmăriţi, explozii neobişnuite de lumină şi energie, izvorâte din interiorul muntelui. Şi, poate, cea mai şocantă ar putea fi surpriza oferită de aparatele de fotografiat şi camerele de luat vederi, care nu au înregistrat nimic, deşi fuseseră focalizate sute de cadre, după cum spun cei care au trăit acest fenomen.

O altă legendă poveşteşte despre omul Quetzalcoatl care venise din “ţinutul de la Soare-răsare”, şi “care purta barbă şi o robă lungă, albă. El dădu învăţături poporului despre ştiinţe, bunele obiceiuri şi legile înţelepte… Dar, dintr-un motiv oarecare, a fost nevoit să părăsească ţara. El adună legile, scrierile, imnurile sale şi plecă pe drumul pe care venise. Se opri la Cholula (Mexic-Puebla) unde predică buna învăţătură. Apoi cobori pe plajă, începu să plângă şi îşi dădu foc trupului… Inima lui deveni luceafărul de ziua (v. Sirius). Alţii spun că s-ar fi urcat în corabia lui (“o barcă fără vâsle, cu un sistem propriu de deplasare / cu care venise / după un mare potop”) şi s-ar fi întors în ţara de unde venise. Legendele însă sunt de acord asupra unui singur punct: acela că a promis că se întoarce.”

Dupa N. Densuşianu, “în familia giganţilor din muntele Pregleda (comuna Izverna, judeţul Mehedinţi), se afla şi Gyges identificat cu regele Gog din ţara Magog, pe care Sf. Augustin îi considera a fi geţii şi mesageţii. În oracolele Sybiline Gog şi Magog sunt localizaţi în nordul Traciei (III.V.508-513), în acele locuri sunt menţionaţi şi în legendele epice despre Alexandru cel Mare, legendarii Gog şi Magog fiind citaţi şi de profeţii Ieremia (4-6) şi Iezechiel (Vechiul şi Noul Testament.)”

Gyges, este reprezentat prin cele trei masive muntoase: Godeanu-Retezat-Ţarcu, cuprins între actualele vai: Cerna-Bistra-Strei-Jiu care îl desparte de fraţii săi mai mici, mijlociul Cottus (Munţii Sureanu) şi mezinul Briareus (Munţii Poiana Ruscă). S-a spus că depresiunea Carpaţilor Meridionali – între 45.0 – 46.0 lat. N / 23.0-26.0 long. E, unde apar lumini ciudate în miez de noapte, este numită “zona crepusculară a Europei”.

Referindu-se la această zonă, Gligor Hasa menţionează: “Muntele Gugu – sau al Uriaşilor – închipuind un urieşesc cap de bour” aflat în apropirea “Bătrânului Boreas” şi a muntelui “cu vârful retezat, ca o vatră de foc, unde cei vechi îşi aveau marele altar de sacrificii şi comunicare cu marele Zalmoxis”, locul unde se afla “tarabostele Duras, ajuns la bătrâneţe ducele triburilor ce-şi aveau reşedinţa în Muntele Gugu”, locul unde “într-o seară de popas au ieşit flăcări din pământ”.

sursa : 2012en.ro

Comments are closed.