Foto: (c) Accessgambia.com

Gambia este o enclavă situată în Africa de Vest, înconjurată în mare parte de Senegal și cu o linie scurtă de coastă la Oceanul Atlantic. Țara și-a luat numele de la râul Gambia, ce traversează teritoriului său. Populația țării este de aproximativ 1,9 milioane de locuitori, iar suprafața măsoară 10.689 kmp. Limba oficială este engleza.

Capitala țării, Banjul, face parte din diviziunea administrativă Greater Banjul Area și este situată pe Insula St. Mary (Banjul Island), în locul unde râul Gambia se varsă în Oceanul Atlantic. Insula este legată de partea continentală, în vest, și de restul zonei metropolitane Greater Banjul Area prin mai multe poduri. Distanța pe apă poate fi parcursă și cu feribotul. Orașul în sine are o populație ce depășește 31.000 de locuitori, dar în zona metropolitană locuiesc peste 350.000 de persoane.

Zona din apropierea insulei Banjul a fost locuită cu sute de ani înainte ca navigatorii portughezi Antoniotti Usodimare și Luiz de Cadamosto să ajungă la gura de vărsare a Râului Gambia, în 1455. În 1815, guvernatorul șef al așezărilor britanice din Africa de Vest, Charles MacCarthy, i-a dat ordin unui ofițer britanic, Alexander Grant, să navigheze în aval de insula senegaleză Goree, pentru a cerceta dacă poată fi construit acolo un fort militar. În urma verificărilor, detașamentul Forțelor regale africane s-a stabilit pe insula cunoscută, pe atunci, ca ”Banjulo” în rândul portughezilor.

La 23 aprilie 1816, căpitanul Alexander Grant a încheiat un tratat cu Tomani Bojang, ”Regele” (Mansa) din Kombo, pentru luarea în arendă a insulei de către Guvernul britanic. Insula a fost redenumită ”St. Mary”, iar aici a fost construită o așezare numită Bathurst, după numele Secretarului de Stat pentru Coloniile Britanice, Henry Bathurst. Până în 1821, aici fuseseră construite clădiri ale autorităților, între care se numărau garnizoane, un spital și un tribunal.

MacCarthy Square (Piața MacCarthy), denumită după brigadierul Sir Charles MacCarthy (guvernator pentru Sierra Leone și așezările africane de vest), a fost încercuită de primele clădiri publice. Mai târziu, așezarea Bathurst a fost inclusă în administrarea autorității Guvernatorului din Sierra Leone. În 1818, populația totală a noii așezări număra în jur de 600 de persoane, iar până în 1826 crescuse până la 1.800, din care 30 erau europeni. În 1830, ambarcațiuni pline cu refugiați africani eliberați ajungeau la Bathurst.

Până la mijlocul secolului al XIX-lea, populația din Bathurst ajunsese la 4.000 de localnici, iar pe lângă aceștia mai trăiau aici 190 de coloniști. Creșterea masivă a populației a fost determină de afluxul se sclavi din Freetown, fugari și membri ai tribului Wollof, din insulele senegaleze Goree și St. Louis. Autoritățile au încercat să pună capăt migrației masive, dar sarcina a fost dificilă din cauza conflictelor religioase din zonă. Totuși, dezvoltare zonei a fost remarcabilă: într-un secol, așezările de localnici se transformaseră într-un adevărat oraș, ce devenise una din principalele porți ale comerțului maritim din Africa de Vest.

Diviziunile locale din Bathurst s-au reflectat și în împărțirea districtelor pe diferite grupuri etnice: Soldier Town, unde locuiau pensionarii din forțele militare; Jolof Town, zona meșteșugarilor și a meșterilor urmași ai etnicilor Wollof; zona mai sărăcăcioasă Moca sau Mocam Town, numită mai târziu Half-Die (după epidemia de holeră din 1869), locuită de lucrători imigranți din zona Kombo și din regiunile din amonte; Melville Town, locuit de etnici Jolas; Portuguese Town, populat de descendenți Mullato din familii mixte de africani și portughezi. Pe măsură ce așezarea urbană s-a dezvoltat, străzile au luat nume de meșteșugari importanți sau generali participanți la Bătălia de la Waterloo, spune istoria orașului Banjul. În semn de recunoștință pentru eforturile depuse pentru oprirea sclaviei de-a lungul râului Gambia, o stradă poartă numele britanicului Grant.

Bathurst a fost declarat capitală pentru Colonia și protectoratul Gambiei, în 1889. Orașul-port a câștigat un statut superior, ”city”, în 1965, în același an în care Gambia și-a declarat independența. În 1973, Bathurst a revenit la numele Banjul.

După o perioadă de stagnare și decădere, în anii ’80, capitala a trecut printr-un exod rapid al populației către zonele Kombo, ceea ce a dus la crearea diviziunii administrative Greater Banjul Area.

În zilele noastre, Banjul este cunoscut și ca ”Orașul Luminii”: ”mereu plin de viață, în special în perioadele festive, fie cu ocazia sărbătorilor religioase sau culturale, fie în timpul festivalurilor tradiționale”, notează publicația gambiană ”Daily Observer” în articolul ”Banjul: The City of Light”.

AGERPRES/ (Documentare-Roxana Mihordescu, editor: Irina Andreea Cristea)