Foto: (c) op.org

Tema propusă de ONU pentru acest an reprezintă un îndemn: “Lichidarea traficului cu ființe umane și a muncii forțate”. Justiția socială reprezintă principiul de bază pentru coexistența pașnică și prosperă în interiorul națiunilor dar și între acestea. Prin promovarea egalității între bărbați și femei sau respectarea drepturilor popoarelor indigene și a migranților, respectăm principiile justiției sociale. Printr-o aplicare lărgită a justiției sociale pot fi eliminate și barierele care există între persoane din cauza sexului, a vârstei, a rasei, a etniei, a religiei, a culturii sau a dizabilitățiilor.

Exercitarea justiției sociale se află în centrul misiunilor Organizației Națiunilor Unite pentru promovarea dezvoltării și a respectării demnității umane la nivel mondial. Adoptarea de către Organizația Internațională a Muncii (OIM) a Declarației privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă, în 2008, reprezintă doar un exemplu al angajamentului asumat de sistemul ONU în respectarea justiției sociale. Declarația se concentrează pe garantarea și asigurarea echitabilă a beneficiilor celor care muncesc, a protecției sociale, a dialogului social, precum și respectarea principiilor și a drepturilor fundamentale la locul de muncă.

Celebrarea acestei zile pe teritoriul statelor membre ale Națiunilor Unite este menită să contribuie la promovarea activităților naționale în conformitate cu obiectivele și scopurile Summit-ului Mondial pentru Dezvoltare Socială sub egida ONU (Copenhaga, 6-12 martie 1995). Prin marcarea Zilei Mondiale a Justiției Sociale sunt susținute eforturile comunității internaționale în vederea eradicării sărăciei, promovării ocupării depline a muncii printr-o muncă decentă, egalității între sexe și accesului la bunăstarea socială și la justiție pentru toți cetățenii planetei.

Exploatarea umană și munca forțată iau diferite forme, ce includ și constrângerea prin datorii. Prin muncă forțată se desemnează deseori, în prezent, noțiunea de “sclavie modernă”, conceptul de proprietate diferențiind munca forțată și sclavia în sensul tradițional. Întrucât sclavia tradițională presupune posedarea unui sclav de către o altă persoană, munca forțată indică numai exercitarea constrângerii și limitarea libertății persoanei. Astfel, sclavia este o formă a muncii forțate, dar nu unică. Există multe categorii de muncă forțată — de la sclavie și până la servitute. Victimele cele mai vulnerabile sunt femeile și fetele obligate să se prostitueze, migranții blocați în servitutea pentru datorii și, în unele țări, cei care lucrează ilegal în diverse domenii, fiind recompensați sub valoarea muncii depuse.

În iunie 2014, reprezentanți guvernelor, angajatorilor și a muncitorilor participanți la Conferința Internațională Muncii a OIM au decis să dea un nou impuls luptei globale împotriva muncii forțate, inclusiv traficului de persoane și practicilor similare sclaviei. Ei au votat adoptarea unui protocol și a unei recomandări care completează Convenția privind munca forțată, din 1930 (nr. 29), pentru a completa instrumentele internaționale existente și a oferi noi orientări privind măsurile eficiente care trebuie luate pentru eliminarea tuturor formelor de muncă forțată. Toate măsurile sunt necesare în condițiile actuale de dezvoltarea a societății în care se menține discriminarea bazată pe diferența genurilor în procesul de angajare, educație și informații, se înregistrează o creștere a traficului de persoane și noi forme ale muncii forțate.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)