Foto: (c) Eca.europa.eu

De la crearea Comunității Economice Europene, în 1958, atribuțiile preluate de ECA fuseseră îndeplinite de o comisie de audit de mici dimensiuni, care nu dispunea de competențe și resurse necesare pentru a asigura un audit adecvat al bugetului aflat în creștere progresivă. Comisia pentru control bugetar a Parlamentului European a militat, începând cu 1973, pentru înființarea unui organism de audit extern la nivel comunitar.

Punctul de plecare pentru activitatea de audit îl reprezintă bugetul și politicile UE, în principal în domenii legate de creșterea economică și ocuparea forței de muncă, finanțele publice, mediu și combaterea schimbărilor climatice. Auditul cu privire la execuția bugetului privește atât veniturile, cât și cheltuielile. Încă de la început, Curtea de Conturi Europeană a urmărit să îmbunătățească gestiunea finanțelor UE și să contribuie la asigurarea răspunderii publice pentru colectarea și cheltuirea bugetului Uniunii, oferind asigurări și consiliere.

Limbile utilizate în cadrul instituției sunt cele 28 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, iar sediul Curții se află la Luxemburg.

Curtea de Conturi Europeană a devenit treptat o instituție europeană de sine stătătoare, iar de la 1 noiembrie 1993, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, independența și autoritatea Curții au fost consolidate prin declarația de asigurare anuală (DAS). Curtea de Conturi Europeană a fost recunoscută ca una dintre cele cinci instituții fundamentale ale Comunității Europene alături de Parlamentul European, Consiliul Europei, Comisia Europeană și Curtea de Justiție.

Începând cu 1999, rolul Curții de Conturi Europene a devenit și mai important, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, care a reafirmat independența Curții, i-a extins competențele în lupta împotriva fraudei și i-a creat cadrul juridic pentru formularea acțiunilor în fața Curții de Justiție pentru a-și proteja prerogativele față de celelalte instituții ale UE.

În exercitarea mandatului său, Curtea de Conturi Europeană adoptă decizii în colegiu, cu majoritate de voturi. În 2003, Tratatul de la Nisa a consolidat principiul, conform căruia colegiul Curții trebuie să fie format din câte un membru din fiecare stat al Uniunii Europene. Modificările aduse de Tratatul de la Lisabona (intrat în vigoare în 2009), în gestiunea și controlul fondurilor UE, vizează consolidarea competențelor bugetare ale Parlamentului European și subliniază responsabilitatea statelor membre pentru execuția bugetului.

Curtea de Conturi Europeană funcționează ca o autoritate colegială formată din cei 28 de reprezentanți ai fiecărui stat membru, numiți de Consiliul UE cu unanimitate de voturi, după consultarea Parlamentului European, pentru un mandat de șase ani, care poate fi reînnoit. Aceștia, alături de personalul de audit, sunt organizați în cinci camere, dintre care patru au competențe legate de audit, iar cea de-a cincea, denumită Camera CEAD, are un caracter orizontal.

Președintele Curții de Conturi Europene este ales de cei 28 de membri din rândul lor, pentru un mandat de trei ani, care poate fi reînnoit, iar decanul fiecărei camere este ales de membrii ei pentru un mandat de doi ani. La data de 16 ianuarie 2008, portughezul Vítor Manuel da Silva Caldeira a fost ales președinte al Curții, devenind astfel cel de-al zecelea președinte al instituției. Mandatul său a fost reînnoit pentru prima oară la 12 ianuarie 2011 și pentru a doua oară la 23 ianuarie 2014.

Secretarul general este funcționarul cu cel mai înalt grad în instituție și este numit în această funcție de Curte, pentru un mandat, ce se poate reînnoi, de șase ani. Secretarul general este responsabil de secretariatul Curții, gestionarea personalului și de administrare, inclusiv de finanțe și asistență, resurse umane, tehnologia informației și traduceri. Funcția este ocupată, în prezent, de Eduardo Ruíz García, care a fost numit secretar general al Curții, la 16 martie 2009.

Structura Curții de Conturi Europene s-a dezvoltat în paralel cu evoluția Uniunii Europene. De la nouă membri și 120 de angajați, în 1977, organizația internațională a ajuns să numere, în prezent, 28 de membri — repartizați în cinci camere — și aproximativ 900 de angajați, cu sarcini de natură profesională sau administrativă, care provin din toate statele membre.

ECA publică rapoarte și avize bazate pe proceduri independente de analiză și de audit, care contribuie la supravegherea publică a execuției bugetului UE, la luarea de decizii cu privire la mecanismele de guvernanță, elaborarea politicilor și a programelor, precum și la alocarea bugetului UE. În plus, Curtea de Conturi Europeană colaborează cu celelalte instituții supreme de audit în vederea elaborării de standarde profesionale și de bune practici.

Până la 80% din bugetul UE face obiectul gestiunii partajate cu statele membre. Acestea cooperează cu Comisia Europeană în vederea instituirii de mecanisme de supraveghere și de control intern, pentru a se asigura că fondurile UE sunt cheltuite în mod corespunzător și în conformitate cu normele. Prin urmare, controlul exercitat are atât o dimensiune la nivelul UE, cât și o dimensiune națională.

Începând cu 2007, Curtea de Conturi a României este reprezentată la Curtea de Conturi Europeană, inițial prin intermediul lui Ovidiu Ispir (2007-2013), fost consilier de conturi al Curții de Conturi a României, care a îndeplinit un mandat de șase ani în cadrul Camerei a IV-a. Din 2013, reprezentantul României este George Pufan, fost secretar general al Curții de Conturi a României, care este membru al Camerei a II-a, pentru un mandat de șase ani.

AGERPRES/ (Documentare — Roxana Mihordescu, editor: Irina Andreea Cristea)