ROMANIA

Munţii mândri şi semeţi, dar duri cu cei ce nu îi respectă, dar şi poveştile mai mult sau mai puţin realiste despre fenomenele paranormale ce se petrec în unele locuri, au stârnit mereu interesul celor curioşi în legătură cu aceste chestiuni.
Dacă Bucegii sunt deja binecunoscuţi în mediile celor pasionaţi de esoterism, care consideră că aici există un adevărat centru energetic informaţional al planetei şi o cale de comunicare cu alte lumi, astfel de informaţii circulă acum şi despre Piatra Craiului.

Puţin cunoscut lumii largi, dat fiind că nu este un munte uşor de cucerit, masivul Piatra Craiului ascunde, se pare, la fel de multe mistere. Datorită, sau din cauza, depinde cum priveşti problema, a durităţii sale, adevărată piatră de încercare chiar şi pentru cei mai buni alpinişti, a rarităţii adăposturilor şi a reliefului necesită un simţ al orientării deosebit, muntele îi descurajează pe cei mai mulţi turişti de ocazie să se aventureze pe traseele sale.

De aceea, Piatra Craiului a rămas o zonă destul de sălbatică, naturală, ce aminteşte de timpurile imemoriale în care puţini oameni călcau pe aici şi fiarele sălbatice stăpâneau ţinutul.
Tocmai de aceea, multe locuri sunt încă pline de mister, iar în jurul lor se ţes poveşti, unele chiar destul de speciale.

Dacul împietrit din grota necunoscută

O astfel de istorie se referă la o misterioasă grotă descoperită nu de mult, unde, spun localnicii, se aud glasuri şi râsete stranii iar cei ce îndrăznesc să se aventureze pentru a o cerceta sunt terifiaţi.

Legendele spun că acesta se găseşte dincolo de Plaiul Foii, mergând pe o cărare către duce direct pe munte, spre Vârful. Cu vreo jumătate de oră înainte de vârf, ascunsă de privirile turiştilor, se găseşte, se spune, poate cea mai ciudată grotă din România.

Se ajunge la ea doar părăsind traseul marcat şi ocolind peste 200 de metri versantul. Apoi se coboară o stâncă abruptă, înaltă de vreo 30 de metri, până la baza ei. Unii spun că ar fi vorba de o peşteră adevărată, alţii susţin că e doar o grotă ceva mai mare. Cert este însă că nimeni nu a putut pătrunde dincolo de intrare.

Nu din lipsă de curaj, ci pentru că nu se poate! Intrarea în grotă este străjuită de un bloc de granit în care au fost săpate, de apă, sau, poate, chiar de mâna omului nişte ferestre înalte şi înguste. Au cam 10-15 cm grosime, dar nu pare a fi posibil să fie distanţate mai mult.

Poveştile localnicilor spun că cei ce au avut curajul de a se aventura şi a cerceta grota au avut prilejul de a descoperi cu proprii ochi ceva fascinant. Interiorul este aproape perfect rotund, iar spre capătul ei, pe un fel de piedestal necioplit, se poate vedea o statuie de vreo doi metri şi ceva înălţime.

Chipul nu se poate vedea, pentru ca este întors spre partea din spate a grotei, dar se poate vedea aproape perfect că poartă iţari iar în mână are un fel de sabie curbată, aşa cum apar în desenele istorice personajele ce întruchipează vechii daci.

Însă, întrebarea este: dacă grota a fost locuită în urmă cu mii de ani de vechii daci, iar statuia este doar o sculptură, oare cum a ajuns aceasta înăuntru? Cine a făcut-o şi pe cine reprezintă?

În zonă circulă două legende. Prima, varianta cea mai răspândită, anume că este statuia unui stăpânitor al munţilor din primele secole de după Hristos. Alta, care e cunoscută încă din bătrâni spune că bărbatul din grotă ar fi marele zeu dac Gebeleizis, care s-a retras în această grotă, care era ultimul altar închinat lui. A zidit singur gura grotei şi apoi s-a transformat în statuie, promiţind că va reveni cândva la viaţă.

Nimeni nu a reuşit să filmeze sau să fotografieze

Un alt mister ce înconjoară grota respectivă este faptul că, deşi stânca aceea este cunoscută de mulţi ani de oamenii din zonă, nimeni nu a vazut grota până acum câţiva ani. De aceea, oamenii se tem şi unii spun că e semn că vechiul zeu s-ar trezi la viaţă! Alţii susţin că în preajma stâncii li se întâmplă tot felul de lucruri ciudate.

Unii chiar jură că, odată ajunşi în zonă, sentimentul că nu eşti singur devine extrem de puternic, chiar înfiorător! Iar orice încercare de a înregistra în vreun fel imagini din zonă a fost sortită eşecului.

Ba, mai mult camerele video pornesc de unele singure, dar nu înregistrează nimic, iar de câte ori cineva încearcă acest lucru, din interiorul grotei se aud sunete ciudate, asemenea unui râs înspăimântător!

De aceea, cei ce au ajuns acolo pot jura că, deşi nu ştiu ce poate fi, sigur nu e lucru curat!
În plus, grota nu are nume şi nimeni nu se încumetă să îi dea vreunul…

 Scris de Elena Marta,  eroina mea cu mii de multumiri

Sursa: universul argesan