Foto: (c) domdeen / Freedigitalphotos.net

Statul situat în extremitatea de nord a Africii, cel mai mic ca dimensiune din regiunea Maghreb, se învecinează cu Algeria la vest, Libia la sud-est și Marea Mediterană la nord și est. Tunisia se află la jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic și Valea Nilului.

Conform datelor statistice din 2013, populația este estimată la aproximativ 10,8 milioane de locuitori, din care peste 65% trăiesc în mediul urban. Majoritatea tunisienilor sunt musulmani (circa 98%), restul fiind adepți ai creștinismului, iudaismului sau ai altor religii. Capitala țării este la Tunis, oraș cu o populație de aproximativ două milioane de locuitori.

Pe teritoriul Tunisiei, locuit de triburi berbere, fenicienii au întemeiat, începând cu secolul al XII-lea î.Hr., numeroase colonii, iar în 814 î.Hr. Cartagina, care a devenit în secolele următoare centrul unui puternic stat antic în nordul Africii. Înfrântă în cele trei războaie punice (264-146 î.Hr.) de Roma, Cartagina este distrusă (146 î.Hr.), iar teritoriul său devine nucleul provinciei romane Africa. A fost cucerit succesiv de către vandali (439), bizantini (533) și arabi (647-698), când începe și convertirea la islam a populației autohtone (în majoritate berberi). În anul 1574, devine provincie a Imperiului Otoman, însă beiul Husseim Ben Ali transformă Tunisia, în 1705, într-un stat autonom, sub suzeranitate nominală turcească. În 1881, Tunisia este ocupată de trupe franceze, iar prin Tratatul de la Bardo, se instituie protectoratul francez. În anii ’20, mișcarea de eliberare națională se afirmă tot mai puternic după Primul Război Mondial, odată cu fondarea Partidului Desturian. Sub presiunea mișcării anticolonialiste din perioada postbelică, la 3 iunie 1954, Franța acordă Tunisiei autonomia internă, iar la 20 martie 1956 îi recunoaște independența.

La 24 iulie 1957, ultimul monarh husseinit — Mohammed Lamine Bey — a abdicat, iar a doua zi Adunarea Constituantă a proclamat republica. Primul președinte al țării a fost Habib Bourguiba, care a condus țara până la 7 noiembrie 1987, când a demisionat. Premierul Zine el-Abidine Bel Ali devine președintele Republicii Tunisiene și rămâne în funcție până la 14 ianuarie 2011, în urma declanșării Primăverii arabe. În perioada 17 decembrie 2010 — 14 ianuarie 2011 au avut loc ample mișcări de protest, care au provocat părăsirea țării de către președintele Ben Ali, iar Consiliul Constituțional tunisian l-a proclamat președinte interimar pe Fouad Mbazaa, președintele Camerei Deputaților. În urma alegerilor prezidențiale din decembrie 2014, organizate pentru prima dată de la Revoluția tunisiană, a fost învestit președinte Mohamed Beji Caid Essebsi, fondatorul partidului secularist Nidaa Tounes.

Potrivit MAE, România a recunoscut Republica Tunisiană în august 1956, imediat după proclamarea independenței, relațiile diplomatice dintre cele două state fiind stabilite la 16 decembrie 1963. Ambasada României la Tunis a fost deschisă în octombrie 1967. Tunisia a deschis ambasada sa la București în octombrie 1981. La 30 septembrie 1997, autoritățile tunisiene au decis închiderea temporară a Ambasadei Tunisiei la București, invocând considerente financiare. La 9 februarie 2005, Tunisia a redeschis ambasada sa la București, numind un ambasador rezident. După 1989, contactele bilaterale la nivel de șefi de stat au fost stabilite prin vizitele oficiale ale președintelui Ion Iliescu în Tunisia, la invitația omologului său, Zine El Abidine Ben Ali, în zilele de 15 și 16 octombrie 1995 și în 11 și 12 ianuarie 2003. La nivelul diplomației, au efectuat vizite oficiale în România miniștrii de Externe, Habib Ben Yahia, în perioada 16-18 februarie 1995 și Abdalwaheb Abdallah, în zilele de 2 și 3 iunie 2008, în timp ce în Republica Tunisiană s-au aflat în vizită oficială miniștrii Afacerilor Externe Adrian Cioroianu, în perioada 23-26 ianuarie 2008, și Teodor Baconschi, în zilele de 15 și 16 iunie 2011. În 1969, a fost înființată Comisia mixtă interguvernamentală de cooperare economică și tehnică româno-tunisiană, care s-a reunit în 13 sesiuni, ultima desfășurată la București, în iunie 2008. La 16 decembrie 2013, România și Republica Tunisiană au sărbătorit 50 de ani de relații diplomatice.

Boutheina Labidi, ambasador al Tunisiei la București, la festivitatea de deschidere a anului universitar 2014-2015, la Universitatea Politehnică din București (UPB) — 1 octombrie 2014
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

La 18 martie 2015, la Muzeul Național Cotroceni, s-a deschis expoziția de pictură “L’Ecole de Tunis / Școala din Tunis”, realizată în colaborare cu Ambasada Republicii Tunisiene la București. Expoziția, deschisă în perioada 19 martie — 17 aprilie 2015, include zece tablouri realizate în tehnici diferite, semnate de câțiva reprezentanți dintre cei mai importanți ai curentului artistic Școala de la Tunis. Ambasadorul Republicii Tunisiene la București, Boutheina Labidi, a mulțumit reprezentanților muzeului pentru găzduirea expoziției și i-a rugat pe cei prezenți să păstreze un moment de reculegere pentru victimele atacului terorist de la Muzeul Bardo din Tunis.

În cursul zilei de 18 martie 2015, cel puțin 19 persoane, dintre care 17 turiști străini, au fost uciși într-un atac cu armă automată, care a avut loc la Muzeul Național Bardo, una dintre principalele atracții turistice din Tunisia. Alți 22 de cetățeni străini și doi tunisieni au fost răniți. Turiștii au fost atacați în timp ce părăseau autocarul care îi adusese la muzeu, unde sunt expuse unele dintre cele mai impresionante artefacte și mozaicuri datând din perioada Romei și Greciei antice.

AGERPRES/ (Documentare — Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu)