Foto: (c) Vlad STAVRICĂ / Arhiva AGERPRES

ACR număra, în momentul înființării, 29 de membri și 19 cluburi județene. Clubul a pus, imediat după creare, bazele mișcării automobilistice din țara noastră, România numărându-se printre primele șase țări din lume care au organizat concursuri de automobile. La finele anului 1904, ACR avea 67 de membri, dintre care 51 erau proprietari de automobile.

Constituirea acestei organizații, în primii ani ai secolului al XX-lea, a avut ca scop, după cum se stipula și în primul său statut, ”gruparea partizanilor automobilismului în vederea apărării intereselor și drepturilor lor, procurarea tuturor înlesnirilor și avantajelor posibile, încurajarea dezvoltării în România a gustului pentru mișcare, turism și pentru industria automobilelor”.

Primul președinte al Automobil Clubului Român a fost prințul George Valentin Bibescu (1904-1924), urmat de Ion M. Mitilineu (1924-1946).

În anul 1909, Automobil Club Român este recunoscut oficial de către statul român, prin publicarea în Monitorul Oficial din 13 martie a Legii cu articol unic: ”Se recunoaște Societății Automobil Club Român, din București, calitatea de persoană morală, pe baza alăturatelor statute…”, în conformitate cu hotărârea Camerei Deputaților din 22 ianuarie 1909 și a Senatului din 19 februarie același an.

În anul 1914, Automobil Clubul Român își schimba statutul în Automobil Club Regal Român (ACRR), iar timp de 33 de ani, regii României au deținut funcția de președinți de onoare ai ACRR.

La 1 ianuarie 1948, Automobil Clubul Regal Român primește denumirea de Automobil Clubul Republicii Populare Române (ACRPR), iar în 1957, ACR a fost reorganizat într-o nouă concepție, sub denumirea de Asociația Automobiliștilor din România (AAR), revenind în 1967 la denumirea de Automobil Club Român.

În anul 1985, printr-o decizie anticonstituțională, ACR-ului i s-a impus ca o serie de activități, împreună cu întreaga bază materială (valorând, la acea vreme, circa 270 milioane lei și construită din cotizațiile celor 350.000 de membri ai ACR) să fie trecute la unități ale fostelor consilii populare teritoriale, ACR fiind redus la statutul unei federații (Federația Automobil Clubul Român).

Printr-un decret al Consiliului Frontului Salvării Naționale din 1 februarie 1990, ACR a reintrat în toate drepturile avute inițial și a reprimit toate bunurile materiale.

La 8 martie 1994, la Brașov, s-a desfășurat Conferința Națională a ACR; cu acest prilej, președinte a fost ales Constantin Niculescu (care timp de 30 de ani fusese vicepreședinte al ACR și secretar general al FACR), mandat reînnoit în 1999, 2004, 2009 și 2014.

ACR are filiale în toate județele țării și aproximativ 400.000 de membri.

ACR este membru al Federației Internaționale a Automobiliștilor (din 1993), organism mondial cu statut consultativ la ONU, și al Consiliului Mondial de Turism și Automobilism.

La 20 martie 2007, la sediul Oficiului Național al Regiunilor din România, a avut loc evenimentul de semnare de către Automobil Clubul Român a Chartei Securității Rutiere Europene, document multinațional promovat de Federația Internațională a Automobilului și de Comisia Europeană. Potrivit www.acr.ro, Automobil Clubul Român a devenit astfel cel de al 20-lea semnatar al acestei Charte.

AGERPRES/(Documentare; editor: Irina Andreea Cristea)