Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES

Agenția Națională de Presă publica, în luna februarie, un amplu reportaj intitulat “Morile tradiționale cu valuri, bijuterii arhitecturale amenințate cu dispariția”, în care se relata detaliat situația morilor din localitățile Hida și Dragu, menționându-se faptul că acestea sunt amenințate cu dispariția, deși specialiștii în domeniu consideră că ele ar trebui protejate prin includerea lor pe lista monumentelor istorice. Ca urmare a acestui material jurnalistic, la inițiativa Irinei Iamandescu, președintele al AIR, dar și profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism București, un grup de studenți în anul V de la această universitate a ales să petreacă, în săptămâna premergătoare Sărbătorilor Pascale, câteva zile în Sălaj, pentru a realiza releveul celor două mori, respectiv operația de măsurare, desenare și reprezentare la scară a elementelor unei construcții, ca un prim pas în întocmirea documentației pentru clasarea clădirilor.

“Noi avem în fiecare an practica studenților în această perioadă și putem să mobilizăm studenți pentru activitatea de releveu. De foarte multe ori când e vorba să se claseze ceva, una dintre piedici este aceea că nu există un releveu și releveul, dacă ar fi să-l faci cu o firmă de arhitectură sau cu specialiști nu se face nici gratis și nici într-un timp scurt. În plus, studenții profită și ei de o experiență foarte interesantă din punct de vedere profesional. (…) E exact genul de experiență care e util ca stagiu de formare a unui arhitect. Pe de-o parte e un exercițiu de școală obligatoriu, dar pe de altă aparte atunci când există un scop atât de important la finalul acestui exercițiu aparent steril, e cu atât mai motivant și pentru ei și cred că vor fi încântați că au contribuit cândva la ceva ce rămâne după ei. Nu e un proiect fără finalitate ci va avea niște rezultate concrete”, a precizat, pentru AGERPRES, Irina Iamandescu.

Un important sprijin pentru prezența studenților la cele două mori din Sălaj a venit din parte primăriilor din Dragu și Hida, care au înțeles importanța demersului și le-au oferit, gratuit, cazare și masă.

Potrivit sursei citate, cele două mori merită a fi incluse pe lista monumentelor istorice, în condițiile în care mai există puține astfel de clădiri, numai în Sălaj din cele 24 care funcționau în anii ’70 supraviețuind doar cele din Hida și Dragu.

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES

“Din punctul meu de vedere, cele două mori au valoare necesară ca să fie clasate, cu atât mai mult cu cât au devenit unicat. Foarte puține se mai păstrează, multe s-au distrus și atunci suntem în situația să salvăm ce mai avem”, afirmă arhitecta specialistă în arheologie industrială.

Studenții, la rândul lor, aflați în ipostaza de a vedea pentru prima dată astfel de mori, s-au declarat încântați nu doar de arhitectura acestora, ci și de poveștile țesute în jurul lor.

“E foarte emoționant să vezi că a însemnat ceva pentru oameni. De fapt a fost un nucleu al satului și în asta constă valoarea, în mare parte. Faptul că aduna oameni, era un punct de întâlnire. Noi nu prea am avut contact până acum cu arhitectura industrială, dar pentru noi a fost foarte interesant să descoperim că arhitectura funcționează și ca o “coajă” pentru un proces și am descoperit și procesul de producere a făinii și asta a fost foarte interesant. Trebuie să și înțelegem ca să putem desena”, spune Anca, una dintre studentele care a studiat și desenat structura morilor din Sălaj.

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES

Construită în vremea Imperiului austro-ungar, între anii 1932-1934, moara din Hida era, la momentul inaugurării, una dintre cele mai mari și mai moderne din zonă. Cele patru valțuri de măcinat grâul fuseseră aduse de la o renumită fabrică din Ungaria, Ganz Danubius Budapesta, o parte din utilaje provenind de la fabrica timișoreană “Klug — construcțiuni de mașine și mori”. Întreaga moară era acționată la început de un motor cu aburi, pentru funcționarea căruia au fost sacrificați mulți arbori din pădurile satului. Motorul nu deservea doar moara, ci o întreagă mică industrie locală, ce includea un gater, o presă de ulei și o instalație de dărăcit lână. Instalația cu aburi a fost înlocuită cu una ce funcționa cu gaz rezultat tot din arderea lemnelor, mai apoi cu două motoare diesel și, în fine, din 1963 și până astăzi, cu un motor electric de dimensiuni impresionante.

La o aruncătură de băț de Hida se află localitatea Dragu, unde o altă moară cu valțuri, cu câțiva ani mai în vârstă ca cea prezentată, este, cel puțin pentru moment, nefuncțională, dar cu toate utilajele la locul lor. Unele site de cernut făina au fost roase de șoareci, unele utilaje au nevoie de mici reparații, însă moara, care este actualmente în proprietatea primăriei, ar putea fi readusă la viață cu cheltuieli minime.

“Clădirea funcționează ca un singur mecanism, nu e genul de clădire proiectată de un arhitect și e cu atât mai interesant pentru noi. Orice gaură din pardoseală, orice urmă, însemna ceva, are o poveste în urmă”, afirmă Iulia, o altă studentă prezentă la Dragu.

Naționalizată în 1948, moara a ajuns în prezent în proprietatea primăriei, care a închiriat-o în ultimii ani familiei Evei Tulgodi. Din păcate, lipsa clienților a făcut imposibilă menținerea în funcțiune a morii, o problemă importantă fiind și imposibilitatea găsirii unor morari, după ce tatăl și soțul Evei au decedat. Acesta și-ar dori însă ca moara să nu fie abandonată și distrusă, ci să fie redeschisă și, mai mult, chiar inclusă într-un circuit turistic.

Concret, aceasta crede că o idee pentru salvarea morii și a tradiției morăritului ar putea-o reprezenta realizarea unui festival al morilor din zonă, în care să fie incluse morile din Hida și Dragu, alături de moara din Așchileu Mare, județul Cluj. Cei interesați ar putea asista la demonstrații de măcinat grâul și ar putea degusta produse făcute din diferitele sortimente de făină de la moară.

Potrivit Irinei Iamandescu, păstrarea unor astfel de obiective este la fel de importantă precum conservarea oricărei clădiri de patrimoniu, iar trecerea lor în lista monumentelor istorice și încercarea de accesare a unor proiecte europene ar fi una din soluțiile pentru salvarea lor.

AGERPRES/(A — autor: Sebastian Olaru, editor: Adrian Drăguț)