Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES FOTO

În fiecare an, în prima vineri după Paște, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii, un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în lucrarea mântuirii oamenilor. Creștinii ortodocși vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Agheasma Mică.

Legenda Izvorului Tămăduirii de la Biserica Greacă spune că, demult, pe înserat, un cioban, care își ducea oile de la păscut spre casă, era supărat și îngândurat că mama lui orbise și se ruga la Dumnezeu să-i dea acesteia sănătate.

Deodată, în față, i-a apărut Maica Domnului și i-a spus să construiască o mică troiță lângă stejarul cel mai bătrân din zonă și să o împodobească cu multe icoane și în fiecare seară când va trece pe acolo, să aprindă candela și să se roage pentru ca mama lui să poată vedea. A doua zi, ciobanul s-a apucat de treabă și, în trei zile, a terminat de construit mica troiță.

A observat, însă, că pe lângă construcția făcută de el, un firicel de apă a apărut și s-a apucat să sape un șanț pentru ca apa să se poată scurge.

Pentru că era foarte cald și îi era sete, omul a băut din apa ce curgea și, văzând că este rece și bună la gust, a pus într-o sticlă să-i ducă și mamei sale acasă să-i dea să bea și să se spele pe față. La numai o săptămână după ce a băut din această apă, mama ciobanului s-a vindecat și a început să zărească lumina zilei, spune legenda.

Este legenda izvorului făcător de minuni de la Biserica Greacă ‘Buna Vestire’ din Brăila, recunoscut în întreaga lumea pentru puterile sale vindecătoare, care se află la 15 metri adâncime, sub Sfântul Altar, și izvorăște o dată pe an, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.

Biserica Greacă din Brăila este unică în toată creștinătatea, fiind singurul lăcaș cu trei hramuri și trei altare din România: Buna Vestire, Sfântul Gherasim și Sfântul Ierarh Nicolae.

Este deja o tradiție ca pelerinii să vină la Brăila cu o zi înaintea deschiderii Izvorului și să își petreacă noaptea în curtea Parohiei ‘Buna Vestire’, care le pregătește credincioșilor, de fiecare dată, pachete cu mâncare și un cort în curte, unde să se poată adăposti, dacă vremea este nefavorabilă.

Și în acest an, mii de pelerini sosiți din toate colțurile țării au stat ore în șir la cozi formate pe patru-cinci rânduri, pentru a lua apă sfințită de la izvorul Bisericii.

Despre apa tămăduitoare de boli trupești și sufletești de la Brăila s-a auzit în toate colțurile țării, iar oamenii au stat răbdători la cozi, care s-au întins pe zeci de metri și au rostit rugăciuni, în șoaptă sau chiar cu glas tare, iar unii dintre ei au povestit despre minunile pe care le-a făcut, de-a lungul timpului, apa sfințită luată de la Izvorul Tămăduirii.

?Acum 11 ani, omul meu nu putea merge, după ce a fost izbit în plin de o mașină. Doctorii mi-au spus că nu va mai merge niciodată, dar cu credință în Dumnezeu am mers an de an la Izvorul Tămăduirii și i-am adus apă sfințită, iar astăzi pot să vă spun că stă pe picioarele lui. Este cea mai mare bucurie pe care ne-a putut-o face Fecioara Maria’, spune o femeie de 60 de ani, care a stat peste patru ore la rând pentru a lua apă sfințită.

Printre credincioșii veniți să ia agheasma în care și-au pus atâtea speranțe de vindecare s-a aflat și un băiat de 14 ani, care ne-a mărturisit că a venit să ia apă sfințită pentru bunica lui, în vârstă de 75, care este bolnavă: ?Când eram mic, veneam în fiecare an să iau agheasmă cu bunica mea, care m-a crescut. De trei ani ea s-a îmbolnăvit și acum vin singur și îi duc această agheasmă făcătoare de minuni, pentru că vreau să se facă bine. Și știu că se va face bine’, spune încrezător băiatul.

Un tânăr de 25 de ani din Galați, ?creștin practicant’ așa cum se definește, ne-a spus că vine an de an la Izvorul Tămăduirii din Brăila și duce apă sfințită tuturor rudelor aflate în orașul vecin. ?S-au învățat ca an de an să primească de la mine câte o sticluță cu agheasmă de la Izvorul Tămăduirii din Brăila. Vin aici de șapte ani și voi mai veni încă 70 de acum înainte, dacă Dumnezeu mă ține sănătos, pentru că toți ai mei sunt bine și asta este clar o minune de la Dumnezeu’, spune acesta.

Un grup de femei nevăzătoare din Bârlad, aduse cu un microbuz, au stat mai bine de trei ore la rând pentru a primi apa sfințită despre care sunt convinse că are puteri miraculoase. ‘Mă șterg zilnic la ochi cu agheasmă de la Izvorul Tămăduirii și vreau să vă spun că, în ultima vreme, am început să zăresc. Este o minune dumnezeiască. Știu un om care chiar a început să vadă bine după ce și-a atins zilnic ochii cu apa sfințită de la Brăila’, ne-a spus una dintre nevăzătoare.

Izvorul de la Biserica ?Buna Vestire’ a fost deschis joi seară după ce un sobor de preoți a sfințit apa izvorâtă de sub Sfântul Altar, care a fost strânsă de oamenii Parohiei în cinci căzi a câte 1.000 de litri fiecare și 500 de sticle de doi litri, puse la dispoziția enoriașilor.

Prin bunăvoința unui creștin din Germania, care a donat bani pentru reamenajarea și reconstruirea fântânii de sub altarul bisericii, lăcașul de cult are și o pompă electrică de scoatere a apei.

Sfânta Liturghie Arhierească de sfințire a Agheasmei și de binecuvântare a apelor a fost oficiată vineri dimineață de Arhiepiscopul Dunării de Jos, Prea Sfinția Sa Casian Crăciun, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Ridicată între 1863-1872, Biserica ‘Buna Vestire’ este un monument istoric care îmbină stilul bizantin cu cel gotic renascentist și prezintă puternice influențe antice grecești, reprezentând un adevărat punct de reper pentru Centrul Istoric al Brăilei. Edificiul are aproximativ 44 de metri lungime și 22 metri lățime, iar grandoarea lui arăta prestigiul și autoritatea Comunității Grecești de la Brăila, din acea vreme.

Pictura a fost realizată, în mare parte, de Gheorghe Tattarescu și continuată, între anii 1901-1903, de către Constantinos Livadas Liochis. Tâmpla bisericii a fost lucrată în stil neoclasic și este de culoare albă, cu decorații aurite în basorelief. Catapeteasma este lucrată în foiță de aur și este opera artiștilor aduși de la Constantinopol, temelia este din piatră, iar pereții din cărămidă și marmură. Candelabrele bisericii sunt din cristal de Murano și Boemia, care, împreună cu pardoseala din parchet, creează vizitatorului un sentiment de măreție.

Biserica este înfrumusețată cu sfeșnice lucrate la atelierele din Constantinopol, așezate între iconostase, iar decorul bisericii este completat de un număr mare de icoane portabile.

Gardurile de protecție din curtea sfântului lăcaș au fost amplasate la peste un metru de clădire, având în vedere că biserica se află în stare avansată de degradare și riscă să se dărâme în orice moment, deoarece Comunitatea Elenă și Arhiepiscopia ‘Dunării de Jos’ își dispută în instanță dreptul de proprietate asupra edificiului.

AGERPRES/(A — autor: Ecaterina Ignat, editor: Diana Dumitru)